ADINA ENĂCHESCU - OPERA UNEI VIEȚI

 

Vasile Moldovan

  

            Poeta Adina Enăchescu se numără printre seniorii a două areale literare, cel de inspirație niponă și cel din zona Vâlcea. Deși, a debutat târziu în literatură, domnia sa a reușit să recupereze timpul pierdut și să publice în mai puțin de un sfert de veac (1997-2020) un număr de 35 de cărți de  mare diversitate având drept numitor comun poezia.

            În ultimul timp, în drumul spre perfecțiune, poeta a simțit nevoia să revină asupra unor etape de creație, precum și asupra unor genuri literare, și să facă o selecție asupra vastei sale opere literare, să cizeleze unele poeme şi să adauge altele noi. E o preocupare de toată lauda pentru un autor care ține la creația sa și care se străduiește să scrie nu numai mult, ci cât mai frumos posibil, după talentul și posibilitățile sale de a se afirma și a se menține în lumea literară, atât de diversă și agitată în  care trăim.

           Un prim pas pentru limpezirea creației proprii, pentru selectarea celor mai bune creații și pentru darea unor variante definitive, l-a făcut doamna Adina Enăchescu  cu prilejul celei de a 80 a aniversări. După publicarea a două cărți de poeme într-un vers – gen în care se numără printre cei mai prolifici autori, alături de Florin Vasiliu, Dan Florică și Dumitru Radu, poeta se decide să publice cea de a treia lucrare de gen, Viață, iubire, credință (Editura Societății Scriitorilor Români, București, 2013) care să constituie o chintesență a poemelor sale într-un vers. De remarcat că volumul este dedicat „orașului meu iubit, RÂMNICU – VÂLCEA și distinșilor săi locuitori. Cartea este prevăzută cu prefață și aparat critic, scrise la obiect, care subliniază calitățile poetei, texte semnate de scriitorii Florin Grigoriu, Elena Agiu-Neacșu, Letiția Iubu, Mara Paraschiv și Ion Soare, precum și de profesoarele Carmen Farcaș și Petronela Badea. Dintre opiniile critice exprimate citez un crâmpei din ce a spus poeta Mara Paraschiv. La  Adina Enăchescu „întâlnim un scris spontan, cu exprimări ușoare, dar relevante. Ele măsoară mulțimea sentimentelor autoarei pregătită să trăiască la clipa ajungerii la vârsta frumoasă de 80 de ani.”

             Deşi clipa jubiliară a trecut, după șapte ani de la trăirea ei, poemele într-un vers ale venerabilei poete își păstrează prospețimea. Sper să o pot dovedi cu următorul eșantion.

 

                           ASFINȚITUL

        Se cerne asfințitul prin florile de vișin.

 

                              MAMĂ

         În visele-i copila   se vede-adesea mamă.

 

                        PASĂRE MĂIASTRĂ

          O pasăre măiastră la geam…  chiar poezia.

 

                             ROSTIRE

         Eu sunt numai un gând   ce-și caută rostirea.

 

                             SINGURĂTATE

         Sunt singură pe lume,  în lumea mea de cărți.

 

            Pasul următor de decantare a poemelor proprii l-a făcut poeta Adina Enăchescu la împlinirea vârstei de 85 de ani. Atunci și-a selectat și strâns într-un volum cele mai bune poeme haiku, dintre sutele publicate în cele șapte cărți de haiku și în revistele Haiku și Albatros , La aniversare. Carte bilanț (Editura CONPHUS, 2018).

            Poeta a fost prezentată de academicianul Constantin Ciopraga printr-un text elogios publicat pe coperta IV. „Versurile Adinei Enăchescu afirmă legături de adâncime cu pământul românesc etern, cu înaintașii, cu modelul ortodoxiei noastre. Discursul limpede, cristalin, se înscrie în linia unui Octavian Goga sau a lui V. Voiculescu, în latura fastuos-decorativă se pot depista sonorități de genul Radu Gyr, în evocarea munților și a mulțimilor păstrătoare de suflet oltenesc – întâlniri cu mitologia personală a lui Dragoș Vrânceanu, cel cu rădăcini în Băbeni-Vâlcea”.

            Volumul propriu-zis cuprinde 100 de poeme haiku. Autoarea a lăsat pe dinafară alte sute, care aprecia că nu se apropiau valoric de cele selectate. A fost o luptă interioară, o bătălie cu sine însăși, în care a avut de câștigat poezia. La conținutul de bază, autoarea a adăugat alte 53 de haiku-uri care au primit premii sau mențiuni la concursurile naționale și internaționale de haiku. Spre deosebire de alți confrați de condei, Adina Enăchescu scrie mai puțin despre natură și mai mult despre dragoste, melancolie, dor, singurătate și multe alte sentimente umane. Se poate spune despre ea că este o poetă a iubirii în și pentru haiku, ca în textele care urmează.

 

    Iubitule,                                                     Ca iedera

    te-am închis în ochii mei –                       mă agăț de tine –

    ca pe o perlă                                               ca să mă înalț

                                  Deschizând scrisoarea –

                                  vântul duce mai departe

                                  dorul de tine

 

             Următoarea etapă a autoevaluării a constituit-o antologia de autor Metamorfozele cercului albastru , Editura CONPHYS, 2020, Râmnicu-Vâlcea, cu o prefață de Al. Florin Țene, președintele Ligii Scriitorilor. În cea mai recentă carte a sa poeta selectează din poeziile apărute în stil tradițional în volumele anterioare - Cântecele noastre, Dalii albastre, Țărâna sfântă a locului dintâi, Pe lespezile catedralei, Dumnezeule, Doamne, floarea mea de cais, Versuri în tranziție. Poeta a lăsat de o parte poeziile mai puțin împlinite, prezentând cititorilor o selecție exigentă din opera sa anterioară, la care a adăugat două cicluri de poezii inedite, Înfrunzire din amintiri  și Seve aprinse în cuvânt.

            Încă în volumul de debut, apar teme care îi vor călăuzi întreaga creație. Vatra strămoșească, (Vatra Țării, În Vatra veche), satul natal (Satul meu, luceafăr mare), cântecul popular și în special doina (Cântec pentru floarea albastră, Un cântec în oglindă, Doina, Baladă). În poezie autoarea se simte o descendentă a lui Eminescu, căruia îi închină câteva poezii, iar în muzică a lui Ciprian Porumbescu, despre vioara căruia scrie:

 

                                 Fie noapte, fie zori,

                                  struna ei, strună divină,

                                  răsună sub trei culori

                                  înmuiate în lumină!

 

                                  Și prin secoli, iar și iar,

         îngeri vin ca să ne vadă

                                  și s-asculte o vioară

                                  ce ne cântă o baladă!...

 

          Stilistic primele poeme par scrise sub influența lui O. Goga „poetul pătimirii noastre„ iar Adina Enăchescu dă o replică poetului din Rășinari la poezia sa Dăscălița, scriind poezia   Dascălul, inspirată de tatăl său, profesorul Al. Enăchescu.

 

         Cuvântul ți-a fost cald, știu bine,

                                  din sufletul tău blând l-ai dat,

                                  să mângâie și să aline

                                  amarul dintr-un miez de sat!...

 

           Celebrului Lae Chioru al poetului din Rășinari, îi corespunde lăutarul vâlcean Dură, căruia poeta îi dedică poezia Lăutarul

 

Mai zi Dură, o cântare

ca la noi, pe Otăsău,

să se-audă-n depărtare

glasul tremurat al tău!

 

                                     Să-ți adune iar vioara

cântecul de pe colnic,

să-l îngâne fete, seara,

când țes fir de borangic.

 

           Începând cu volumul Dalii albastre, poeziei patriotice scrisă în stil tradițional i se adaugă poeme despre plaiurile natale. Ținutul Vâlcei și Gorjul învecinat sunt la ele acasă în poezia Adinei Enăchescu. La aniversarea a 610 ani de atestare documentară a municipiului Râmnicu-Vâlcea, poeta scrie poezia Râmnicul, carte de doină, care se încheie astfel

 

                                        E RÂMNICUL, azi, iată,  inimă de fragă

                                        a cărții și a doinei, a frunții în visare,

                                        cât va mai curge Oltul pe mătcile române

                                        noi vom mai fi un freamăt și legănări de mare!...

 

             Alte poeme alcătuiesc împreună o geografie lirică, ceea ce  puțini au reușit s-o facă despre locurile lor. Sunt aduse în fața cititorului plaiurile sale natale, dar și alte locuri încărcate de istorie. O simplă enumerare a unor titluri pe această tematică dă măsura dragostei poetei pentru zona în care s-a născut, a crescut și a creat. Din această enumerare nu pot lipsi, din punct de vedere al intensității sentimentului, ca și al realizării artistice următoarele titluri Balada Otăsăului, Dealul Capela, Horezu, La Păușești, Dor de Govora, Bistrița decapolitului sfânt, Arnota lui Matei Basarab, Cozia bătrână ca Mircea, Sfânta episcopie a Râmnicului, Mănăstirea Hurezi iar mă strigă. După poeții Dragoș Vrânceanu și George Țărnea, Adina Enăchescu este autoarea care a închinat cele mai multe pagini lirice Vâlcei, ținut binecuvântat și care se află sub semnul lui Anton Pann, „ cel isteț ca un proverb”.

               Numeroase poezii au ca subiect însăși poezia. Autoarea are un adevărat cult pentru învățătură, civilizație, cultură și, în special pentru poezie. În Cartea – steaua mea, ea face un comentariu la un celebru vers de Arghezi,

         Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!

                                               a zis poetul și dreptate-avea.

                                               de-abia acum spre bătrânețe, poate,

                                               eu văd cum cartea este steaua mea !...

 

            Adina Enăchescu era încrezătoare în destinul ei literar. În 1998, în poezia Dalii albastre, care deschide volumul omonim, poeta făcea o adevărată mărturisire de credință.

                                                Mă înconjoară toamna cu blândețe,

                                                cu risipiri de doruri și de floare,

                                                poate-n curând mă vor striga cocorii

                                                să plec cu ei peste adânc de mare…

 

                                                Atunci, când iarna îmi va bate-n ușă,

                                                rugându-mă să mă gătesc de cale,

                                                cu voi lăsa o carte pe pământ

Dalii albastre ca ochii Dumitale!...

 

          Ajunsă în pragul iernii, doamna Adina Enăchescu a ținut să-și facă un bilanț al muncii ei de creație, care durează de o viață, bilanț care cuprinde cele trei antologii de autor la care ne-am referit în rândurile de față. Ele cuprind, adusă la zi, opera ei de o viață. La data întocmirii acestui text i-am urat multa  sănătate și putere de muncă să mai poată dărui cititorilor și alte cărți, dar, din nefericire,  în vara acestui an s-a stins din viaţă la Râmnicul Vâlcea Fie-i țărâna uşoară! Iar noi nu o vom uita.