Vasile Moldovan
Poeta
Adina Enăchescu se numără printre seniorii a două areale literare, cel de
inspirație niponă și cel din zona Vâlcea. Deși, a debutat târziu în literatură,
domnia sa a reușit să recupereze timpul pierdut și să publice în mai puțin de
un sfert de veac (1997-2020) un număr de 35 de cărți de mare diversitate având drept numitor comun
poezia.
În ultimul timp, în drumul spre perfecțiune,
poeta a simțit nevoia să revină asupra unor etape de creație, precum și asupra
unor genuri literare, și să facă o selecție asupra vastei sale opere literare,
să cizeleze unele poeme şi să adauge altele noi. E o preocupare de toată lauda
pentru un autor care ține la creația sa și care se străduiește să scrie nu
numai mult, ci cât mai frumos posibil, după talentul și posibilitățile sale de
a se afirma și a se menține în lumea literară, atât de diversă și agitată
în care trăim.
Un
prim pas pentru limpezirea creației proprii, pentru selectarea celor mai bune
creații și pentru darea unor variante definitive, l-a făcut doamna Adina
Enăchescu cu prilejul celei de a 80 a
aniversări. După publicarea a două cărți de poeme într-un vers – gen în care se
numără printre cei mai prolifici autori, alături de Florin Vasiliu, Dan Florică
și Dumitru Radu, poeta se decide să publice cea de a treia lucrare de gen, Viață,
iubire, credință (Editura Societății Scriitorilor Români, București,
2013) care să constituie o chintesență a poemelor sale într-un vers. De
remarcat că volumul este dedicat „orașului meu iubit, RÂMNICU – VÂLCEA și
distinșilor săi locuitori. Cartea este prevăzută cu prefață și aparat critic,
scrise la obiect, care subliniază calitățile poetei, texte semnate de
scriitorii Florin Grigoriu, Elena Agiu-Neacșu, Letiția Iubu, Mara Paraschiv și
Ion Soare, precum și de profesoarele Carmen Farcaș și Petronela Badea. Dintre
opiniile critice exprimate citez un crâmpei din ce a spus poeta Mara Paraschiv.
La Adina Enăchescu „întâlnim un scris
spontan, cu exprimări ușoare, dar relevante. Ele măsoară mulțimea sentimentelor
autoarei pregătită să trăiască la clipa ajungerii la vârsta frumoasă de 80 de
ani.”
Deşi clipa jubiliară a trecut, după
șapte ani de la trăirea ei, poemele într-un vers ale venerabilei poete își
păstrează prospețimea. Sper să o pot dovedi cu următorul eșantion.
ASFINȚITUL
Se cerne
asfințitul prin florile de vișin.
MAMĂ
În visele-i copila se vede-adesea mamă.
PASĂRE MĂIASTRĂ
O pasăre
măiastră la geam… chiar poezia.
ROSTIRE
Eu sunt
numai un gând ce-și caută rostirea.
SINGURĂTATE
Sunt
singură pe lume, în lumea mea de cărți.
Pasul
următor de decantare a poemelor proprii l-a făcut poeta Adina Enăchescu la
împlinirea vârstei de 85 de ani. Atunci și-a selectat și strâns într-un volum
cele mai bune poeme haiku, dintre sutele publicate în cele șapte cărți de haiku
și în revistele Haiku și Albatros , La aniversare. Carte bilanț
(Editura CONPHUS, 2018).
Poeta a
fost prezentată de academicianul Constantin Ciopraga printr-un text elogios
publicat pe coperta IV. „Versurile Adinei Enăchescu afirmă legături de adâncime
cu pământul românesc etern, cu înaintașii, cu modelul ortodoxiei noastre.
Discursul limpede, cristalin, se înscrie în linia unui Octavian Goga sau a lui
V. Voiculescu, în latura fastuos-decorativă se pot depista sonorități de genul
Radu Gyr, în evocarea munților și a mulțimilor păstrătoare de suflet oltenesc –
întâlniri cu mitologia personală a lui Dragoș Vrânceanu, cel cu rădăcini în
Băbeni-Vâlcea”.
Volumul
propriu-zis cuprinde 100 de poeme haiku. Autoarea a lăsat pe dinafară alte
sute, care aprecia că nu se apropiau valoric de cele selectate. A fost o luptă
interioară, o bătălie cu sine însăși, în care a avut de câștigat poezia. La
conținutul de bază, autoarea a adăugat alte 53 de haiku-uri care au primit premii
sau mențiuni la concursurile naționale și internaționale de haiku. Spre
deosebire de alți confrați de condei, Adina Enăchescu scrie mai puțin despre
natură și mai mult despre dragoste, melancolie, dor, singurătate și multe alte
sentimente umane. Se poate spune despre ea că este o poetă a iubirii în și
pentru haiku, ca în textele care urmează.
Iubitule,
Ca iedera
te-am închis în
ochii mei – mă agăț de
tine –
ca pe o
perlă ca să
mă înalț
Deschizând
scrisoarea –
vântul duce
mai departe
dorul de tine
Următoarea etapă a autoevaluării a
constituit-o antologia de autor Metamorfozele cercului albastru ,
Editura CONPHYS, 2020, Râmnicu-Vâlcea, cu o prefață de Al. Florin Țene,
președintele Ligii Scriitorilor. În cea mai recentă carte a sa poeta selectează
din poeziile apărute în stil tradițional în volumele anterioare - Cântecele
noastre, Dalii albastre, Țărâna sfântă a locului dintâi, Pe lespezile
catedralei, Dumnezeule, Doamne, floarea mea de cais, Versuri în tranziție.
Poeta a lăsat de o parte poeziile mai puțin împlinite, prezentând cititorilor
o selecție exigentă din opera sa anterioară, la care a adăugat două cicluri de
poezii inedite, Înfrunzire din amintiri și Seve aprinse în cuvânt.
Încă în
volumul de debut, apar teme care îi vor călăuzi întreaga creație. Vatra
strămoșească, (Vatra Țării, În Vatra veche), satul
natal (Satul meu, luceafăr mare), cântecul popular și în
special doina (Cântec pentru floarea albastră, Un cântec în
oglindă, Doina, Baladă). În poezie autoarea se simte o
descendentă a lui Eminescu, căruia îi închină câteva poezii, iar în muzică a
lui Ciprian Porumbescu, despre vioara căruia scrie:
Fie noapte, fie zori,
struna ei,
strună divină,
răsună sub
trei culori
înmuiate în lumină!
Și prin
secoli, iar și iar,
îngeri vin ca să ne vadă
și s-asculte
o vioară
ce ne cântă o
baladă!...
Stilistic
primele poeme par scrise sub influența lui O. Goga „poetul pătimirii noastre„
iar Adina Enăchescu dă o replică poetului din Rășinari la poezia sa Dăscălița,
scriind poezia Dascălul, inspirată
de tatăl său, profesorul Al. Enăchescu.
Cuvântul ți-a fost cald,
știu bine,
din sufletul
tău blând l-ai dat,
să mângâie și
să aline
amarul
dintr-un miez de sat!...
Celebrului
Lae Chioru al poetului din Rășinari, îi corespunde lăutarul vâlcean Dură,
căruia poeta îi dedică poezia Lăutarul
Mai zi Dură, o cântare
ca la noi, pe Otăsău,
să se-audă-n depărtare
glasul tremurat al tău!
Să-ți adune
iar vioara
cântecul de pe colnic,
să-l îngâne fete, seara,
când țes fir de borangic.
Începând cu volumul Dalii albastre,
poeziei patriotice scrisă în stil tradițional i se adaugă poeme despre
plaiurile natale. Ținutul Vâlcei și Gorjul învecinat sunt la ele acasă în
poezia Adinei Enăchescu. La aniversarea a 610 ani de atestare documentară a
municipiului Râmnicu-Vâlcea, poeta scrie poezia Râmnicul, carte de doină,
care se încheie astfel
E
RÂMNICUL, azi, iată, inimă de fragă
a
cărții și a doinei, a frunții în visare,
cât va
mai curge Oltul pe mătcile române
noi vom
mai fi un freamăt și legănări de mare!...
Alte poeme alcătuiesc împreună o
geografie lirică, ceea ce puțini au
reușit s-o facă despre locurile lor. Sunt aduse în fața cititorului plaiurile
sale natale, dar și alte locuri încărcate de istorie. O simplă enumerare a unor
titluri pe această tematică dă măsura dragostei poetei pentru zona în care s-a
născut, a crescut și a creat. Din această enumerare nu pot lipsi, din punct de
vedere al intensității sentimentului, ca și al realizării artistice următoarele
titluri Balada Otăsăului, Dealul Capela, Horezu, La Păușești, Dor de
Govora, Bistrița decapolitului sfânt, Arnota lui Matei Basarab, Cozia bătrână
ca Mircea, Sfânta episcopie a Râmnicului, Mănăstirea Hurezi iar mă strigă.
După poeții Dragoș Vrânceanu și George Țărnea, Adina Enăchescu este
autoarea care a închinat cele mai multe pagini lirice Vâlcei, ținut
binecuvântat și care se află sub semnul lui Anton Pann, „ cel isteț ca un
proverb”.
Numeroase poezii au ca subiect însăși
poezia. Autoarea are un adevărat cult pentru învățătură, civilizație, cultură
și, în special pentru poezie. În Cartea – steaua mea, ea face un
comentariu la un celebru vers de Arghezi,
Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!
a zis poetul și dreptate-avea.
de-abia acum spre bătrânețe, poate,
eu văd cum cartea este steaua mea !...
Adina
Enăchescu era încrezătoare în destinul ei literar. În 1998, în poezia Dalii
albastre, care deschide volumul omonim, poeta făcea o adevărată mărturisire
de credință.
Mă înconjoară toamna cu blândețe,
cu
risipiri de doruri și de floare,
poate-n curând mă vor striga cocorii
să plec cu ei peste adânc de mare…
Atunci,
când iarna îmi va bate-n ușă,
rugându-mă să mă gătesc de cale,
cu voi lăsa o carte pe pământ
Dalii albastre ca ochii Dumitale!...
Ajunsă în
pragul iernii, doamna Adina Enăchescu a ținut să-și facă un bilanț al muncii ei
de creație, care durează de o viață, bilanț care cuprinde cele trei antologii
de autor la care ne-am referit în rândurile de față. Ele cuprind, adusă la zi,
opera ei de o viață. La data întocmirii acestui text i-am urat multa sănătate și putere de muncă să mai poată
dărui cititorilor și alte cărți, dar, din nefericire, în vara acestui an s-a stins din viaţă la Râmnicul
Vâlcea Fie-i țărâna uşoară! Iar noi nu o vom uita.
