Ana Drobot a cunoscut primele amănunte interesante despre poemul haiku începând cu anul 2014 şi imediat acest poem japonez a atras-o într-un mod irezistibil. Dovadă că tot în acelaşi an a reuşit să scrie şi să i se publice primul poem haiku în antologia Chemarea cocorilor, la Editura PIM.
În anii următori a continuat să se documenteze tot mai
mult despre acest poem, să-şi însusească regulile sale, să scrie mai multe poeme
proprii şi să le trimită la diferite reviste şi concursuri de haiku în ţară sau în străinătate, apoi să le adune reuşind să le publice în trei
volume de haiku proprii. Primul volum, Gânduri
japoneze/Japanese Thoughts, a apărut
la Editura Argonaut, Cluj Napoca, în 2016, al doilea volum, Plimbări/Walks/Promenades, a apărut la Editura Press Image, Bucureşti, în
2017, iar în anul 2020 al treilea volum, Drumul
spre Japonia/Towards Japan, care a apărut la Editura Fast Printing.
Cele trei cărţi publicate se fac remarcate şi prin calitatea hârtiei şi printr-o
grafică excepţională ce însoţeşte poemele, grafică ce se apropie calitativ foarte
mult de cea a poeţilor japonezi, dar mai ales printr-o mare simplitate de
expresie în haiku (karumi) reuşind să
comunice cititorului, potrivit regulilor acestui poem, sentimentele alese apărute
timp de-o clipă în memoria autorului. Totodată observăm că în multe din poemele
sale poeta respectă, însuşită de la
clasicii haiku-ului, o regulă importantă: folosirea kigo-ului, a referinţei
despre natură. Astfel, natura, mediul înconjurător în general, este prezentă în
majoritatea poemelor sale conţinute în cele trei cărţi menţionate plecând de la
cele mai simple elemente cum sunt frunzele, florile sau greierii.
Şi în această nouă carte, al patrulea volum de poeme
haiku apărut recent, întitulat FOŞNET PE
ALEI , poeta nu se desparte de regulile poemului haiku. Deşi natura continuă
să aibă un rol bine stabilit în majoritatea poemelor sale, dar şi respectarea
celorlalte reguli prozodice (de formă) şi estetice şi le autoimpune. Amintesc câteva reguli estetice pe care observ că poeta le cunoaşte şi
le aplică:
-hosomi-delicateţea
simţirii prin amintirea unor lucruri mărunte, aparent neînsemnate care duce la
înţelegerea mai profundă a poemului.
-karumi-o
mare simplitate, o uşurinţă în expresie, dar care nu are nicio legătură cu
banalitatea ci doar cu puritatea simţirii.
-sabi-patina
vremii.
În plus, ceea ce observăm în acest volum ca aspect de noutate este distribuirea poemelor pe mai multe capitole distincte: Primele priviri, Amintiri, Vise, Raze de soare şi Gânduri, ceea ce le
face mai uşor de înţeles.
Câteodată, citindu-i poemele, mai observăm că uneori autoarea este tentată să se desprindă de regulile
clasice ale poemului şi să practice un haiku mai modern în care prozodia nu nu
mai este respectată cu sfinţenie: în
acest fel, la unele poeme ale sale, sistemul celor 17 silabe care ar trebui distribuite
în sistemul clasic 5-7-5 nu mai este obligatoriu, iar kigo-ul este subînţeles doar
sau chiar dispare cu totul. De altfel, mulţi poeţi contemporani consideră că
respectarea prozodiei clasice 5-7-5 nu ar trebui mitizată putând fi folosită
doar orientativ. Ei arată că de multe ori în poemele care respectă prozodia
clasică poeţii folosesc materiale de umplutură cum ar fi conjucţiile ca să ajungă
la numărul de silabe prestabilit.
Cred că poetei nu i-ar fi fost greu să respecte regulile prozodice clasice, adică
numărul de silabe clasic, însă a considerat mult mai important să respecte
ideea exprimată de poem chiar dacă numărul de silabe nu se încadra in 5-7-5. Dar
dacă poemul haiku realizat în acest mod
este de calitate, adică dacă are atributele de bază ale unui haiku autentic,
cum sunt puterea de sugestie şi spiritul haiku, totul este în regulă.
Puritatea sentimentelor de iubire este uşor de observat
în multe poeme. Iubitul, deşi nu este numit clar, îi cuprinde gândurile în fiecare
clipă şi lui îi sunt dedicate câteva poeme deosebit de fumoase din care
amintesc următoarele două
Cuvinte nerostite/ între noi
/crizantemele
Primii struguri/câteva minute în plus/ împreună
Alteori,
despărțirea de persoana iubită îi sugerează
că poate nu va mai întâlni iubirea, că de acum timpul ei s-a dus, va deveni
poate bătrână și singură:
O despărțire/echinocțiul
de toamnă / tot mai aproape
Uneori sărbătoarea dragostei (Dragobetele) o face să
vadă dovezi de iubire peste tot în jurul ei:
De Dragobete/ trecerea de pietoni/ cu doi porumbei
Sensibilitatea sufletească deosebită a poetei se poate
observa într-un poem în care în mintea sa
poate auzi o muzică pe care alţii nu o
aud:
Ţurţuri de gheaţă/ notele muzicale/ găsite-n minte
Nostalgia singurătăţii
apare în unele poeme însoţită de o uşoară melancolie:
Nimeni acasă-/ frigul din octombrie/
printre albume
Fluturele stând/ ca un semn de carte/ pe un vers de poem
Amintirile sale sunt foarte bine redate:
Copilǎrie –/pe
albumele foto/ urme de cireşe
Şi putem exemplifica
şi mai bine cu două poeme ce descriu amintirile despre bunica sa:
Aroma de nuci-/aranjând în vitrină/ vasul bunicii
Floare de cimbru-/ redescopăr parfumul/ bunicii mele
Cartea mai
conţine în final notele de lectură, lista cărţilor publicate, biografia
autoarei şi o lista cu premii obţinute la diverse concursuri la care a
participat.
Ar fi greu să facem o selecţie şi o clasificare a
poemelor haiku din acest volum dintr-un motiv foarte simplu: fiecare poem are o
amprentă distinctă şi nu poate fi comparat cu celălalt, în fiecare poem poate
exista un mod diferit de percepţie a naturii şi numai respectarea regulilor
estetice, a spiritului haiku şi a puterii de sugetie, ne dovedesc calitatea acestora.
Citiţi, vă rog, poemele din acest volum! Ceea ce iese
în evidenţă după citirea lor este că avem în faţă o poetă cu talent autentic,
cu o maturitate şi o sensibilitate deosebită care îi permit să realizeze
poeme haiku de calitate.
Valentin NICOLIȚOV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu