Cuvânt înainte
Vasile Cojocaru a urmat cursurile Școlii Tehnice Energetice și
a lucrat ca tehnician energetic. Și-a încheiat cariera în urma pensionării
publicând lucrarea Lumina la Pașcani.
Având,
ca tânăr pensionar, mai mult timp liber a scris poezie, continuându-și o
pasiune. După poezia în stil european, a făcut cunoștință cu haikuul și alte
poezii de proveniență niponă. Nu a uitat nici de poemul într-un vers.
Prima
carte de poeme haiku este Lumină și iluminare, legată de domeniul în
care a activat, cartea a apărut la Editura PIM din Iași în anul 2020.
Aflat
la a doua carte de poeme de sorginte niponă, poetul Vasile Cojocaru ne oferă un
mănunchi de haikuuri, senryuri, tanka, haibun și poeme într-un vers. Nu e o
surpriză faptul că scrie în acest mod. A avut câteva poeme remarcate de jurii
din Japonia, India. Polonia, S.U.A., dar și din România.
Pentru
cei care nu cunosc aceste genuri literare, sunt necesare câteva precizări
teoretice.
HAIKU
– Scurt poem japonez din trei versuri, primul şi ultimul de cinci silabe, al
doilea de şapte. El se bazează pe trei elemente:
- versurile care respectă regulile silabismului: 5-7-5;
- prezenţa cezurii ya;
- prezenţa kigo-ului, a anotimpului
Dintre figurile de stil,
singura care şi-a câştigat un drept incontestabil este elipsa.
Unde, ce şi când, respectiv
obiectul, timpul şi locul sunt elemente constitutive ale experienţei haiku,
„trei mişcări” originale fără de care nu se poate realiza un haiku complet.
Haiku-ul este un poem de atmosferă.
HAIBUN-
Este un poem în proză scurt şi concis, conţinând de obicei atât elemente uşor
umoristice, cât şi altele mai serioase. Obişnuit se termină cu un haiku.
SENRYU- Este un poem cu
structură asemănătoare haiku-ului care scoate în evidenţă cusururile condiţiei
umane, de obicei într-un mod satiric sau umoristic. TANKA – Specie a poeziei clasice japoneze alcătuită din cinci
versuri care însumează 31 de silabe repartizate astfel: 5-7-5-7-7. (…) Tanka
trebuie să conţină cel puţin un cuvânt care să trimită la anotimpuri, natura
fiind un veritabil obiect de cult.
Am ales câteva texte cu care să vă îndemn
să citiți cartea Anotimpul luminii.
HAIKU
Ninge liniștit –
ignorând iarna
o mușcată tocmai a-nflorit
Cerul înstelat –
pe cărările ninse
șuieră vântul
Seară geroasă –
în liniștea odăii
șoaptele mamei
Rugă de Florii –
împodobind icoana
salcia verde
Casa demolată –
pe vechea temelie
mărul înflori
Luna întreagă –
sub umbrela nopții
cântec de greier
Ploaie de vară –
ultimele cireșe
în iarba cosită
Sânzienele –
prinse-n coronițe
toate visele
Șotron în parc –
în jocul copilăriei
prinsă o frunză
Gară pustie –
doar ochii bufnițelor
urmăresc trenul
Zbor solitar
cocor rănit căutându-și
perechea pierdută
Noaptea dintre ani –
pe trunchiul copacului
încă un inel
Satul natal –
retrăiesc copilăria
răsfoind poze vechi
Casa pustie –
pironită-n perete
poza familiei
Senryu
Moșul moțăie –
între buze țigara
stinsă demult
La birtul din sat
muștele beau gratis –
clienții la caiet
Tanka
Război de țesut
abandonat în tindă
de mama bolnavă –
păianjenul țese
pânza de doliu
Noapte de Ajun –
cântecul colindelor
la toată casa,
sufletul bătrânului
copil pentru o clipă
Ianuarie
Sfidând gerul o mușcată tocmai a-nflorit.
Ascensiune
Prin plasa de nuiele iedera spre cer se
suie.
Sper
că, citind cartea, veți găsi și alte poeme care vă vor îmbogăți sufletește, care
vă vor trezi amintiri, care vă vor înveseli.
Îi
mulțumesc autorului pentru efortul de a ne aduce în fața ochilor crâmpeie de
viață, de amintiri, de trăiri. Succes în continuare! (Cine a cunoscut haikuul
și a avut rezultate, nu va renunța la a mai scrie. Sunt convinsă că și Vasile Cojocaru va mai scrie!)