IUBIREA ÎN POEMUL HAIKU

Se vorbește adesea, cu o admirație nedisimulată despre diferite esențe de parfum. Haiku-urile de dragoste pot fi asemuite acestora. Pare imposibil să surprinzi în numai trei versuri de 5 sau 7 silabe un aspect sau altul al celui mai nobil sentiment, dragostea. Și totuși, mulți poți străini au realizat această performanță, dovadă cele câteva antologii de profil apărute în limbi de circulație internațională.

Dar iată că recent haijinii români au demonstrat prin antologia Poeme haiku de iubire (Editura Societății Scriitorilor Români, 2018) că sunt capabili și ei de această performanță. Inițiatorul și realizatorul acestei antologii unicat este președintele Societății Române de Haiku, scriitorul Valentin Nicolițov. Domnia sa, încă de la debutul editorial de la început de mileniu, și-a pus pana în slujba iubirii, sentiment căruia i-a consacrat câteva cărți de genuri diferite, publicate la doi ani una după alta: Iubiri risipite (proză scurtă, Editura Vasile Cârlova, 2001), Anotimpul iubirii (poezii, Editura ORION, 2003) și O singură iubire (roman, Editura ORION, 2005). Tot despre iubire ne vorbește și în alte două romane publicate mai târziu la Editura Societății Scriitorilor Români: Exerciții de respirație (2009) și Între două lumi (2015).

Pasul hotărâtor spre realizarea primei antologii de haiku de iubire îl constituie placheta trilingvă (română, italiană, franceză) Poeme de iubire (Societatea Scriitorilor Militari, 2017). Prima jumătate a cărții cuprinde haiku-uri de iubire, care au fost prezentate la cea de a IX-a conferință a Asociației Mondiale de Haiku (World Haiku Association), ce a avut loc în septembrie 2017 la Parma, în Italia. Aprecierile exprimate cu acel prilej l-au determinat pe poetul Valentin Nicolițov să finalizeze antologia, pe care o pregătea de mai multă vreme. Citez din poemele prezentate la Parma, cel de mai jos, pe care îl regăsim și în actuala antologie:

Apus de soare-

la plecare umbra ta

ar mai rămâne 

 

Editorul a avut în vedere iubirea în sensul larg al cuvântului și, după cum afirmă și în prefață, a selectat „poeme care să dezvăluie sentimentele de iubire într-o gamă largă, pe mai multe coordonate sufletești: iubirea pentru părinți sau bunici, pentru copiii noștri, iubirea pentru aproapele nostru și iubirea pentru femeia sau bărbatul din mintea sau din inima noastră.” Este deci vorba de iubire în sensul curat al cuvântului, apropiat de cel religios. Prin urmare, cei care se vor aștepta să citească și poeme erotice, cu conotații sexuale, vor rămâne dezamăgiți. Este interesant de urmărit, de la un autor la altul, momentul de iubire descris în haiku, de la începutul acestuia și până la sfârșitul lui.

Poetul Vasile SPINEI din Republica Moldova, autor a șapte cărți de haiku, dintre care una a fost premiată de Societatea Americană de Haiku, ne încântă cel puțin cu un poem memorabil:

Pisica toarce

și iubita doarme…

Mai pun un lemn pe foc 
 

Despre acest poem editorul ține să precizeze:” Poemul este realizat cu o economie de cuvinte care impresionează prin concizie și sugestie: trei verbe, două substantive și poetul care se situează în centrul acestui univers al iubirii protejându-l. Acest poem îl consider unul din cele mai frumoase poeme haiku de iubire din literatura română.”

Un loc aparte în antologie îl constituie ființa care ne-a dat viață, mama. Multe dintre aceste poeme au o notă de tristețe, datorită dorului sau trecerii la cele veșnice a ființei adorate:

Maria TIRENESCU

Poza mamei-

picătură de ploaie

sau lacrimă? 

 

Florica IACOB

Pe crucea mamei

o vrabie ciripind.

Parcă m-ar certa…

O notă de tristețe sau măcar de duioșie au și unele poeme dedicate copiilor. Bunăoară, Eduard ȚARĂ prezintă o mamă care își iubește copilul chiar înainte ca acesta să se fi născut, iar Radu PATRICHI ne aduce sub priviri mormântul unui copil pe care îl îngrijește un părinte iubitor:

Sunetul mării-

o femeie-și mîngâie

pruncul nenăscut 

 

Cimitirul gol-

pe mormântul de copil

om de zăpadă

O poetă de mare sensibilitate, Magdalena DALE, care a compus mai multe haiku-uri de dragoste scriind în colaborare poeme în lanț, are un poem în care se întâlnesc două simboluri specific românești, dorul, atribut al dragostei și teiul, însemn al poeziei. Cele două simboluri se potențează reciproc și umple un gol, suplinind absența iubitului:

Mireasmă de tei

și dorul meu de tine

în toată casa 
 

Despre iubire se poate scrie și atunci când au trecut anii și te trezești la un moment dat singur și duci dorul celor dragi. Un dor care doare. În locul dragostei a rămas un gol (amintim aici că golul este unul din valorile estetice ale poemului haiku), gol ce nu mai poate fi umplut de nimeni și nimic. Cum se întâmplă în poemul decanului de vârstă al haijinilor de limba română, Ștefan Gh. THEODORU (96 de ani), trăitor în America:

Același bătrân

zile întregi la poartă-

nu vine nimeni

Valentin Nicolițov a selectat în actuala antologie, în semn de aducere aminte, și alți poeți români importanți care nu mai sunt printre noi, dar care au practicat haiku-ul de iubire sau care s-au apropiat de acest tristih cu talentul lor, considerându-l demn de a exprima acest sentiment nobil al iubirii.Iată câțiva dintre acești poeți cre nu mai sunt dar ale căror poemede dragoste le-au supraviețuit:

Titus ANDRONIC

Revedere cu mama –

în loc de cuvinte

trandafiri

Alexandru CHIRIAC

Sub vântul rece

m-am lipit de movila

ivită-ntre noi

Petre GHELMEZ

Curând, prea curând

papucii mamei vor fi

relicve scumpe

Bogdan I. PASCU

Atâta doar –

un colţ de cer albastru

şi zâmbetul tău

Gheorghe TOMOZEI

Degetele mele coboară

înfiorate pe gâtul tău lung

ca pe o scară de incendiu

Nichita STĂNESCU

Când te-am văzut

m-a luat un frig suav

de stea căzătoare 

 

Antologia cuprinde 65 de poeți români de haiku, dintre cei mai cunoscuți din țară și din afara ei. Publicarea acestei antologii române a haiku-ului de dragoste prezintă un eveniment remarcabil fiind prima de acest fel în literatura română. Sper ca el să fie urmat în anii ce vin de alte volume de haiku ale autorilor români dedicate celui mai nobil sentiment uman din toate timpurile: iubirea.

 

Vasile Moldovan

Radu Cârneci, poetul iubirii, a plecat

14 febr. 1928-8 dec.2017

Poetul, eseistul, traducătorul, jurnalistul literar şi editorul Radu Cârneci, om de înaltă cultură, a văzut lumina zilei în localitatea Valea lui Lal-Pardoşi, jud. Buzău, la 14 februarie 1928.

A absolvit Facultatea de Silvicultură din Brașov în anul 1954, iar în 1964 a înfiinţat la Bacău revista de cultură ATENEU pe care a condus-o până în 1972. A reuşit să inaugureze în Bacău în 1971, cu mari eforturi materiale şi cu munca artistică strălucită a sculptorului Constantin Popovici, statuia poetului George Bacovia. A fost secretar al Uniunii Scriitorilor din România (1972-1976), şef al Seciei de literatură şi artă la revista Contemporanul (1976-1980), iar în 1990 a reînfiinţat la Bucureşti revista Neamul Românesc, publicaţie a Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni. Totodată a înfiinţat şi condus Editura Orion în care au fost publicaţi mulţi scriitori importanţí în perioada 1991-2008. 

 

Din bogata sa creaţie poetică selectăm: Orgă şi iarbă (1966), Umbra femeii, sonete (1968), Centaur îndrăgostit (1969), Grădina în formă de vis (noi sonete de iubire în 1970), Cântând dintr-un arbore (1971), Oracol deschis (1971), Cântarea Cântărilor ( o parafrază modernă la celebrele texte din Vechiul Testament (1973), Banchetul (1973), Clipa eternă (în colecţia Cele mai frumoase poezii, 1980), Heraldica iubirii (în Colecţia Biblioteca pentru toţi, 1999). Dintre autorii străini traduşi menţionăm în mod deosebit pe Leopold Sedar Senghor din Senegal, Kahlil Gibran din Liban și Charles Baudelaire cu prima integrală lirică Florile răului în limba română (în 1991).

Este autorul unor importante antologii literare, cu teme abordate pentru prima dată în literatura română: Sonetele- cu Shakespeare şi Voiculescu,1996, Arborele neuitării ( cu poeți din Israel de origine română, 1997), Balada Miorița în șapte limbi, Poezia pădurii române în patru volume, 2003, Antologia sonetului românesc în trei volume, 2016 etc. Ultima carte, publicată cu câteva zile înainte de dispariţia sa, este tot o carte despre iubire, o antologie cuprinzând 50 de poeți străini celebri din toate timpurile întitulată Mari poeţi ai iubirii, 2017.

A primit o multitudine de premii, distincţii, diplome de onoare şi de excelenţă printre care menţionăm Premiul Academiei Române în 1978, Premiul Uniunii Scriitorilor din România în1971, Ordinul Meritul Cultural în grad de ofiţer în 2003 precum şi alte distincţii atât din ţară cât şi din alte ţări. Am fost onoraţi cu prezenţa sa la activităţile Societăţii Române de Haiku şi ale Cenaclului de haiku din capitală, iar din anul 1997 a fost ales Preşedinte de onoare al acestei societăţi. Ne luăm rămas bun de la Radu Cârneci amintindu-ne în continuare că a fost şi va rămâne în memoria românilor drept un poet al iubirii, al frumosului prin următorul sonet:

Iubirea este-atotstăpânitoare

Iubirea este-atotstăpânitoare

domnind pe sânge, patimi şi eresuri

misterizând la marile-nţelesuri

de chip interior dăltuitoare.

Ea mişcă munţii, luminează-n soare

desţelenind universale şesuri

chemându-ne la cosmice culesuri

pe-ntinderi nesfârşit unduitoare.

Iubirea-i axul cerurilor toate

jur-împrejuru-i lumi cu lumi s-adună

în mari nuntiri cu muzici peste poate

Idei dansează hăurile tună

stele-n ghirlande leagănă-se toate

sub zodiile care le-ncunună.






Redacţia revistei Haiku

CELE MAI FRUMOASE POEME ALE ANULUI 2016

Daniela Cristina ALBU 

Mărgăritare

pe catifeaua verde

turme în munte

Cornelia ATANASIU

A plecat mama –

tot mai înfloresc pomii

tivind aleea

Jules COHN –BOTEA 

Cer de octombrie.

Când cad atâtea stele

mă-ncearcă o teamă

Valentin BUSUIOC

Printre ghebe reci

subţire şi călduţă

mâna bunicii

Virginia BUTESCU 

După secetă –

în câmp sperietoarea

acum şomeră

Andana CĂLINESCU

Singurătatea

cu clonţ de argint

iar îmi bate în geam

Magdalena DALE 

În drumul spre pământ

o frunză înclină

balanţa toamnei 

Dan DOMAN

Fuguța, fuguţa

între două valuri bea apă

ciocârlia

Adina ENĂCHESCU 

Atâtea stele

licărind în ocean –

eu tot singură

Utta Siegrid KӦNIG

Undeva, cândva –

între un fulg şi altul

povestea noastră

Maria GRIGORIU 

Lampă japoneză –

broasca cu gura căscată

ascultând haijini 

 

Florin GRIGORIU

Orfanul

plângând la o cruce

cu numele şters

Vali IANCU

Mama pe gânduri
            răsădind pătlăgele –

le-oi prinde cu rod?

Vasile MOLDOVAN

Festivalul berii,

doar dopuri şi sticle goale

nimic altceva

Teodora MOŢET 

Toamnă târzie

miros a tămâioasă

şi ulucile 

Ecaterina NEAGOE

Casă-n casa mea –

mă vor găsi la anul

rândunelele?

Valentin NICOLIŢOV 

Toamnă târzie –

tăcerea greierilor

în grădina goală 

Paula ROMANESCU

Între mâlul greu

şi cerul plin de azururi

doar un nufăr alb

Dumitru ROŞU 

Afiş electoral.
            Un câine comunitar

„ votează “ pe el

Luminita SUSE

Străzi însorite

alte umbre se plimbă

în perechi

Constantin STROE 

Azil de bătrâni –

mama cu zece copii

dată uitării

Maria TIRENESCU

O nouă toamnă -

bătrânul măr sprijinit

de vechiul gard

100 HAIKUS POUR LA PAIX / 100 DE POEME HAIKU PENTRU PACE

100 HAIKUS POUR LA PAIX

Maria TIRENESCU

Le livre 100 haikus pour la paix s’ínscrit dans le cadre des commémorations du centenaire de la Grande Guerre (Premier Guerre Mondial) et est le fruit de la collaboration entre le Conseil départamental de la Somme et de la maison d’edition picarde L’iroli. Pour realiser le livre ont été reçus plus de 1200 haikus, composés par 400  auteurs issus des cinq continents parmi lesquels ont été choisis 100 haikus par de poètes de 27 pays. Chaqun d’eux est présenté dans sa langue originare, ainsi qu’en français, anglais, allemand et espagnol. Traduction par Alan Fell, Isabel Asunsolo et Klaus Dieter Wirth. Le livre est illustré d’estampes de l’artiste plasticienne irako-tchéque Sansen Mustafova. Dans le livre sont sélectionnés aussi 4 poètes roumains. Nous présentons ci-dessous quelques poètes et quelques poèmes.

100 DE POEME HAIKU PENTRU PACE

Maria TIRENESCU

Cartea 100 de poeme haiku pentru pace se înscrie în cadrul comemorărilor centenarului Marelui Război (Primul Război Mondial) şi este rezultatul colaborării dintre Consiliul Departamental Somme şi editura picardiană L’iroli. Pentru a realiza această carte au fost primite 1200 de poeme haiku compuse de 400 de autori de pe cinci continente dintre care au fost selectate 100 de poeme haiku ale unor poeţi din 27 de ţări. Fiecare poem este prezentat în limba lui de origine, dar şi în franceză, engleză, germană şi spaniolă. Traducerea lor s-a făcut de Alan Fell, Isabel Asunsolo şi Klaus Dieter Wirth. Cartea este ilustrată cu stampe ale artistei plastice de origine irakiano-cehă Sansen Mustafova. În carte sunt prezenţi şi 4 poeţi români. Prezentăm în continuare câţiva poeţi şi câteva poeme.

Laurent Somon, Franţa

La Somme se souvient            Somme îşi aminteşte

de ces soldats étrangeres         de soldaţii străini sosiţi

Terre de guere et paix             Pământ de război şi pace

Susana Benet, Spania

Abreuvoir.                               Adăpătoare.

À côté du cheval                     Lângă un cal

boit un moineau                      bea o vrabie

Israel I. Balán, Mexic

Frontière –                               Frontieră –

les mêmes oiseaux                   aceleaşi păsări

des deux côtés                         pe ambele părţi

Damien Gabriels, Franţa

Une perine abeille                    O albină

de pâquerette en pâquerette –  zburând din floare-n floare –

je tondrai demain                     voi cosi mâine

Gilles Brulet, Franţa

Explosant                                Făcând explozie

au-dessus de ma tête               deasupra capului meu

un chant de fauvette                un cântec de pasăre

Vincent Hoarau, Franţa

Nuit noire –                            Noapte neagră –

dans la tranchée une clope      în tranşee c-o  ţigară 

et une luciole                          şi un licurici

Sylvie Lavoie, Canada

Pendant les bombardements   Între atacuri

une rose trémière                     o singură nalbă

est restée debount                   rămasă vertical

Roganov Vladimir, Rusia

L’épave du tank                      Epava de tanc

devenue serre de metal           ajunsă doar o seră

pour des centaines de fleurs    pentru sute de flori

Maria Tirenescu, România

Nuages noirs dans le ciel –      Nori negri pe cer –

il lui offre                                el îi aduce în dar

un fleur de lune                       un crin al păcii

Gérard Dumon, Franţa

Guernica                                  Guernica

un vieil home                           un bătrân

devant le tableau                     în faţa tabloului

Rosa Clement, Brazilia

Fin de la guerre                       Sfârşitul războiului

la couleur des fraises               culoarea fragilor

envahit le marché                    invadează piaţa

Roland Halpert Franţa

Frontière –                               Frontieră –

les mêmes oiseaux                   aceleaşi păsări

des deux côtés                        pe ambele părţi

Travelers through Seasons/ Călători prin anotimpuri - American-Romanian Anthology

Bashō mentions the term “haibun” for the first time in 1690 as defining a new literary genre in the form of the traditional Japanese diary, but which would borrow models from the Chinese poetic prose.

Judging the rustic and even the vulgar as being worthy from a poetic point of view, Bashō creates haibun in an everyday language. A certain nuance of the elliptic style can be referred to as a delicate sense of decency. Supreme beauty cannot be put into words; its utmost expression is to be found in the serenity of the mind.

One could classify them as short prose with an autobiographical tone, often descriptive, the principal aims being nature and introspection.

The West was introduced to haibun quite late, by the 1990s, following the emergence of translations made directly from Japanese, first in the Anglophone countries, then the Francophone countries.

American poet Bruce Ross published the first American haibun anthology in 1998, Journey to the Interior, American Versions of Haibun (Călătorie spre interior, versiuni americane de haibun), and together with Jim Kacian he edited the anthology Up Against the Window (Privind pe fereastră) in 1999. These works make a brief account of the genre, illustrated by texts differing in style, starting with earlier texts and ending with contemporary ones.

The French approached haibun later, this form of poetry is known only after magazines Ploc! or Gong published haibun in their pages. But in recent years the haibun took momentum in France, especially after 2011 when the Association of Francophone Haibun Authors (A.F.A.H.) was founded by Danièle Duteil and Gérard Dumon, especially to promote this kind of poem, in the electronic journal entitled L'Echo de l'étroit chemin. Then, in 2014, it was promoted by issuing the Haibun francophone Anthology entitled Cross-roads (Chemins croisés), edited by PIPPA Publishing House in Paris.

Romanian haibun was influenced by the appearance of the fran- cophone and anglophone haibun and it was first found in the pages of Haiku Magazine, founded in 1990. The length of the Romanian haibun is variable. Some are short, consisting of only a few sentences and a haiku, and others are long, reaching more pages and several haikus, but the most common are short haibun, under a page  in length.

The idea of bringing together major authors of haibun of Romania and the United States in an anthology was supported by the American poet Bruce Ross. Therefore, in this book, we selected together 20 Romanian poets and 20 American poets of haibun. Each poet has  been selected with 1-5 poems.

The 20 Romanian poets present in this book different subjects, resulting from personal experiences after visits or trips taken to exotic places abroad or across the country, some focusing on the beauty of nature, others exploring the twists and turns of the human soul.

Most  haibun are written using present tense, generally adopted also in the haiku poem. The Romanian author’s haibun are short stories with autobiographical or descriptive character, nature and introspection being the main features.

It can be seen that some Romanian haibun poems are longer  than those of the American poets, perhaps because English is manifestedly more concise than Romanian, both in prose and haiku.

In the selection of the title of the anthology, Călători prin anotimpuri / Travelers through Seasons, we were inspired by Bashō’s words: “The months, the days are eternal travelers; the years taking the place of one another, are also travelers ... “ As well we, humans, we travel through life, seasons and years completing them in  our  short stay on this planet which travels around the sun creating the  four seasons.

I believe that by the outstanding literary qualities and by its diversity, the Romanian haibun and the American haibun are presented in this book as an original and attractive literature, not only for those who love Japanese poetry but also for classic literature readers. We invite you to read it!

Valentin Nicoliţov

President of Romanian Haiku Society

Călători prin anotimpuri/ Travelers through Seasons - Antologie româno-americană de haibun -

     Cuvântul haibun este menţionat pentru prima dată de Basho în 1690, ca definind un nou gen literar prezentându-se sub forma unui tradiţional jurnal de călătorie japonez, dar care împrumută modele din proza poetică chineză.

     Considerând că rusticul, chiar şi vulgarul pot conţine valenţe poetice, Basho construieşte haibun-ul utilizând limbajul cotidian, O nuanţă specială a stilului eliptic ar putea fi numită delicata pudoare. Frumuseţea supremă nu poate fi descrisă, ea manifestându-se în cel mai înalt grad în starea de serenitate a minţii.L-am putea defini ca proză scurtă cu tentă autobiografică, registrul cel mai frecvent fiind cel descriptiv, natura şi introspecţia definind principalele ţinte. 

     Occidentul l-a cunoscut destul de târziu,  prin anii 1990, în urma apariţiei unor traduceri făcute direct din japoneză mai întâi în ţări din sfera anglofonă, apoi din cea francofonă.

     În anul 1990 poetul american Bruce Ross a publicat prima antologie americană de haibun, Călătorie spre interior, versiuni americane de haibun (Journey to the Interior, American Versions of Haibun), iar impreună cu Jim Kacian, a editat în 1999 antologia Privind pe fereastră (Up against the Window).
 
     Lucrarea îşi propunea să realizeze o scurtă istorie a genului prin texte diferite din punct de vedere stilistic, începând cu cele publicate timpuriu şi sfârşind cu unele texte contemporane.

     Francezii s-au apropiat ceva mai târziu de haibun,  această formă de poezie fiind cunoscută abia după  apariţia revistelor Ploc ! sau Gong, în paginile acestora.  Dar în ultimii ani haibunul a luat un deosebit avânt în Franţa, mai ales după 2011 când  este fondată, de Daniele Duteil şi Gerard Dumon, Asociaţia Francofonă pentru Autorii de Haibun (AFAH) destinată promovării acestui  poem, având jurnalul electronic întitulat L’Eco de l’etroit chemin. Apoi, în 2014, prin  apariţia Antologiei francofone de haibun întitulată Drumuri încrucişate/Chemins croises,  la Editura PIPPA,în  Paris.

     Haibunul românesc, fiind influenţat de apariţia haibunului anglofon şi a celui francofon,  apare pentru prima dată la noi  după fondarea revistei Haiku în anul 1990, în paginile acesteia.

     Lungimea unui haibun românesc este variabilă. Unele, scurte,  sunt alcătuite doar din câteva fraze şi un haiku, iar altele, lungi, ajung la mai multe  pagini şi câteva haiku-uri, dar cele mai frecvent întâlnite sunt poemele scurte, de aproape o pagină.

     Ideea de a reuni autorii importanţi de haibun din România şi din America într-o antologie s-a bucurat de adeziunea şi sprijinul poetului american Bruce Ross . Ca urmare, în această carte,  am selectat împreună, 20 de poeţí români şi 20 de poeţi americani de haibun. Fiecare poet a fost selectat cu 2-5 poeme.

     Cei 20 de poeţi români  prezintă în această carte   teme diferite, rezultate din experienţe personale avute  în urma unor vizite sau călătorii în locuri exotice de peste hotare sau prin ţară, unele punând accent pe frumuseţile naturii, altele  explorând meandrele sufletului omenesc. 

     Majoritatea poemelor adoptă timpul prezent aşa cum este în general adoptat şi de poemul haiku. La autorii români haibunul este o proză scurtă având caracter autobiografic sau descriptiv, natura şi introspecţia fiind principalele caracteristici.

     Se poate observa că unele poeme haibun româneşti sunt mai lungi decât cele ale poeţilor americani, poate şi pentru faptul că limba engleză se manifestă mult mai concis decât limba română, atât în textele de proză cât şi în haiku-uri.

     În alegerea titlului antologiei, Călători prin anotimpuri/ Travelers through Seasons, ne-am inspirat din cuvintele lui Basho:”Lunile, zilele sunt călători eterni; anii care-şi iau locul unul altuia, aşişderi sunt călători…”

La fel şi noi, oamenii, suntem călători  prin viaţă, prin anotimpurile şi anii ce-i parcurgem în scurtul drum al nostru pe această planetă care călătoreşte  în jurul soarelui creând cele patru anotimpuri.

     Consider că prin calităţile literare deosebite şi diversitatea formelor  haibunul românesc şi haibunul american se manifestă în această carte ca o literatură originală atractivă nu numai pentru cei ce iubesc poezia niponă ci şi  pentru cititorii de literatură clasică. Vă invităm s-o citiţi!

Valentin Nicoliţov

Preşedintele Societăţii Române de Haiku