Se vorbește adesea, cu o admirație nedisimulată despre diferite esențe de parfum. Haiku-urile de dragoste pot fi asemuite acestora. Pare imposibil să surprinzi în numai trei versuri de 5 sau 7 silabe un aspect sau altul al celui mai nobil sentiment, dragostea. Și totuși, mulți poți străini au realizat această performanță, dovadă cele câteva antologii de profil apărute în limbi de circulație internațională.
Dar
iată că recent haijinii români au demonstrat prin antologia Poeme
haiku de iubire
(Editura Societății Scriitorilor Români, 2018) că sunt capabili
și ei de această performanță. Inițiatorul și realizatorul
acestei antologii unicat este președintele Societății Române de
Haiku, scriitorul Valentin Nicolițov. Domnia sa, încă de la
debutul editorial de la început de mileniu, și-a pus pana în
slujba iubirii, sentiment căruia i-a consacrat câteva cărți de
genuri diferite, publicate la doi ani una după alta: Iubiri
risipite (proză
scurtă, Editura Vasile Cârlova, 2001), Anotimpul
iubirii (poezii,
Editura ORION, 2003) și O
singură iubire (roman,
Editura ORION, 2005). Tot despre iubire ne vorbește și în alte
două romane publicate mai târziu la Editura Societății
Scriitorilor Români: Exerciții
de respirație (2009)
și Între două lumi
(2015).
Pasul
hotărâtor spre realizarea primei antologii de haiku de iubire îl
constituie placheta trilingvă (română, italiană, franceză) Poeme
de iubire (Societatea
Scriitorilor Militari, 2017). Prima jumătate a cărții cuprinde
haiku-uri de iubire, care au fost prezentate la cea de a IX-a
conferință a Asociației Mondiale de Haiku (World Haiku
Association), ce a avut loc în septembrie 2017 la Parma, în Italia.
Aprecierile exprimate cu acel prilej l-au determinat pe poetul
Valentin Nicolițov să finalizeze antologia, pe care o pregătea de
mai multă vreme. Citez din poemele prezentate la Parma, cel de mai
jos, pe care îl regăsim și în actuala antologie:
Apus
de soare-
la
plecare umbra ta
ar
mai rămâne
Editorul
a avut în vedere iubirea în sensul larg al cuvântului și,
după cum afirmă și
în prefață, a selectat „poeme care să dezvăluie sentimentele
de iubire într-o gamă largă, pe mai multe coordonate sufletești:
iubirea pentru părinți sau bunici, pentru copiii noștri, iubirea
pentru aproapele nostru și iubirea pentru femeia sau bărbatul din
mintea sau din inima noastră.” Este deci vorba de iubire în
sensul curat al cuvântului, apropiat de cel religios. Prin urmare,
cei care se vor aștepta să citească și poeme erotice, cu
conotații sexuale, vor rămâne dezamăgiți. Este
interesant de urmărit, de la un autor la altul, momentul de iubire
descris în haiku, de la începutul acestuia și până la sfârșitul
lui.
Poetul
Vasile SPINEI din Republica Moldova, autor a șapte cărți de
haiku, dintre care una a fost premiată de Societatea Americană de
Haiku, ne încântă cel puțin cu un poem memorabil:
Pisica
toarce
și
iubita doarme…
Mai
pun un lemn pe foc
Despre
acest poem editorul ține să precizeze:” Poemul este realizat cu o
economie de cuvinte care impresionează prin concizie și sugestie:
trei verbe, două substantive și poetul care se situează în
centrul acestui univers al iubirii protejându-l. Acest poem îl
consider unul din cele mai frumoase poeme haiku de iubire din
literatura română.”
Un
loc aparte în antologie îl constituie ființa care ne-a dat viață,
mama. Multe dintre aceste poeme au o notă de tristețe, datorită
dorului sau trecerii la cele veșnice a ființei adorate:
Maria
TIRENESCU
Poza
mamei-
picătură
de ploaie
sau
lacrimă?
Florica
IACOB
Pe
crucea mamei
o
vrabie ciripind.
Parcă
m-ar certa…
O
notă de tristețe sau măcar de duioșie au și unele poeme dedicate
copiilor. Bunăoară, Eduard ȚARĂ prezintă o mamă care își
iubește copilul chiar înainte ca acesta să se fi născut, iar
Radu PATRICHI ne aduce sub priviri mormântul unui copil pe
care îl îngrijește un părinte iubitor:
Sunetul
mării-
o
femeie-și mîngâie
pruncul
nenăscut
Cimitirul
gol-
pe
mormântul de copil
om
de zăpadă
O
poetă de mare sensibilitate,
Magdalena DALE, care a compus mai multe haiku-uri de dragoste scriind
în colaborare poeme în lanț, are un poem în care se întâlnesc
două simboluri specific românești, dorul, atribut al dragostei și
teiul, însemn al poeziei. Cele două simboluri se potențează
reciproc și umple un gol, suplinind absența iubitului:
Mireasmă de tei
și dorul meu de
tine
în toată casa
Despre
iubire se poate scrie și atunci când au trecut anii și te
trezești la un moment dat singur și duci dorul celor dragi. Un dor
care doare. În locul dragostei a rămas un gol (amintim aici că
golul este unul din valorile estetice ale poemului haiku), gol ce nu
mai poate fi umplut de nimeni și nimic. Cum se întâmplă în
poemul decanului de vârstă al haijinilor de limba română, Ștefan
Gh. THEODORU (96 de ani), trăitor în America:
Același
bătrân
zile
întregi la poartă-
nu
vine nimeni
Valentin
Nicolițov a selectat în actuala antologie, în semn de aducere
aminte, și alți poeți români importanți care nu mai sunt
printre noi, dar care au practicat haiku-ul de iubire sau care s-au
apropiat de acest tristih cu talentul lor, considerându-l demn de a
exprima acest sentiment nobil al iubirii.Iată câțiva dintre
acești poeți cre nu mai sunt dar ale căror poemede dragoste le-au
supraviețuit:
Titus
ANDRONIC
Revedere
cu mama –
în
loc de cuvinte
trandafiri
Alexandru
CHIRIAC
Sub
vântul rece
m-am
lipit de movila
ivită-ntre
noi
Petre
GHELMEZ
Curând,
prea curând
papucii
mamei vor fi
relicve
scumpe
Bogdan
I. PASCU
Atâta
doar –
un
colţ de cer albastru
şi
zâmbetul tău
Gheorghe
TOMOZEI
Degetele
mele coboară
înfiorate
pe gâtul tău lung
ca
pe o scară de incendiu
Nichita
STĂNESCU
Când
te-am văzut
m-a
luat un frig suav
de
stea căzătoare
Antologia
cuprinde 65 de poeți români de haiku, dintre cei mai cunoscuți din
țară și din afara ei. Publicarea
acestei antologii
române a haiku-ului de dragoste prezintă un eveniment remarcabil
fiind prima de acest
fel în literatura română.
Sper ca el să fie urmat în anii ce vin de alte volume de haiku ale
autorilor români dedicate celui mai nobil sentiment uman din toate
timpurile: iubirea.
Vasile Moldovan