Călători prin anotimpuri/ Travelers through Seasons - Antologie româno-americană de haibun -

     Cuvântul haibun este menţionat pentru prima dată de Basho în 1690, ca definind un nou gen literar prezentându-se sub forma unui tradiţional jurnal de călătorie japonez, dar care împrumută modele din proza poetică chineză.

     Considerând că rusticul, chiar şi vulgarul pot conţine valenţe poetice, Basho construieşte haibun-ul utilizând limbajul cotidian, O nuanţă specială a stilului eliptic ar putea fi numită delicata pudoare. Frumuseţea supremă nu poate fi descrisă, ea manifestându-se în cel mai înalt grad în starea de serenitate a minţii.L-am putea defini ca proză scurtă cu tentă autobiografică, registrul cel mai frecvent fiind cel descriptiv, natura şi introspecţia definind principalele ţinte. 

     Occidentul l-a cunoscut destul de târziu,  prin anii 1990, în urma apariţiei unor traduceri făcute direct din japoneză mai întâi în ţări din sfera anglofonă, apoi din cea francofonă.

     În anul 1990 poetul american Bruce Ross a publicat prima antologie americană de haibun, Călătorie spre interior, versiuni americane de haibun (Journey to the Interior, American Versions of Haibun), iar impreună cu Jim Kacian, a editat în 1999 antologia Privind pe fereastră (Up against the Window).
 
     Lucrarea îşi propunea să realizeze o scurtă istorie a genului prin texte diferite din punct de vedere stilistic, începând cu cele publicate timpuriu şi sfârşind cu unele texte contemporane.

     Francezii s-au apropiat ceva mai târziu de haibun,  această formă de poezie fiind cunoscută abia după  apariţia revistelor Ploc ! sau Gong, în paginile acestora.  Dar în ultimii ani haibunul a luat un deosebit avânt în Franţa, mai ales după 2011 când  este fondată, de Daniele Duteil şi Gerard Dumon, Asociaţia Francofonă pentru Autorii de Haibun (AFAH) destinată promovării acestui  poem, având jurnalul electronic întitulat L’Eco de l’etroit chemin. Apoi, în 2014, prin  apariţia Antologiei francofone de haibun întitulată Drumuri încrucişate/Chemins croises,  la Editura PIPPA,în  Paris.

     Haibunul românesc, fiind influenţat de apariţia haibunului anglofon şi a celui francofon,  apare pentru prima dată la noi  după fondarea revistei Haiku în anul 1990, în paginile acesteia.

     Lungimea unui haibun românesc este variabilă. Unele, scurte,  sunt alcătuite doar din câteva fraze şi un haiku, iar altele, lungi, ajung la mai multe  pagini şi câteva haiku-uri, dar cele mai frecvent întâlnite sunt poemele scurte, de aproape o pagină.

     Ideea de a reuni autorii importanţi de haibun din România şi din America într-o antologie s-a bucurat de adeziunea şi sprijinul poetului american Bruce Ross . Ca urmare, în această carte,  am selectat împreună, 20 de poeţí români şi 20 de poeţi americani de haibun. Fiecare poet a fost selectat cu 2-5 poeme.

     Cei 20 de poeţi români  prezintă în această carte   teme diferite, rezultate din experienţe personale avute  în urma unor vizite sau călătorii în locuri exotice de peste hotare sau prin ţară, unele punând accent pe frumuseţile naturii, altele  explorând meandrele sufletului omenesc. 

     Majoritatea poemelor adoptă timpul prezent aşa cum este în general adoptat şi de poemul haiku. La autorii români haibunul este o proză scurtă având caracter autobiografic sau descriptiv, natura şi introspecţia fiind principalele caracteristici.

     Se poate observa că unele poeme haibun româneşti sunt mai lungi decât cele ale poeţilor americani, poate şi pentru faptul că limba engleză se manifestă mult mai concis decât limba română, atât în textele de proză cât şi în haiku-uri.

     În alegerea titlului antologiei, Călători prin anotimpuri/ Travelers through Seasons, ne-am inspirat din cuvintele lui Basho:”Lunile, zilele sunt călători eterni; anii care-şi iau locul unul altuia, aşişderi sunt călători…”

La fel şi noi, oamenii, suntem călători  prin viaţă, prin anotimpurile şi anii ce-i parcurgem în scurtul drum al nostru pe această planetă care călătoreşte  în jurul soarelui creând cele patru anotimpuri.

     Consider că prin calităţile literare deosebite şi diversitatea formelor  haibunul românesc şi haibunul american se manifestă în această carte ca o literatură originală atractivă nu numai pentru cei ce iubesc poezia niponă ci şi  pentru cititorii de literatură clasică. Vă invităm s-o citiţi!

Valentin Nicoliţov

Preşedintele Societăţii Române de Haiku