Selecție de poeme haiku din ZBOR DE CIOCÂRLII, de Virginia Popescu

VIRGINIA POPESCU*

Poeme haiku

-Selectie-**

 

Satul adormit –

doar picurii din ţurţuri

măsoară timpul

 

Geamul înflorit –

o fată se piaptănă

zâmbind unui vis

 

Slujba de seară –

 mirosul iasomiei

umple altarul

 

După aversă –

 mai albastre florile

de nu-mă-uita

 

Noapte adâncă –

 în plin concert de greieri

 un lătrat stingher

 

Fulger în noapte –

prin vitralii deodată

sfinţii prind viaţă

 

Margaretele –

 în trecere rup una

să văd de mă iubeşti

 

Satul din vale –

cântecul cocoşilor

 ridică ceaţa

 

Cocorii pe cer –

 o pană coboară lin

spre iazul pustiu

 

Om de zăpadă –

la paltonul bunicii

 doi nasturi lipsă

 

 

*Nicole POTTIER (Franţa):Poeta Virginia Popescu cultivă acea atenţie pentru detaliile cotidiene, acea artă de a descoperi frumosul care ne înconjoară şi posedă acea generozitate care îţi umple inima şi-ţi întăreşte sufletul.

**Poeme selectate de Valentin Nicoliţov

 

ZBOR DE CIOCÂRLII – Virginia POPESCU

 

 de Teodora MOŢET

 Revista „Haiku” din Bucureşti, păşind în cel de-al patrulea deceniu de existenţă, poate oferi numeroase exemple ale participării acestei autoare prin creaţie proprie, prin versiuni româneşti sau franceze de haiku, oportune cu ocazia concursurilor internaţionale organizate de publicaţie. Ca orice haijin care se respectă, Virginia Popescu are acces la limbi străine (mai ales franceza şi engleza), citind şi traducând în şi din aceste limbi. Atelierul literar în cauză este complex şi cuprinde retroversiuni de mare dificultate din Eminescu, Blaga, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Grigore Vieru dar şi Mateiu Caragiale.

În acest atelier, ca într-un cuib fertil, eclozează şi versuri de sorginte niponă. Autoarea este prezentă în peste 23 de antologii din România şi din lume cu: haiku, haibun, poeme într-un vers. Această activitate a cunoscut aprecieri concretizate în treizeci de premii în ţară şi străinătate.  Lucrând la selecţia de versuri pentru placheta „Zbor de ciocârlii”, autoarea s-a folosit de o sută de poeme haiku, selecţia nu vizează unele versuri prezente în filele de istorie literară – haiku, realizate de Şerban Codrin şi Florin Grigoriu, şi nici unele care fuseseră premiate. Materialul poetic este organizat în cinci anotimpuri (câte sunt în Ţara Soarelui Răsare), fiecare trecere sezonală etalând reverenţios un haiku nipon. Nu există ostentaţie într-un demers care valorifică tradiţia românească, folclorul, astfel încât următorul haiku este de domeniul rarităţii:

Noapte geroasă –

 pe geamuri ikebana

 sub clar de lună

 

 Se consideră „neonorabil” un haiku fără succesiunea de „mora” 5/7/5. Limba română, printre alte calităţi, iată, o are şi pe aceea de a se plia acestui canon. Semnatara acestei prefeţe perseverează ea însăşi, ca şi majoritatea autorilor români, în păstrarea acestui specific compoziţional. Acest lucru, în mod fericit, creşte „credibilitatea” acestui gen de creaţie, iar efortul în realizarea unei forme fixe are roade benefice în plan ideatic. Cititorul este supus unei terapii liniştitoare, datorate unei cadenţe repetate ca un murmur de râu, ca un exerciţiu de respiraţie. Autoarea nu foloseşte adăugiri forţate de rotunjire a versului. Kireji apare mai ales după primul vers, pauza de gândire a elipsei situându-se aici. Într-un haiku pe care poetul Dan Doman îl consideră al anului 2012, kireji are un efect de ricoşeu:  

 

Noapte cu polei –

alunecând pe clape

 mâinile prelungi

 

 Un exerciţiu poetic, practicat şi în lirica niponă, mută aliteraţia în alt haiku:

 

Luna de gheaţă –

 alunecând pe geamuri

 razele prelungi

 

 Practicând tehnica de a scrie după instantanee fotografice, autoarea redă natura cu exactitate naturalistă, ca în experienţa „sono mom”, „hai-i”. 9 Se observă la autorii români, printre care şi autoarea în discuţie, folosirea unui truc verbal care înlătură învelişul figurat al unei exprimări din limbajul vorbit românesc, reaşezând de pildă personificarea în matca ei concretă de început. Procedeul nu e nou, şi apare la George Topârceanu şi Otilia Cazimir. Astfel, Virginia Popescu nu alege întâmplător „regina nopţii” alături de verbul „a domni”, şi nici „nu-mă-uita”, atunci când evocă un cimitir. Este ca şi cum un cuvânt ar face o călătorie în trecut spre prospeţimea iniţială:

 

Aer parfumat –

în grădină domneşte

 regina nopţii

 

 Ca un reflex al unei lecturi de calitate, se descifrează aluzii la versuri nipone:

 

Odihnă la câmp –

în ulciorul răsturnat

 cântă un greier

 

Realizând un fel de„ honkadori”, asimilarea este fină şi trimiteri pot fi la pictorul român Camil Ressu. Aluziile sunt şi la haiku românesc:

 

Slujba de seară –

mirosul iasomiei

umple altarul

 

 În rândul haijinilor români de succes, Eduard Ţară fiind „ as‟, a început să se înfiripe un fel de haiku cosmic, acesta reuşindu-i şi autoarei de faţă când adaugă o dimensiune fantastică, halucinantă fenomenelor cereşti:

 

Cascada vuind –

soarele se aruncă

 în prăpastie

 

 Nu este de mirare că acest haiku a fost apreciat de Şerban Codrin. În alt haiku, talerul unei păpădii umile captează soarele, ca într-o eclipsă inversă ce multiplică lumina şi nu lipsa ei:

 

O adiere –

păpădia leagănă

soarele din zori

 

 În istoria literaturii japoneze, se semnalează existenţa unor pictori niponi care nu vizitau peisajele pe care le pictau, deci realizau „una cosa mentale”: „Ceea ce era valabil pentru pictori era şi mai firesc pentru poeţi” (Shuichi Kato). Începând cu Basho, haiku devine un scurt-circuit între realitate şi percepţia umană sensibilă. Poeţii români recunosc şi ei importanţa inspiratoare a naturii, versurile vor fi autentice dacă vor fi concomitente unei trăiri, unei percepţii.

Acestei categorii de poeţi îi aparţine şi Virginia Popescu, venind cu un mesaj al iubirii naturii, mesajul fiind constant optimist. Să ne bucurăm alături de ea:

 

Dă colţul ierbii –

o cărare se pierde

în primăvară

 

chiar dacă

 

Într-un amurg

cocorii pleacă

purtând cerul pe aripi

Rezultatele concursului revistei Haiku, 2023

 

SECȚIUNEA ENGLEZA - PREMIAȚI

 

Premiul 1

 

 Keith SIMMONDS, U.K. 

Middle of winter ...                         Mijlocul iernii...

a girl looks for her mother              o fată își caută mama    

under the rubble                              sub dărâmături

 

Premiul 2

 

Zoran DODEROVIC, Serbia 

Military cemetery.                            Cimitir militar.

Bare dandelion stems                      Tulpini goale de păpădie  

white as bones                                 albe ca oasele

 

Premiul 3

 

Tomislav Sjekloća, Muntenegru 

Fitting eulogy                                  Elogiu potrivit

I move a dead bee to a                    mut  albina moartă 

marigold flower                               pe  galbenele

 

Premiu pentru senryu

 

Annette AKKERMAN, Olanda 

Two crows                                       Două ciori

bickering for a spot                         certându-se pentru un loc  

on the scarecrow                              pe sperietoare

 

Mențiuni

Djurdja Vukelic ROZIC, Croația  

We orbit the sun . . .                        Orbităm în jurul soarelui. . .

my unbelieving grandson               nepotul meu necredincios           

checks the internet                          verifică internetul

 

David McMURRAY, Japonia  

Drinking plum brandy                    Bând țuică de prune

arguments flare and go out             argumente se  dezbat 

around the fireplace                        în jurul șemineului

 

Nina KOVACIC, Croația 

Wet cracks in reefs                          Fisuri umede în recife

the ebb sound leaves behind          refluxul lasă în urmă  

dense scent of salt                           miros de sare

 

 

 

SECȚIUNEA ROMÂNĂ -PREMIAȚI

 

Premiul 1

 

Dan IULIAN              

Cântec de greieri –                          Cricket song –

nu am rătăcit cu ei                           never strayed

drumul spre casă                             the path home

 

Premiul 2

 

Ana DROBOT           

Primul musafir –                             The first guest –

bătându-mi ușor în geam               knocking gently on my window

ramul de cireș                                  a cherry branch

 

Premiul 3

 

Radu ŞERBAN          

Curs de tăcere                                  Lecture on silence

în limba japoneză:                           in the Japanese language:

floarea de cireș                                 cherry bloosom

 

Premiu pentru senryu

 

Cristian MATEI         

Prima zi cu ger –                              The first frosty day –

avocatul bagă mâna                         a lawyer put his hand

în propriul buzunar                         in his own pocket

 

Mențiuni

Mirela BRĂILEAN  

Clepsidră vie –                                Living hourglass –

pe nisipul fierbinte               on the hot sand

un trup de fată                                 a girl’s body

 

Vasile COJOCARU  

Toamnă însorită –                           Sunny autumn –

frunzele în cădere                            the falling leaves       

îşi pierd umbrele                             lose their shadows

 

Iulia MATEI               

Au înflorit merii –                           The apple trees blossomed –

fetiţa le zâmbește                             the little girl smilles at them

cu dinții lipsă                                   with missing  teeth

 

Virginia POPESCU    

După aversă –                                  Après l’averse –
mai albastre florile                          les fleurs de myosotis
de nu-mă-uita                                  encore plus bleues

 

Constantin STROE      

Primele albine                                  The first bees

pe trandafirii înfloriţi –                  on the rose flower –        

nu pot să-i mai rup                          I can’t break them anymore

 

Maria TIRENESCU      

Curățând neaua –                             Clearing the snow –

bunica urmărește                             grandma is watching over

de la fereastră                                  rom the window

 

 

 

SECȚIUNEA FRANCEZĂ- PREMIAȚI

 

Premiul 1

 

Micheline AUBÈ, Canada 

Premier de l’an                                Prima zi din an            

une tourterelle triste                        un guguștiuc trist

seule sur le fil                                  singur pe fir de telefon

 

Premiul 2

 

Jean  ANTONINI, France 

Soleil d’automne ―                        Soare de toamnă –

sur la rivière des reflets                   pe oglinda râului momente

de mon enfance                               ale copilăriei mele

 

Premiul 3

Diane DESCŌTEAUX, Canada 

Neige, pluie et grêle –                     Zăpadă, ploaie și grindină –  

veiller entre feu de bois                  veghind lemnele

et feu de chandelle                          și lumânările arzând

 

Premiu pentru senryu

 

Sandrine WARONSKI, France 

Cerisier en fleur –                                   Cireș în floare –

elle ajoute du coton                         ea adaugă bumbac

dans son soutien-gorge                   în sutien

 

Mențiuni

 

Jérôme SIBILE  

 Mer de pissenlit                            Mare de păpădii                    

l’enfant plonge avec délice             un copil încântat

cueille une fleur et souffle              ia o floare și suflă

 

 

Agnes DOLIGEZ, France 

Détour d’un trottoir                        Ocol de trotuar  

jasmin offrant son parfum              iasomia oferindu-și parfumul

avant et après                                   în față și-n spate

 

Damien GABRIELS, France 

Matin de brouillard –                      Dimineată ceţoasă –

les pépiements d'un moineau         ciripitul unei vrăbii

pour tout horizon                            e pretutindeni

 

Annie CHASSING   France 

Le souffle léger                               Respirația ușoară        

du bébé dans son sommeil –             a bebelușului în somn –

premiers arbres en fleurs                primii copaci înfloriți

 

 

         

În căutarea esențelor (Curcubeu peste Fuji și Ceahlău, de Vasile Moldovan)

 

În căutarea esențelor

de Radu SERBAN

Unul din cei mai cunoscuți autori români de haiku apare la loc de cinste în relativ recenta publicație online Haikupedia[1]:

Vasile Moldovan (născut la 20 iunie 1949, la Șopteriu, Bistrița-Năsăud, jurnalist și poet. În calitate de cofondator (1991), președinte (2001-2009) și vicepreședinte actual (din 2009 ) al Societății Române de Haiku (S.R.H.), Vasile Moldovan a reprezentat .SR.H. la reuniuni naționale și internaționale la București și Constanța (1994-2019), la Sofia in  Bulgaria (2005), la Frankfurt pe Main in Germania (2005), la Tokyo (2007), la Pécs in Ungaria (2010) și Gent in Elvetia (2010). A publicat  zece cărți, inclusiv patru culegeri de haiku și a tradus opt culegeri de haiku.

            Noua sa carte, Curcubeu peste Ceahlău și Fuji, asamblează în ordine cronologică haikuurile sale scrise vreme de 33 de ani. Cifră norocoasă în Japonia, trei, circumscrie componen-tele ființei umane: corp, minte și suflet. Armonios, așa regăsim acest triunghi, înscris în cercul cărții de terține la care ne referim.

            Miniatură literară, haikuul i s-a sedimentat în scoica minții ca o perlă, în anii antologizați, într-un crescendo temporal și calitativ. Mă refer la haikuul său generic, nu la un anume haiku  scris de Moldovan  pe parcursul deceniilor.

            Cu atât mai meritorie rămâne aplecarea sa spre cultura niponă, cu cât doar o dată a vizitat Japonia, la un simpozion, în anul 2007.  Cu multă fantezie însă, a scris despre Fukushima și Hiroshima, a închipuit ascensiunea pe Muntele Fuji, a amintit tradiţiile locale precum tokonoma (mic alcov de închinăciune) și altele asemenea, operând, voluntar sau nu, cu noțiuni fundamen-tale ale esteticii nipone.

            Sincere, deschise, sensibile, autentice, stimulând gândirea, poemele eludează clișeele și ne poartă prin trăirile estetice ale autorului. Chiar dacă adesea regăsim în ele temele clasice ale haikuului, totuși Moldovan este recognoscibil. Lumina și optimismul degajate din textele sale transpar prin cuvinte alese ori subînțelese, uneori evidențiate în subtitlurile cărții: speranță, libertate, fertilitate, frumusețe, divinitate, iubire etc.Tehnici de excepție în haiku, precum  metafora, asonanța, comparația și umorul fin, folosite uneori, sporesc atractivitatea lecturii.

            Citindu-i versurile, mă încearcă o dilemă: formă sau conținut? Forma riguroasă face loc la Moldovan unui conținut  rafinat, esențializator, vag, subiectiv, amorf, încețoșat, variabil, cu trimiteri la temele haikuurilor nipone: luna, greierii, broasca, cucul, cocorii, sperietoarea etc.

            Iluminarea îi vine pe căi tainice de la monumentale nume, evocate pios, precum Eminescu (La fila Eminescu/ Mireasma de tei), Brâncuși (Adam și Eva/ sculptați în marmură –/ Poarta Sărutului, Ovidiu (Statuia unui zeu/pe țărmul Mării Negre), sau de la alte nenumite, dar renumite personalități, precum Coșbuc (aluzie la Ceahlăul …într-o sălbatică splendoare…) sau Issa (cu trimitere la banala vrăbiuță, într-o tentantă hermeneutică:

                 Pe omătul proaspăt/ din grădina de flori/ urme de vrăbii

Simțul dramaticului dezvăluie, într-un poem, înrâurirea penei lui Labiș:

       Un foc de armă –/ căprioara îngenunche/ lângă izvor

            Triadele poetice evocă și un alt gen de compoziție niponă brevilocventă, senryu, de fapt un haiku satiric, exersat și în volumul De-a-ndoaselea (Vasile Moldovan, Ed. UZP, 2020).  Fără o frontieră între cele două genuri, mi-a atras atenția autoironia din acest haiku: 

               Dintre toți sfinții/ unul singur poartă/  chiar numele meu

      Umorul și ironia ies la iveală fin, în diverse ipostaze cotidiene:

                An spre sfârșite-/ în vechiul portmoneu/ clinchetul golului

      Cu bună creștere, natura ne dă lecții:

               Oamenii se ceartă/ chiar și în pădure –/ mestecenii sunt frați

            Venite parcă tocmai din microcosmul marelui Kobayashi Issa (1763-1828), ne întâmpină candid vietăți insignifiante cu care empatizează, precum banala muscă, personificată:                                          

                Vitrina cu cărți-/ între atâtea titluri/ musca ezită

Alături de personificări, alte instrumente stilistice depășesc statutul de excepție, izvodite din zicale românești:

                 În cimitirul/ vechiului mileniu doar/ oale și ulcele

Cu autenticitate, placheta abordează extremele, de la satiră la doliu, uneori făcând haz de necaz:

            Dragoste fierbinte/ în vreme de pandemie –/ săruturi fără buze

Mai ales spre finalul lucrării, Moldovan se ancorează în factualitatea provocatoare, cu pandemia, războiul și criza energetică în curțile sau la porțile noastre. Acum, când Europa resimte lipsa energiei, el ne cheamă să nu resimțim lipsa poeziei.

         Tristele-i tristihuri rememorează vremea pandemiei:

                   La internare/ vizavi de spital moartea/ se uită la ceas

   Haikuurile poartă amprenta calităților estetice nipone, precum makoto, wabi-sabi, yūgen, shasei etc. Fără digresiuni asupra acestor calități, să punctăm câteva exemple!

            Makoto, principiul inițial al convingerilor etice și estetice nipone, sintetizează spiritul japonezilor, implicând regulile interconectării universale a lucrurilor, căutarea esențelor, a autenticității, sincerității.

            În căutarea esenței vieții, neaoș, haijinul[2] ne scoate din încurcătură și ne îndeamnă:

              Nu te pierde cu firea:/ speranța moare ultima/ dar renaște prima

            Interconectând lumea reală cu cea în devenire, pelerinul prin poezie vede generația viitoare:

               Prin geamul dublu/ lumina lunii mângâie/ pruncul din pântec

         Tot din selecta calitate makoto, maestrul Moldovan intuiește transcendentalul, într-o viziune creștină:

                La fel de liberă/ ca păsărea în zbor/ viața după moarte

            Conexiunea umană universală conținută în atributul estetic makoto se regăsește și aici, ortodoxă ca însăși viața autorului:

               Prinos pentru belșug/ sub icoana Fecioarei/ un mănunchi de spice

            Să mai adăugăm un exemplu de makoto, atribut al universalității:

             Pământul se-nvârte/ așteptând perseidele–/ veni-vor oare ?

Wabi-sabi, cea de a doua calitate estetică fundamentală în Japonia, se regăsește și ea în mai multe poeme din carte. Ea se definește prin acceptarea tranzienței și imperfecțiunii, wabi însemnând frumusețea lucrurilor asimetrice, iar sabi frumusețea lucrurilor vechi, îmbătrânite, mai generic spus, frumusețea tranzienței și impermanenței. Prima dată când am aflat de wabi-sabi mi-am amintit de clădirea primăriei din Bruxelles, cu mult admirata ei asimetrie.

Și iată cum se reflectă acest principiu în versurile transilvăneanului Moldovan:

               Bastonul alb/ s-a oprit dintr-odată-/ groapă în astfalt

            Sau, plăsmuirea senectuții, în frumusețea sufletească:

                Doar o bătrână/ uitată de moarte/ îi dă obolul

      Estetica suferinței asumate prin consolare se circumscrie și ea principiului wabi-sabi:

                  O simplă umbră/ urmând supusă câinele –/ cerșetorul orb

Yūgen, un al treilea principiu al esteticii nipone, tradus prin frumusețe misterioasă și contemplație pasivă, se regăsește subtil în poeme de genul:

                 Fâșii prelungi/ pe coaja de mesteacăn –/ furnici în șir indian

Reverberațiile eminesciene nu pot lipsi din această atmosferă yūgen:

                 Sub teiul secular/ din Grădina Copou/ tineri îndrăgostiți

În sfârșit, al patrulea principiu estetic pe care l-am amintit, shasei, însemnând descriere sau portretistică, este și el prezent, direct, amintind de poetul Masaoka Shiki, dar în același timp, prin limbaj, devoalând crezul creștin al lui Moldovan:

                    Lumină din lumină-/ luna luminând neaua/ sus, pe Muntele Fuji

Un asemenea haiku mă poartă cu imaginația spre fotografiile magice ale muntelui sacru cu perla lunii pe frunte.

Tot un peisaj, de data aceasta mai pământesc, este zugrăvit printr-o paralelă neviciată între două elemente ale naturii, în policromia lor:

                      Holda verde/ în amurgul purpuriu/ vălurind ușor

            Pe lângă cele patru calități estetice nipone abordate, haijinul operează și cu instrumentarul poeziei românești, precum această inspirată paronomază:

                     Casă de vânzare-/ volbura acoperă/ firma fermei

Natural, autentic, fără ezoterismul de paradă al unor niponologi, Moldovan ne poartă cu versurile sale prin propria existență, clasându-și în penultimul capitol scrierile în funcție de anotimpuri, cu vorbe sezonale, kigo. Chiar și aici, îmbină peisajul natural cu natura umană:

                  Primăvară din nou –/ ghioceii de atunci/ s-au mutat la tâmple

            Cum nimic nu este întâmplător, se cuvin două note biografice.

Prima ne trimite la un alt năsăudean, Dumitru Nistor (despre care am scris în cartea Români de roman în Japonia – 2020), cu cei sapte  ani petrecuți în Japonia în timpul Primului Război Mondial. A doua notă, poate nu la fel de penetrantă, dar la fel de surprinzătoare, face trimitere la omonimul său, Vasile Moldovan (1824 - 1895), unul din prefecții legiunilor înființate de Avram Iancu, născut la o aruncătură de băț (60 km) de satul natal al maestrului de haiku. Undeva, în constelația esențelor, asemenea coincidențe au substratul lor tainic.

*

            Credinţa şi ritualurile au avut un rol major în formarea mea – așa declarase autorul într-un interviu din anul 2007. Această mărturisire mă încurajează să închei cu o locuțiune de sorginte creștină, constatând cu satisfacție că poetul Vasile Moldovan s-a ostenit să fie vrednic de statutul autoasumat de discipol al lui Matsuo Bashō (1644-1694). Toată admirația pentru această strădanie și pentru finalitatea ei!

 

---

[1]https://haikupedia.org/article-haikupedia/vasile-moldovan/

[2]Termenul haijin, însemnând maestru de haiku, folosit și în limba engleză, va fi acceptat cândva, probabil, și în dicționarul limbii române.