Primele preocupări ale românilor pentru cunoaşterea poeziei nipone datează din secolul al XIX-lea.

Adevărata deschidere pentru promovarea haiku-ului este ecoul apariţiei lucrării lui Florin Vasiliu, lucrare cu titlul Interferenţe lirice. Constelaţia Haiku. Ea este o lucrare teoretică, dar cu multe exemple, despre poezia niponă.

În martie 1990, Florin Vasiliu fondează revista de interferenţe culturale româno-japoneze HAIKU.

Societatea Română de Haiku ia fiinţă în martie 1991.



miercuri, 13 noiembrie 2024

ZEBRA TIMPULUI, volum de haiku, autor Radu Șerban

 


Așa cum stelele se văd doar noaptea, haikuul se percepe doar în tăcere, în intimitate.

Zebra Timpului definește o trecere pietonală spre cealaltă vreme a vieții noastre. Pășim pe fâșii alb-negre, când ni se dă verde. Altfel, riscăm să fim striviți de timp. Cine schimbă culorile? Traversarea poate deveni un animal nărăvaș, pe care călărim involuntar.

Pe zebra temporală în alb-negru, alternează perechi de forțe opuse: bine-rău, cald-rece, frumos-urât, pace-război, lumină-întuneric, zi-noapte, sus-jos etc. Întregul contează mai mult decât fiecare componentă în parte.

Inteligența artificială se bazează pe o succesiune binară de zero și unu, oferind o infinitate de combinații. Viața și moartea se succed pe benzi alb- negru, iar universul e înșeuat de succesiunea binară în permanentă opoziție. Ca apa și uleiul, se alătură în nesfârșite coloane de marmură albă și neagră, alternativ, până în străfundurile timpului.

Așa alternează benzile schițate pe spinarea zebrei pietonale a timpului, pe care pășesc infinitezimale furnici, adică noi.

Din perspectiva acestei sublime binarități, cred că haiku intră în opoziție cu sine, pentru că nu am găsit nimic opus haikuului. Ca atare avem haiku alb și haiku negru. Haikuul alb se poate recita sau reciti, cel negru nu se citește niciodată cu voce tare.

Paradoxal, același poem poate fi alb sau negru, în funcție de cititor. Dacă haikuul nu are rimă și ritm, nici alte reguli de muzicalitate, nu încântă urechea.

El are însă, pentru unii aleși, tainica valoare percepută în tăcere, în interiorul nostru, așa cum stelele se văd doar noaptea. Cleptomană, lumina ne răpește șansa de a vedea aștrii aflați la ani lumină, așa cum vocea ne răpește șansa de a percepe haikuul.

Un tânăr compozitor român mi-a cerut o selecție de haikuuri, spre a le transpune pe muzică. Nu cred că se poate – i-am răspuns. În limba română haiku dispune de insuficientă muzicalitate.

Poate cineva să-mi dea exemple de melodii reușite pe versuri de haiku? Din acest unghi, poate au dreptate cei care exclud haikuul din categoria poeziei. Până la aflarea adevărului, vă invit să pășim calm pe această zebră pietonală a timpului.


                        *

Poeme haiku-Zebra Timpului*

          Tren rătăcitor                           Rafală de vânt –                     

prin tunelul timpului –                sub cireș copiii fac      

lumini și umbre                        duș de petale                   

 

Pe propriul mormânt               Desculț prin frunziș,   

topindu-se consolat                 veșnic acasă, melcul               

un fulg de omăt                       sfidează ploaia           

 

           La nivel înalt,                         Negru mesager                                   

reședința de vară:                    inspre nimicnicie:                   

un cuib de barză                      un tril de mierlă                      

 

           Cu ochii închiși                       Desculț prin omăt                               

urmând parfumul de tei          simt că se-ntâmplă ceva:        

ajungi acasă                             mai sunt în viață                     

 

Hore nocturne                         Privind spre stele        

            în jurul lumânărilor –                  auzi cum stau de vorbă          

călugărițe                                 anii lumină                  

(*Selecţie poeme de Valentin Nicoliţov)

 

 


vineri, 8 noiembrie 2024

Cartea pe care mi-o doream

 

            Am descoperit târziu poezia Extremului Orient. Am afirmat acest lucru de nenumărate ori. Am constatat cât de mult diferă ceea ce învățasem eu în liceu și ce citeam în cărțile pe care le-am găsit în anul 1990.

            Programa școlară conținea o oră de muzică pe săptămână, cu excepția ultimului an, și o oră de desen pe săptămână, artistic, în gimnaziu, și tehnic, în liceu. Descoperisem întâmplător desenul în tuș, nu-mi amintesc cu ce ocazie, dar mă simțeam atrasă de peisajele obținute din câteva linii în tuș.

            Țin în mâini cartea Pagini de haibun, scrisă și ilustrată de autorul ei, Ion Codrescu, carte care mă poartă prin anii de școală, mă revăd copil curios, studios, energic și neastâmpărat.

            Autorul volumului subliniază: „La prima întâlnire cu poemele haiku, am  constatat că ele nu semănau cu poeziile occidentale pe care le-am studiat în gimnaziu sau în liceu. Am aflat, ulterior, că în limba japoneză, un haiku în stil clasic este alcătuit, cu puține excepții, dintr-o structură cu un ritm de 5-7-5 silabe.”

            „În comparație cu poezia occidentală, un haiku se concentrează doar pe un moment, pe reacția poetului în fața unui detaliu din lumea înconjurătoare, evitând un discurs încărcat de metafore, comparații, interpretări și filosofări”.

            Autorul privește comparativ poemul haiku și pictura în tuș: „Am fost atras de haiku datorită picturii în tuș, fiindcă am întâlnit aceeași estetică, același principiu de a sugera mult prin puțin, de a focaliza mijloacele de expresie asupra câtorva trăsături de pensulă / cuvinte, pentru a evoca o emoție, o clipă sau un raport dinamic între un element stabil, neschimbător, etern ( fueki, în limba japoneză) și unul schimbător, trecător, pieritor, efemer (ryuko) din natură și din viața noastră.

            Dacă privim comparativ poemul haiku și pictura în tuș, atât poetul, cât și pictorul oferă privitorului / cititorului doar câteva elemente sau îi sugerează câteva detalii, lăsându-i libertatea de a completa cu imaginația lui ceea ce este nepictat / nespus, ceea ce este ascuns în tăcerea dintre cuvinte sau zonele neatinse de pensulă. Uneori, ceea ce nu este pictat / spus, dar ne închipuim că există în comparație cu ceea ce este arătat în tablou / haiku. Fără să fie japonez, Giovanni Papini notează: «Orice poezie are doi autori:  poetul și cititorul. Poetul sugerează și indică, cititorul completează cu sensibilitatea și amintirile lui personale. Fără această colaborare poezia nu există». ”.

            În continuare, autorul cărții la care ne referim, povestește despre experiența pe care a avut-o după 1990, în urma unor burse de studii în Țara Soarelui - Răsare. 

          Nu mi-am propus să dau aici amănunte. Cine este interesat, poate să citească lucrarea.

            Am scris haiku ghidându-mă de cartea Interferențe lirice, Constelația haiku, autori Florin Vasiliu și Brândușa Steiciuc, primită de la o prietenă, care s-a stins recent.

            Citesc din carte, nu ca un necunoscător al haibunului, ci urmărind să-mi completez cunoștințele, să compar ceea ce știam cu ceea ce au scris diferiți autori pe care i-am cunoscut pe internet.

            În lucrare am găsit câteva informații despre legătura dintre muzică și liniște, chiar dintre diferite arome.

             „Mi-a plăcut să scriu haiku, pentru că în această poezie nu descriu, nu comentez, nu interpretez o anumită dispoziție, impresie, emoție sau moment, ci le traduc în câteva cuvinte, cât mai direct, cât mai succint. Încerc să înlătur tot ce este de prisos în structura poeziei. Caut să nu arăt tot ce am de spus. Ascund și sugerez totul în doar câteva cuvinte, pentru a-l lăsa și pe cititor să continue poezia în imaginația lui.”

            Până aici, n-am scris despre haibun, cu toate că volumul despre care am notat câteva idei are titlul Pagini de haibun.

            „Haibunul a apărut în Japonia, la sfârșitul secolului XVII, prin contribuția majoră a poetului Matsuo Basho și prin continuarea acestei tradiții de către Kobayashi Issa, Yosa Buson, Masaoka Shiki și Natsume Soseki.  Întinderea unui haibun variază de la câteva rânduri la o pagină sau zeci de pagini.”

            „Tematica haibunului are o paletă diversă: povestiri cu caracter autobiografic, fragmente de jurnal sau de memorii, note de călătorie, eseuri, descrieri de persoane, locuri, obiecte. Subiectul unui  haibun poate să fie inspirat din realitate sau din imaginația autorului (vis, fantezie)…”

            Mulți autori de haiku au început să scrie haibun, au apărut reviste, antologii și concursuri de haibun. Se scrie haibun în multe țări.

            Despre calitățile prozei din haibun și calitățile haikuurilor cuprinse puteți citi în lucrarea despre care scriem acum. Multe idei, informații despre haibun puteți afla  citind cele 25 de haibunuri conținute și analizate în lucrarea Pagini de haibun, pe care v-o recomand și eu.

            O carte de 270 de pagini, cu 25 de picturi în tuș, care abordează teme din natură, din biografia autorului, din experiența unor călătorii    nu poate fi „povestită”. E mult mai utilă și produce o impresie mai puternică atunci când este citită.

            Mărturisesc că în mare parte am citit textele din lucrare. Nu am primit-o de mult timp, dar ceea ce am citit m-a lămurit în multe privințe. Mărturisesc că încă mai citesc cu curiozitate, interes și bucurie cartea.

 *Pagini de haibun / Haibun Pages, autor Ion Codrescu, Editura Eikon, 2024,

 

           


marți, 5 noiembrie 2024

CONCURS HAIKU 2025

 Colectivul de redacţie al revistei de interferenţe culturale Româno-japoneze HAIKU organizează concursul anual de poeme haiku în formă fixă (5-7-5 silabe, kigo, kireji, care corespund normelor poemului haiku clasic japonez) în primul trimestru al anului 2025. La concurs pot participa toţi poeţii români şi străini care vor trimite prin poştă un număr de şase poeme haiku în formă clasică (5-7-5) până la data de 31 martie 2025, pe adresa: valentin.nicolitov@yahoo.fr. 

Nu se vor accepta decât poeme haiku originale, nepublicate în ziare sau reviste, plachete sau volume de autor până la data concursului. Nu se vor accepta texte scrise de mână, textele ce se vor trimite trebuie să fie cel puţin dactilografiate, cu semnele diacritice corecte şi semnate. Cele trimise prin e-mail trebuie redactate în Times New Roman 12 cu diacritice româneşti. Textele autorilor străini trebuie scrise în limba engleză sau franceză pecum şi în limba ţării de origine. 

Un juriu stabilit de redacţia revistei Haiku va analiza poemele primite, va acorda note şi va stabili poemele premiate. 

Rezultatele concursului vor fi publicate în revista HAIKU nr. 73 din mai 2025, iar diplomele vor fi trimise câştigătorilor prin poşta electronică în luna mai 2025. (Colectivul de redacţie).

HAIKU CONTEST 2025

The editing board of the Journal of Romanian-Japanese cultural interferences HAIKU. is continuing to organize the annual competition for haiku poems in fixed form, during the first trimester of 2025. The competition is open to all poets who will send on the following e-mail address: valentin.nicolitov@yahoo.fr, a number of 6 (six) haiku poems (5-7-5), up to 31 March 2025. 

Only original haiku poems will be accepted, which were not publilished in news papers or journals, author volumes or in another forms up to the date of the competition. Hand written text will not be accepted, the texts need to be at list typed, with correct diacritical symbols and signed. The texts of the foreign authors have to be writen in English ou French as well as in the original. We prefer to send the texts by e-mail, New Times Roman 12.

 A jury nominated by the editing board of the HAIKU Journal will analyse the received poems, will grant qualifications and will decide for the awarded poems. 

The results of the competition will be published in the HAIKUJournal nr. 73/2025 and the diplomas will be sent to the winners by mail. (The Editing Board)

CONCOURS DE HAIKU 2025


La Revue d’interférences culturelles romano-japonaises
HAIKU organise dans le premier trimestre de l’année 2025 le
concours annuel de poèmes haïku en forme fixe (5-7-5, avec le kigou et kireji). Le concours est ouvert a tous les poètes roumains et étrangers. La date limite de l’envoi de six poèmes est le 31mars 2025 par
e-mail: valentin.nicolitov@yahoo.fr.
Avis aux concurents:
On accepte seulement des poèmes originaux qui n’on pas été
publiés dans les revues, journaux ou recueils d’auteur ou anthologies.
Les textes doivent être dactylografiés ou à l’ordinateur, avec les signes diacritiques. Les auteurs étrangers doivent envoyer les poèmes par e-mail en langue d’origine + traduction en français ou en anglais, Times New Roman 12.
Le jury de la part de la revue HAIKU va analyser les poèmes
participants et va annoncer les prix. Le resultat du concours va être
annoncé dans la revue HAIKU no.73/2025, les diplomes et les prix
seront envoyés aux gagnants par la poste en mai 2025.
(La rédaction de la revue Haiku).