Traducerea poemului haiku.
O întrebare importantă pe care şi-o pun poeţii de haiku: ce dificultăţi apar când se traduce un poem haiku original, din limba japoneza, trecând prin traduceri succesive în mai multe limbi până ajunge să fie citit în româneşte? Cine poate traduce cel mai bine un haiku? Fără traduceri bune poemul haiku nu poate fi cunoscut dintr-o ţară în alta, nu se poate mondializa, iar o traducere proastă poate altera mult înţelesul poemului original. Este concluzia mai multor conferinte internaţionale de haiku la care au participat şi poeţi români de haiku. Ban’ya Natsuishi, preşedintele WHA, se întreba acelaşi lucru într-un articol întitulat Pot să se întâlnească Orientul şi Occidentul în haiku? El răspundea: şi da şi nu. Nu, pentru că prin traducere poemul haiku îşi pierde înţelesul primar, traducătorul fiind concentrat mai mult pe formă, pe înţelesul fiecărui cuvânt şi nu pe înţelesul întregului. Da, atunci când va fi bine cunoscut şi corect tradus în cât mai multe ţări, în mai multe limbi şi va putea să dea naştere la micropoeme în stil haiku. Atât antologia anuală a WHA cât şi revistele româneşti de haiku practică de mai mulţi ani traducerea poemelor şi în limbi de circulaţie internaţională, franceza sau engleza. Revista Albatros le traduce în engleză, încă de la înfiinţarea ei, din anul 1992, iar Antologia anuală a WHA, de la înfiinţare, din anul 2005, prezintă poemele traduse în mai multe limbi (în limba natală a fiecărui poet publicat, într-o limbă de circulaţie internaţională, dar şi în limba japoneză). Şi revista Haiku a trecut de câţiva ani la traducerea poemelor şi a multor materiale publicate în limba engleză sau franceză, în acest fel putând fi trimisă prin poştă unor colaboratori din alte ţări. De asemenea, autorii români au publicat în ultimii ani multe volume sau antologii de haiku, tanka, poeme într-un vers sau poeme în lanţ în două sau trei limbi. Colaborăm cu mulţi poeţi care sunt şi traducători buni, un exemplu este chiar dl. profesor Constantin Frosin, o somitate în domeniul traducerii poemelor de sorginte niponă.
Se poate vorbi de o pedagogie haïku?
Pe lângă talentul poetic pe care trebuie să-l aibă toţi cei care încearcă să scrie haiku, se poate vorbi de un mod specific de a învăţa să scrii haiku? Ar fi mai bine ca haiku-ul să înceapă a fi scris chiar de la vârstele copilăriei sau ale adolescenţei? Experienţe de introducere a poemului haiku în şcoli, chiar în programa şcolară, există în multe ţări. De mai mulţi ani există astfel de preocupări şi la Constanţa. Mi-amintesc faptul că la Festivalul de haiku de la Constanţa din anul 2005 tema principală dezbătută a fost Haiku-ul şi educaţia, această temă fiind lansată de Clubul Mondial de Haiku de la Londra încă din anul 2000. Doamna Profesoară Văceanu a prezentat un material interesant pe această temă şi la simpozionul SRH din anul 2011.
SRH a început mai timid această activitate în domeniul pedagogiei haiku, abia în anul 2010; prin efortul depus de dna profesoară Adina Enăchescu s-a constituit o filială a noastră la Rm.Vâlcea, care cuprinde profesori şi elevi din mai multe şcoli din judeţ ce au început să practice haiku-ul. Trebuie să ne gândim cum putem să sprijinim mai bine activitatea lor, să programăm o întâlnire într-o localitate de pe Valea Oltului, să discutăm împreună despre haiku şi să-i ajutăm să se documenteze mai bine.
Dialogul internaţional
Cu toţii suntem de acord că fără un dialog intercultural haiku-ul nu se poate mondializa.
Pe lângă traduceri corecte, făcute cu talent poetic, un rol important în circulaţia internaţională a poemului haiku îi revine dialogului cultural realizat prin participarea la conferinţele şi festivalurile internaţionale de haiku organizate în diferite ţări ale lumii şi în Japonia. La acestea s-au discutat problema haiku-ului ca mijloc de expresie planetar, modificarea regulilor haiku pentru a-l face adaptabil mai uşor în alte limbi, folosirea cuvintelor cheie, kigo-ul nemaifiind obligatoriu pentru europeni sau americani. Un rol important l-au avut şi consfătuirile şi simpozioanele organizate şi desfăşurate de Societatea de haiku din Constanţa în ultimii zece ani.
Un alt rol important în dialogul mondial revine Internetului şi participării la concursurile internaţionale de haiku. Avem mulţi poeţi români participanţi şi câştigători de zeci de concursuri internaţionale, un recordmen fiind poetul Eduard Ţară din Iaşi care a câştigat aproape 100 de concursuri până acum. Ultimul premiu de valoare l-a primit în vara lui 2010 odată cu câştigarea Concursului de haiku Japonia-Europa când a fost premiat de Ambasadorul Japoniei în prezenţa Preşedintelui în exerciţiu al Consiliului Uniunii Europene, Dl Herman van Rompuy, şi el un binecunoscut poet de haiku. În revista Haiku nr.44/2010 am publicat o prezentare a cărţii sale de haiku. Drept urmare, am primit o scrisoare din partea domnului Herman von Rompuy, prin care ne mulţumea şi ura poeţilor români de haiku succes în activitatea lor.
Ceea ce este important, atât la haiku-ul în stil clasic cât şi la cel modern este respectarea categoriilor estetice care îl definesc şi care generează adevăratul spirit haiku. Fără spiritul haiku şi fără puterea de sugestie adevăratul poem haiku nu există, rămâne doar un micropoem în stil haiku ce păstrează doar numărul de versuri şi de silabe şi, uneori, kigo-ul şi cezura. Spiritul haiku reprezintă o manieră deschisă şi intuitivă de a apropia o realitate la care cititorul este asociat, pe care o cunoaşte. Aceste probleme au fost dezbătute în numeroase conferinţe şi congrese internaţionale de haiku. Ele au continuat să fie dezbătute de World Haiku Association la Conferinţa de haiku de la Sofia din anul 2005, la conferinţele de haiku din Suedia, Japonia şi Germania precum şi la Festivalul Mondial de Haiku de la Pecs din Ungaria în august 2010. La multe dintre aceste manifestări internaţionale au participat şi poeţi români de haiku membri ai SRH. Pe aceeaşi temă Banya Natsuishi a scris eseul menţionat anterior întitulat Pot să se întâlnească Orientul şi Occidentul prin haiku ?, iar în luna octombrie 2010, poetul breton Alain Kervern a publicat la Rennes, în Franţa, un alt studiu interesant întitulat De ce nonjaponezii scriu haiku ? (Pourquoi les non Japonais écrivent–ils des haïku?)
Lumea haiku este în continuă mişcare şi transformare. Trebuie să ţinem pasul cu ea, dar în acelaşi timp să scriem poeme haiku inspirate din realitatea noastră de fiecare zi. Deşi poeţii din multe ţări au scris chiar şi haiku-uri erotice, noi, românii, până nu demult, credeam că nu putem scrie poeme haiku de dragoste, haiku-ul fiind în general un poem auster. Iată că un poet din Republica Moldova a reuşit să scrie un poem haiku de dragoste frumos, care exprimă acea dragoste calmă, senină, care există între sufletele pereche. Este vorba despre poetul Vasile Spinei şi vă amintesc în încheiere acest haiku atât de frumos:
Pisica toarce/ şi iubita doarme./ Mai pun un lemn pe foc//
O întrebare importantă pe care şi-o pun poeţii de haiku: ce dificultăţi apar când se traduce un poem haiku original, din limba japoneza, trecând prin traduceri succesive în mai multe limbi până ajunge să fie citit în româneşte? Cine poate traduce cel mai bine un haiku? Fără traduceri bune poemul haiku nu poate fi cunoscut dintr-o ţară în alta, nu se poate mondializa, iar o traducere proastă poate altera mult înţelesul poemului original. Este concluzia mai multor conferinte internaţionale de haiku la care au participat şi poeţi români de haiku. Ban’ya Natsuishi, preşedintele WHA, se întreba acelaşi lucru într-un articol întitulat Pot să se întâlnească Orientul şi Occidentul în haiku? El răspundea: şi da şi nu. Nu, pentru că prin traducere poemul haiku îşi pierde înţelesul primar, traducătorul fiind concentrat mai mult pe formă, pe înţelesul fiecărui cuvânt şi nu pe înţelesul întregului. Da, atunci când va fi bine cunoscut şi corect tradus în cât mai multe ţări, în mai multe limbi şi va putea să dea naştere la micropoeme în stil haiku. Atât antologia anuală a WHA cât şi revistele româneşti de haiku practică de mai mulţi ani traducerea poemelor şi în limbi de circulaţie internaţională, franceza sau engleza. Revista Albatros le traduce în engleză, încă de la înfiinţarea ei, din anul 1992, iar Antologia anuală a WHA, de la înfiinţare, din anul 2005, prezintă poemele traduse în mai multe limbi (în limba natală a fiecărui poet publicat, într-o limbă de circulaţie internaţională, dar şi în limba japoneză). Şi revista Haiku a trecut de câţiva ani la traducerea poemelor şi a multor materiale publicate în limba engleză sau franceză, în acest fel putând fi trimisă prin poştă unor colaboratori din alte ţări. De asemenea, autorii români au publicat în ultimii ani multe volume sau antologii de haiku, tanka, poeme într-un vers sau poeme în lanţ în două sau trei limbi. Colaborăm cu mulţi poeţi care sunt şi traducători buni, un exemplu este chiar dl. profesor Constantin Frosin, o somitate în domeniul traducerii poemelor de sorginte niponă.
Se poate vorbi de o pedagogie haïku?
Pe lângă talentul poetic pe care trebuie să-l aibă toţi cei care încearcă să scrie haiku, se poate vorbi de un mod specific de a învăţa să scrii haiku? Ar fi mai bine ca haiku-ul să înceapă a fi scris chiar de la vârstele copilăriei sau ale adolescenţei? Experienţe de introducere a poemului haiku în şcoli, chiar în programa şcolară, există în multe ţări. De mai mulţi ani există astfel de preocupări şi la Constanţa. Mi-amintesc faptul că la Festivalul de haiku de la Constanţa din anul 2005 tema principală dezbătută a fost Haiku-ul şi educaţia, această temă fiind lansată de Clubul Mondial de Haiku de la Londra încă din anul 2000. Doamna Profesoară Văceanu a prezentat un material interesant pe această temă şi la simpozionul SRH din anul 2011.
SRH a început mai timid această activitate în domeniul pedagogiei haiku, abia în anul 2010; prin efortul depus de dna profesoară Adina Enăchescu s-a constituit o filială a noastră la Rm.Vâlcea, care cuprinde profesori şi elevi din mai multe şcoli din judeţ ce au început să practice haiku-ul. Trebuie să ne gândim cum putem să sprijinim mai bine activitatea lor, să programăm o întâlnire într-o localitate de pe Valea Oltului, să discutăm împreună despre haiku şi să-i ajutăm să se documenteze mai bine.
Dialogul internaţional
Cu toţii suntem de acord că fără un dialog intercultural haiku-ul nu se poate mondializa.
Pe lângă traduceri corecte, făcute cu talent poetic, un rol important în circulaţia internaţională a poemului haiku îi revine dialogului cultural realizat prin participarea la conferinţele şi festivalurile internaţionale de haiku organizate în diferite ţări ale lumii şi în Japonia. La acestea s-au discutat problema haiku-ului ca mijloc de expresie planetar, modificarea regulilor haiku pentru a-l face adaptabil mai uşor în alte limbi, folosirea cuvintelor cheie, kigo-ul nemaifiind obligatoriu pentru europeni sau americani. Un rol important l-au avut şi consfătuirile şi simpozioanele organizate şi desfăşurate de Societatea de haiku din Constanţa în ultimii zece ani.
Un alt rol important în dialogul mondial revine Internetului şi participării la concursurile internaţionale de haiku. Avem mulţi poeţi români participanţi şi câştigători de zeci de concursuri internaţionale, un recordmen fiind poetul Eduard Ţară din Iaşi care a câştigat aproape 100 de concursuri până acum. Ultimul premiu de valoare l-a primit în vara lui 2010 odată cu câştigarea Concursului de haiku Japonia-Europa când a fost premiat de Ambasadorul Japoniei în prezenţa Preşedintelui în exerciţiu al Consiliului Uniunii Europene, Dl Herman van Rompuy, şi el un binecunoscut poet de haiku. În revista Haiku nr.44/2010 am publicat o prezentare a cărţii sale de haiku. Drept urmare, am primit o scrisoare din partea domnului Herman von Rompuy, prin care ne mulţumea şi ura poeţilor români de haiku succes în activitatea lor.
Ceea ce este important, atât la haiku-ul în stil clasic cât şi la cel modern este respectarea categoriilor estetice care îl definesc şi care generează adevăratul spirit haiku. Fără spiritul haiku şi fără puterea de sugestie adevăratul poem haiku nu există, rămâne doar un micropoem în stil haiku ce păstrează doar numărul de versuri şi de silabe şi, uneori, kigo-ul şi cezura. Spiritul haiku reprezintă o manieră deschisă şi intuitivă de a apropia o realitate la care cititorul este asociat, pe care o cunoaşte. Aceste probleme au fost dezbătute în numeroase conferinţe şi congrese internaţionale de haiku. Ele au continuat să fie dezbătute de World Haiku Association la Conferinţa de haiku de la Sofia din anul 2005, la conferinţele de haiku din Suedia, Japonia şi Germania precum şi la Festivalul Mondial de Haiku de la Pecs din Ungaria în august 2010. La multe dintre aceste manifestări internaţionale au participat şi poeţi români de haiku membri ai SRH. Pe aceeaşi temă Banya Natsuishi a scris eseul menţionat anterior întitulat Pot să se întâlnească Orientul şi Occidentul prin haiku ?, iar în luna octombrie 2010, poetul breton Alain Kervern a publicat la Rennes, în Franţa, un alt studiu interesant întitulat De ce nonjaponezii scriu haiku ? (Pourquoi les non Japonais écrivent–ils des haïku?)
Lumea haiku este în continuă mişcare şi transformare. Trebuie să ţinem pasul cu ea, dar în acelaşi timp să scriem poeme haiku inspirate din realitatea noastră de fiecare zi. Deşi poeţii din multe ţări au scris chiar şi haiku-uri erotice, noi, românii, până nu demult, credeam că nu putem scrie poeme haiku de dragoste, haiku-ul fiind în general un poem auster. Iată că un poet din Republica Moldova a reuşit să scrie un poem haiku de dragoste frumos, care exprimă acea dragoste calmă, senină, care există între sufletele pereche. Este vorba despre poetul Vasile Spinei şi vă amintesc în încheiere acest haiku atât de frumos:
Pisica toarce/ şi iubita doarme./ Mai pun un lemn pe foc//
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu