Carte nouă: Anotimpul luminii / The season of light, de Vasile Cojocaru

 

Cuvânt înainte

 

             Vasile Cojocaru  a urmat cursurile Școlii Tehnice Energetice și a lucrat ca tehnician energetic. Și-a încheiat cariera în urma pensionării publicând lucrarea Lumina la Pașcani.

            Având, ca tânăr pensionar, mai mult timp liber a scris poezie, continuându-și o pasiune. După poezia în stil european, a făcut cunoștință cu haikuul și alte poezii de proveniență niponă. Nu a uitat nici de poemul într-un vers.

            Prima carte de poeme haiku este Lumină și iluminare, legată de domeniul în care a activat, cartea a apărut la Editura PIM din Iași în anul 2020.

            Aflat la a doua carte de poeme de sorginte niponă, poetul Vasile Cojocaru ne oferă un mănunchi de haikuuri, senryuri, tanka, haibun și poeme într-un vers. Nu e o surpriză faptul că scrie în acest mod. A avut câteva poeme remarcate de jurii din Japonia, India. Polonia, S.U.A., dar și din România.

            Pentru cei care nu cunosc aceste genuri literare, sunt necesare câteva precizări teoretice.

            HAIKU – Scurt poem japonez din trei versuri, primul şi ultimul de cinci silabe, al doilea de şapte. El se bazează pe trei elemente:
- versurile care respectă regulile silabismului: 5-7-5;
- prezenţa cezurii ya;
- prezenţa kigo-ului, a anotimpului
            Dintre figurile de stil, singura care şi-a câştigat un drept incontestabil este elipsa.
            Unde, ce şi când, respectiv obiectul, timpul şi locul sunt elemente constitutive ale experienţei haiku, „trei mişcări” originale fără de care nu se poate realiza un haiku complet. Haiku-ul este un poem de atmosferă.

            HAIBUN- Este un poem în proză scurt şi concis, conţinând de obicei atât elemente uşor umoristice, cât şi altele mai serioase. Obişnuit se termină cu un haiku.
            SENRYU- Este un poem cu structură asemănătoare haiku-ului care scoate în evidenţă cusururile condiţiei umane, de obicei într-un mod satiric sau umoristic. TANKA – Specie a poeziei clasice japoneze alcătuită din cinci versuri care însumează 31 de silabe repartizate astfel: 5-7-5-7-7. (…) Tanka trebuie să conţină cel puţin un cuvânt care să trimită la anotimpuri, natura fiind un veritabil obiect de cult.

Am ales câteva texte cu care să vă îndemn să citiți cartea Anotimpul luminii.

 

HAIKU

Ninge liniștit –

 ignorând iarna

o mușcată tocmai a-nflorit

 

Cerul înstelat –

pe cărările ninse

 șuieră vântul

 

Seară geroasă –

în liniștea odăii

șoaptele mamei

 

Rugă de Florii –

împodobind icoana

salcia verde

 

Casa demolată –

pe vechea temelie

mărul înflori

 

Luna întreagă –

sub umbrela nopții

cântec de greier

 

Ploaie de vară –

ultimele cireșe

în iarba cosită

 

Sânzienele –

 prinse-n coronițe

toate visele

 

Șotron în parc –

în jocul copilăriei

prinsă o frunză

 

Gară pustie –

 doar ochii bufnițelor

urmăresc trenul

 

Zbor solitar

cocor rănit căutându-și

perechea pierdută

 

Noaptea dintre ani –

pe trunchiul copacului

 încă un inel

 

Satul natal –

retrăiesc copilăria

răsfoind poze vechi

 

Casa pustie –

pironită-n perete

poza familiei

 

Senryu

Moșul moțăie –

între buze țigara

stinsă demult

 

La birtul din sat

muștele beau gratis –

clienții la caiet

 

Tanka

Război de țesut

abandonat în tindă

de mama bolnavă –

 păianjenul țese

pânza de doliu

 

Noapte de Ajun –

cântecul colindelor

la toată casa,

sufletul bătrânului

copil pentru o clipă

 

Ianuarie

 Sfidând gerul o mușcată tocmai a-nflorit.

 

Ascensiune

Prin plasa de nuiele iedera spre cer se suie.

 

            Sper că, citind cartea, veți găsi și alte poeme care vă vor îmbogăți sufletește, care vă vor trezi amintiri, care vă vor înveseli.

            Îi mulțumesc autorului pentru efortul de a ne aduce în fața ochilor crâmpeie de viață, de amintiri, de trăiri. Succes în continuare! (Cine a cunoscut haikuul și a avut rezultate, nu va renunța la a mai scrie. Sunt convinsă  că și Vasile Cojocaru va mai scrie!)

 

                                                           Maria Tirenescu

Prezentare de carte: Tumultul Apelor

Volumul antologic Hoinar prin lume – Fotohaiku vol. III – „Tumultul apelor” al distinsei scriitoare Cornelia Atanasiu, apărută la Editura Societăţii Scriitorilor Români, din Bucureşti, 2022, este o apariţie editorială deosebită.

Precum neliniştea vântului ce învrăjbeşte valurile calme ale mării, sau poate din preaplinul substanţei lor energetice adunate din izvoarele râurilor firave ale munţilor - arca cuvintelor „smucită” de zgomotul subţire al ideilor capătă strălucire între coperţile acestei cărţi interesante, aparte, chiar inefabile pentru o antologie.

Este „O carte a căutărilor (…), este ocazia de fi vizitat de inspiraţia, care îţi fură liniştea”- aşa cum subliniează însăşi autoarea,  către cititor.

În „Cuvântul pentru început – Pe firul apelor” autoarea „desluşeşte” cititorului forţa şi tehnica de a mânui cheia, care deschide monumentala uşă a unui panteon al virtuţiloromeneşti, în a edifica cu frumuseţeşiinteligenţă „tumultul  apelor” din viaţa noastră a tuturor.

Într-o viziune cu totul originală, sub pretextul „fotohaiku”, fiecare autor antologat a avut libertatea de a-şi exprima, adâncul şi amploarea sentimentelor, prin diverse mijloace prozodice nu numai prin fotohaiku.Există în expozeul fiecărui autor un ansamblu de sentimente conservate în valorosul său tezaur: superbe peisaje, imagini, întâmplări, memorabile s-au mai puţin importante; scurte aspecte de viaţă, aparent neimportante,dar, care, lasă-n spaţiul lăuntric al sufletului o urmă de caldă lumină. Pe lângă toate acestea, există tipărită în litera sufletului unor autori fiorul de argint al exegezei pragmatice.

Această libertate, în ansamblul volumului, colorezăconţinutul cuvântului „antologie” cu harul sentimentului de dragoste al expozeului scriitoricesc al fiecăruia, pe aripa libertăţii la iubire, pentru a edifica puterea şisfinţenia energetică a cuvântului scris.

Iată dar, cum se înscrie aceasta chiar și în titluri:„Yushi și TenshiSakai, Fotohaiku în familie”; „Arborele sacru al poeziei româneşti”, „Poemul haiku în România” (Vasile Moldovan); „Note de drum” (Dumitru Roşu); „Marea în toate anotimpurile vieţii”, „Întâlnire cu mările sudului, la senectute”, „Întâmplări cu sfârşitneaşteptat” (Leţiţia Lucia Iubu);Le Mont Saint Michel”, „Haihui prin lume”, „Şitotuşi marea ”(Magdalena Dale); „Apa desflorită din păduri” (Alexandru Pătrulescu); „Apa, seva vieţii, sculptor binecuvântat”, „Îmi amintesc bine, cuvintele…”, „Timpul şi-a văzut de treaba lui”, „Întâlnirea cu haku-ul” (Eugenia Enea); „La Constanţa”, „A 55-a ediţie  a Festivalului Crizantema de Aur – Târgovişte”, (Nicolae Eugen Atanasiu);  „Colecţionar de clipe”, „Pârâul”, „Prin anii 80”, „Iubirea de oameni”, „Ţăranii”, „Doar o întrebare”, „Frumoasa necunoscută - Poezia” (Cornelia Atanasiu); „Pictor şi scriitor” (Victoria Fătu Nalaţiu); „Prezenţe-corespondenţe-conexiuni: Florin Vasiliu, Vasile Smărăndescu, Emil Burlacu, Mitică Detot, Bujor Stănescu, Ştefan Teodoru, Titus Popescu, Stelian Apostolescu, Nicolae Gafton” (Cornelia Atanasiu)…

Numai această enumerare, de mai sus, încheagă gândul acela că: a „antologa” din creaţia unui mănunchi de autori, în jurul unei idei scriitoriceşti, este precum un grup de credincioşicare au rostit, în acelaşi timp, aceeaşi rugăciune, către Bunul Dumnezeu. Fierbinte rugă pentru mintea, inima şi sufletele tuturor oamenilor, de a conştientiza, a respecta şi a iubi extraordinara-I Creaţie, prin milenara artă sacră a cuvântului, materializat în hieroglifele şi/sau fotogramele unui alfabetal tuturor inimilor învăluite de dragoste.

 Alexandru Patrulescu