-O carte a trăirilor sufletești-
Florin Grigoriu
Lumea literară este un spațiu și un timp plin de frumuseți și de surprize. A scrie, a citi sau a vorbi despre o carte sunt lucruri care presupun a călători întru tine sau a te regăsi în întâmplări ale vieții celorlalți descrise în proză, în versuri, în eseuri sau în teatru... ori în muzică, desen-grafică, pictură, sculptură, muzică etc. Această carte este o călătorie în preajmă, prin poeme concise, în trei, cinci sau până la zece versuri (dublu de cinci) și prin proza în care, ca într-o brățară, sunt prinse câteva pietre prețioase, străfulgerări de gânduri, în 17 sau 31 silabe, poeme încetățenite în scrisul românesc (haiku, tanka) sau poeme-lanț, cu alte nume (exemplu: gunsaku).
Autoarea, poeta Mara Paraschiv, este un nume cunoscut în lumea haijinilor, care se întâlnesc în concursuri literare, în simpozioane, colocvii sau congrese naționale și internaționale, la Constanța, cel mai adesea (datorită Societății de Haiku din Constanța), la București (prin Societatea Română de Haiku), dar și la Târgu-Mureș, Bacău, Iași, la altfel de întruniri literare sau literar-artistice/ expoziții de haiga/haiku înscris în grafică/, fotohaiku etc., dar și în străinătate sau pe internet. Nu este apreciată doar în această lume specifică, a îndrăgostiților de emoții regăsite în preajmă și descrise, în câteva rânduri, ci și în lumea poeziei a prozei scurte, a povestirilor și a romanului, precum și în literatura pentru copii. În ce mă privește, apreciez scriitorii grupului literar din Bacău, de haiku, tanka, poeme într-un vers și fotohaiku, amintind, doar câteva nume: Dumitru Radu, Mihaela Băbușanu, Octavian Mareș, Aurora Barcaru, Nicolae Mihai, Constantin Broșu și Mara Paraschiv. A scrie haiku înseamnă a vedea clipa, a trăi o revelație cu o împlinire de așa este, aici și acum, dar și oriunde, oricând; tanka înseamnă a mai adăuga alte nuanțe și trăiri, iar a compune haibun este a drumeți și a afla puncte de sprijin sufletesc, lirice, descrieri, asemenea unui jurnal de călătorie. Voi comenta două poeme de cinci versuri (tanka):
La fereastra mea
porumbeii flămânzi
boabe de arpacaş –
pisica ghemuită
aşteaptă să-i înhaţe
Mă gândesc că și eu sunt un porumbel, o ființă flămândă care mă reped spre masa întinsă, fără să am timp să realizez că în preajmă voi avea vreun mare necaz. Nădejdea mă îndeamnă să îndrăznesc, pentru că Dumnezeu este alături de mine și mă va scăpa de tot ce înseamnă rău; asemenea porumbelului care a reușit să ciugulească boabele, în clipele de răgaz, gândurile mi se îndreaptă spre țara mea atât de frumoasă, cu câmpiile-ntinse și mănoase, supusă de-a lungul timpului atâtor încercări. Un alt exemplu de viață este Tata:
Aud şi acum
bătaia barosului
în fierărie –
Tata transfigurat în lupta
de călire a fierului
Poemul aduce în oglindă imaginea-frescă a copilăriei. Privirea copilei-amprentă nemuritoare; un exemplu de viață, care nu se poate uita; străduința tatălui de a munci cu sudoarea trupului, pentru binele fiecărei zile; pentru urmașii urmașilor lui și al celorlalți care vor veni peste secole. Se merită să aduc aici un elogiu tuturor educatorilor, învățătorilor și profesorilor, care dăruiesc cu sufletul și inima copiilor de la sate și de la orașe din bogăția cunoștințelor acumulate; preoților, scriitorilor, artiștilor, precum și cărturarilor de toate profesiile și nu în ultimul rând scriitoarei Mara Paraschiv care completează raftul bibliotecii, alăturând și cartea Singurătatea trandafirului ca floare ritualică, simbol al regenerării și efigie al sufletului lui Christos.
Poeme haiku*
Casă-n ruină-
doar stâlpii de gard
şi trandafirul
Tata coseşte
în liniştea amiezii-
tălăngi pe dealuri
Străzile pustii-
liniştea a îmbrăcat
linţoliul Covid
Merg spre pădure
să-mi găsesc copilăria-
şi-un coş cu ciuperci
Tărâmuri pustii-
singur vântul rătăcit
umblă prin trestii
Aleea cu flori
de-a lungul grădinii-
dorul de mama
(*Poeme sunt selectate din volumul Singurătatea trandafirului /The loneliness of the rose, publicat la Editura PIM, Iaşi, 2023)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu