Primele preocupări ale românilor pentru cunoaşterea poeziei nipone datează din secolul al XIX-lea.

Adevărata deschidere pentru promovarea haiku-ului este ecoul apariţiei lucrării lui Florin Vasiliu, lucrare cu titlul Interferenţe lirice. Constelaţia Haiku. Ea este o lucrare teoretică, dar cu multe exemple, despre poezia niponă.

În martie 1990, Florin Vasiliu fondează revista de interferenţe culturale româno-japoneze HAIKU.

Societatea Română de Haiku ia fiinţă în martie 1991.



sâmbătă, 4 februarie 2023

În căutarea esențelor (Curcubeu peste Fuji și Ceahlău, de Vasile Moldovan)

 




În căutarea esențelor

de Radu SERBAN

Unul din cei mai cunoscuți autori români de haiku apare la loc de cinste în relativ recenta publicație online Haikupedia[1]:

Vasile Moldovan (născut la 20 iunie 1949, la Șopteriu, Bistrița-Năsăud, jurnalist și poet. În calitate de cofondator (1991), președinte (2001-2009) și vicepreședinte actual (din 2009 ) al Societății Române de Haiku (S.R.H.), Vasile Moldovan a reprezentat .SR.H. la reuniuni naționale și internaționale la București și Constanța (1994-2019), la Sofia in  Bulgaria (2005), la Frankfurt pe Main in Germania (2005), la Tokyo (2007), la Pécs in Ungaria (2010) și Gent in Elvetia (2010). A publicat  zece cărți, inclusiv patru culegeri de haiku și a tradus opt culegeri de haiku.

            Noua sa carte, Curcubeu peste Ceahlău și Fuji, asamblează în ordine cronologică haikuurile sale scrise vreme de 33 de ani. Cifră norocoasă în Japonia, trei, circumscrie componen-tele ființei umane: corp, minte și suflet. Armonios, așa regăsim acest triunghi, înscris în cercul cărții de terține la care ne referim.

            Miniatură literară, haikuul i s-a sedimentat în scoica minții ca o perlă, în anii antologizați, într-un crescendo temporal și calitativ. Mă refer la haikuul său generic, nu la un anume haiku  scris de Moldovan  pe parcursul deceniilor.

            Cu atât mai meritorie rămâne aplecarea sa spre cultura niponă, cu cât doar o dată a vizitat Japonia, la un simpozion, în anul 2007.  Cu multă fantezie însă, a scris despre Fukushima și Hiroshima, a închipuit ascensiunea pe Muntele Fuji, a amintit tradiţiile locale precum tokonoma (mic alcov de închinăciune) și altele asemenea, operând, voluntar sau nu, cu noțiuni fundamen-tale ale esteticii nipone.

            Sincere, deschise, sensibile, autentice, stimulând gândirea, poemele eludează clișeele și ne poartă prin trăirile estetice ale autorului. Chiar dacă adesea regăsim în ele temele clasice ale haikuului, totuși Moldovan este recognoscibil. Lumina și optimismul degajate din textele sale transpar prin cuvinte alese ori subînțelese, uneori evidențiate în subtitlurile cărții: speranță, libertate, fertilitate, frumusețe, divinitate, iubire etc.Tehnici de excepție în haiku, precum  metafora, asonanța, comparația și umorul fin, folosite uneori, sporesc atractivitatea lecturii.

            Citindu-i versurile, mă încearcă o dilemă: formă sau conținut? Forma riguroasă face loc la Moldovan unui conținut  rafinat, esențializator, vag, subiectiv, amorf, încețoșat, variabil, cu trimiteri la temele haikuurilor nipone: luna, greierii, broasca, cucul, cocorii, sperietoarea etc.

            Iluminarea îi vine pe căi tainice de la monumentale nume, evocate pios, precum Eminescu (La fila Eminescu/ Mireasma de tei), Brâncuși (Adam și Eva/ sculptați în marmură –/ Poarta Sărutului, Ovidiu (Statuia unui zeu/pe țărmul Mării Negre), sau de la alte nenumite, dar renumite personalități, precum Coșbuc (aluzie la Ceahlăul …într-o sălbatică splendoare…) sau Issa (cu trimitere la banala vrăbiuță, într-o tentantă hermeneutică:

                 Pe omătul proaspăt/ din grădina de flori/ urme de vrăbii

Simțul dramaticului dezvăluie, într-un poem, înrâurirea penei lui Labiș:

       Un foc de armă –/ căprioara îngenunche/ lângă izvor

            Triadele poetice evocă și un alt gen de compoziție niponă brevilocventă, senryu, de fapt un haiku satiric, exersat și în volumul De-a-ndoaselea (Vasile Moldovan, Ed. UZP, 2020).  Fără o frontieră între cele două genuri, mi-a atras atenția autoironia din acest haiku: 

               Dintre toți sfinții/ unul singur poartă/  chiar numele meu

      Umorul și ironia ies la iveală fin, în diverse ipostaze cotidiene:

                An spre sfârșite-/ în vechiul portmoneu/ clinchetul golului

      Cu bună creștere, natura ne dă lecții:

               Oamenii se ceartă/ chiar și în pădure –/ mestecenii sunt frați

            Venite parcă tocmai din microcosmul marelui Kobayashi Issa (1763-1828), ne întâmpină candid vietăți insignifiante cu care empatizează, precum banala muscă, personificată:                                          

                Vitrina cu cărți-/ între atâtea titluri/ musca ezită

Alături de personificări, alte instrumente stilistice depășesc statutul de excepție, izvodite din zicale românești:

                 În cimitirul/ vechiului mileniu doar/ oale și ulcele

Cu autenticitate, placheta abordează extremele, de la satiră la doliu, uneori făcând haz de necaz:

            Dragoste fierbinte/ în vreme de pandemie –/ săruturi fără buze

Mai ales spre finalul lucrării, Moldovan se ancorează în factualitatea provocatoare, cu pandemia, războiul și criza energetică în curțile sau la porțile noastre. Acum, când Europa resimte lipsa energiei, el ne cheamă să nu resimțim lipsa poeziei.

         Tristele-i tristihuri rememorează vremea pandemiei:

                   La internare/ vizavi de spital moartea/ se uită la ceas

   Haikuurile poartă amprenta calităților estetice nipone, precum makoto, wabi-sabi, yūgen, shasei etc. Fără digresiuni asupra acestor calități, să punctăm câteva exemple!

            Makoto, principiul inițial al convingerilor etice și estetice nipone, sintetizează spiritul japonezilor, implicând regulile interconectării universale a lucrurilor, căutarea esențelor, a autenticității, sincerității.

            În căutarea esenței vieții, neaoș, haijinul[2] ne scoate din încurcătură și ne îndeamnă:

              Nu te pierde cu firea:/ speranța moare ultima/ dar renaște prima

            Interconectând lumea reală cu cea în devenire, pelerinul prin poezie vede generația viitoare:

               Prin geamul dublu/ lumina lunii mângâie/ pruncul din pântec

         Tot din selecta calitate makoto, maestrul Moldovan intuiește transcendentalul, într-o viziune creștină:

                La fel de liberă/ ca păsărea în zbor/ viața după moarte

            Conexiunea umană universală conținută în atributul estetic makoto se regăsește și aici, ortodoxă ca însăși viața autorului:

               Prinos pentru belșug/ sub icoana Fecioarei/ un mănunchi de spice

            Să mai adăugăm un exemplu de makoto, atribut al universalității:

             Pământul se-nvârte/ așteptând perseidele–/ veni-vor oare ?

Wabi-sabi, cea de a doua calitate estetică fundamentală în Japonia, se regăsește și ea în mai multe poeme din carte. Ea se definește prin acceptarea tranzienței și imperfecțiunii, wabi însemnând frumusețea lucrurilor asimetrice, iar sabi frumusețea lucrurilor vechi, îmbătrânite, mai generic spus, frumusețea tranzienței și impermanenței. Prima dată când am aflat de wabi-sabi mi-am amintit de clădirea primăriei din Bruxelles, cu mult admirata ei asimetrie.

Și iată cum se reflectă acest principiu în versurile transilvăneanului Moldovan:

               Bastonul alb/ s-a oprit dintr-odată-/ groapă în astfalt

            Sau, plăsmuirea senectuții, în frumusețea sufletească:

                Doar o bătrână/ uitată de moarte/ îi dă obolul

      Estetica suferinței asumate prin consolare se circumscrie și ea principiului wabi-sabi:

                  O simplă umbră/ urmând supusă câinele –/ cerșetorul orb

Yūgen, un al treilea principiu al esteticii nipone, tradus prin frumusețe misterioasă și contemplație pasivă, se regăsește subtil în poeme de genul:

                 Fâșii prelungi/ pe coaja de mesteacăn –/ furnici în șir indian

Reverberațiile eminesciene nu pot lipsi din această atmosferă yūgen:

                 Sub teiul secular/ din Grădina Copou/ tineri îndrăgostiți

În sfârșit, al patrulea principiu estetic pe care l-am amintit, shasei, însemnând descriere sau portretistică, este și el prezent, direct, amintind de poetul Masaoka Shiki, dar în același timp, prin limbaj, devoalând crezul creștin al lui Moldovan:

                    Lumină din lumină-/ luna luminând neaua/ sus, pe Muntele Fuji

Un asemenea haiku mă poartă cu imaginația spre fotografiile magice ale muntelui sacru cu perla lunii pe frunte.

Tot un peisaj, de data aceasta mai pământesc, este zugrăvit printr-o paralelă neviciată între două elemente ale naturii, în policromia lor:

                      Holda verde/ în amurgul purpuriu/ vălurind ușor

            Pe lângă cele patru calități estetice nipone abordate, haijinul operează și cu instrumentarul poeziei românești, precum această inspirată paronomază:

                     Casă de vânzare-/ volbura acoperă/ firma fermei

Natural, autentic, fără ezoterismul de paradă al unor niponologi, Moldovan ne poartă cu versurile sale prin propria existență, clasându-și în penultimul capitol scrierile în funcție de anotimpuri, cu vorbe sezonale, kigo. Chiar și aici, îmbină peisajul natural cu natura umană:

                  Primăvară din nou –/ ghioceii de atunci/ s-au mutat la tâmple

            Cum nimic nu este întâmplător, se cuvin două note biografice.

Prima ne trimite la un alt năsăudean, Dumitru Nistor (despre care am scris în cartea Români de roman în Japonia – 2020), cu cei sapte  ani petrecuți în Japonia în timpul Primului Război Mondial. A doua notă, poate nu la fel de penetrantă, dar la fel de surprinzătoare, face trimitere la omonimul său, Vasile Moldovan (18241895), unul din prefecții legiunilor înființate de Avram Iancu, născut la o aruncătură de băț (60 km) de satul natal al maestrului de haiku. Undeva, în constelația esențelor, asemenea coincidențe au substratul lor tainic.

*

            Credinţa şi ritualurile au avut un rol major în formarea mea – așa declarase autorul într-un interviu din anul 2007. Această mărturisire mă încurajează să închei cu o locuțiune de sorginte creștină, constatând cu satisfacție că poetul Vasile Moldovan s-a ostenit să fie vrednic de statutul autoasumat de discipol al lui Matsuo Bashō (1644-1694). Toată admirația pentru această strădanie și pentru finalitatea ei!

 



[2]Termenul haijin, însemnând maestru de haiku, folosit și în limba engleză, va fi acceptat cândva, probabil, și în dicționarul limbii române.


duminică, 8 ianuarie 2023

O CARTE CU „IEȘIRE LA MARE”

 


        O posibilă problemă de sociologie literară, pe care nu știu dacă s-a gândit cineva s-o abordeze sub toate aspectele ei este cea a punerii în acord cu virtuțile unui poet, cu structura cea mai potrivită (ca gen, stil, construție etc) de expresivitate. Cu alte cuvinte descoperirea matricei adecvate pentru manifestarea talentului liric al cuiva. Cu siguranță că dacă cineva, în viitor, se va gândi și la o astfel de abordare, numele lui Dan Florică va fi așezat în primele rânduri ale respectivei panorame literare. Domnul Dan Florică, poet care are deja în spate o operă lirică ce îl individualizează printre confrații lui, a încercat până acum ( şi volumele publicate o dovedesc!) diverse formule de expresie. A scris poeme în stilul și după rigorile prozodiei clasice, a trecut pe la școala haikuului (aflat la modă și în România începând cu  primul deceniu de după 1990, în treacăt fie spus, a existat, poate mai există și azi, o Editură Haiku, la care a publicat și autorul cărții de față), prin cea a aforismului, și-a alcătuit și ne-a propus mai deunăzi un Calendar liric, pentru ca în final să se oprească la poemul într-un vers, o haină care îl prinde cel mai bine și iată – acum! – face dovada acestui lucru nu numai convingător, ci și cu totul remarcabil, propunându-ne imagini poetice și metafore de o uimitoare originalitate – ceea ce, trebuie să recunoaștem îi conferă în mod indiscutabil o anume autoritate în domeniu. Aruncând o scurtă și rapidă ochire în istoria unor astfel de/scrieri, vom vedea că încă din Vechiul Egipt existau așa zisele sentențe, nimic altceva decît tot un fel de aforisme aflate la confluiența cu ceea ce numim azi poem într-un vers. Grecii, romanii, mai apoi scriitorii epocii moderne din Europa au și ei, nu de puține ori, texte concise, aforistice, care pot fi categorisite – de ce nu ? – drept poeme într-un vers. De altfel concizia lirică s-a manifestat de multă vreme și în literaturile arabe sau în cele din Orientul Îndepărtat. Arabul Omar Khayam și Basho (la japonezi ) pot fi, la o adică, repere ale genului. Haiku-ul, de care aminteam fiind o specie specific niponă, i-a fascinat pe mulți autori de la noi, însă, din maldărele de volume apărute până azi nu s-a desprins acel nume mare, peste care să nu se poată trece.

        În fine, revenind la domnul Dan Florică, cu ale sale poeme într-un vers, trebuie să remarcăm că aici și-a aflat, cum spuneam, o cale proprie de urmat. În timp ce alții se ambiționează să construiască texte lirice de mari dimensiuni, aidoma căutătorului de pepite aurifere, descoperă frumosul în natura ce ne înconjoară, de la florile și arborii din grădina sa de la Bolintin și până la îndepărtate galaxii și aștri ce ne luminează zilele și nopțile. Soarele și luna, stelele devin la d-sa prezențe cât se poate de apropiate și totodată de poetice. Astfel, într-un loc soarele deschide ziua cu cheia sa de aur, în altul Lumina Lunii – lavă pe creasta unui nor, iar supernovele sunt văzute în adâncuri ca înfloriri de stele. Atent la toate mișcările firii, autorul sugerează cititorilor lui un fel de lectură aparte a fenomenelor fiecărui anotimp. Așa bunăoară, Arborii în aprilie iscă Ăst alb potop de floare ce mi-a nămețit livada, Cresc flăcări de răcoare pe lujeri de bujori, iar stelele de mare răsar în crini regali. Însuși interiorul, sufletul privitorului e copleșit de farmec: De-atâta înflorire se-nmiresmează gândul sau: Mereu atrași de stele, dar absorbiți de rouă etc. Totul în livadă, arbori, cer și pământ, păsări, gâze, culori pastelate de dimineață sau de seară, într-un cuvânt universul cel mare și cel mic îi comunică poetului emoții și stimulează sentimentele care-l conduc către imagini și idei însolite. Mai este interesant de observat că semnatarul cărții propune și căteva definiții ale poemului într-un vers: Un mugur ce-nflorește amenințat de brumă; De vișinile coapte se miră trandafirii; O zicere ! Și cerul se-apropie de noi; Un strop de veșnicie in fiecare zbor. Întrucât, grație conciziei lui, poemul într-un vers poate avea o mai mare deschidere decât alte texte traduse în limbi străine, credem că și creațiile din acest volum vor putea fi citite de cât mai multă lume. Așadar, avem aici, o carte „cu ieșire la mare‟ (a se citi universalitate ), care duce la o mai pregnantă şi meritată impunere publică a autorului.

 

          *În încheiere vă redăm încă câteva poeme într-un vers deosebit de frumoase:

 

Martie II

Descopăr veşnicia în firele de iarbă.

Aprilie

În calde flori de zarzăr albine în delir.

Ofrandă

            S-a cuibărit în suflet tot somnul dintr-un crin.

Miracol

            Când greierii iau scripca stau smirnă stelele.

Luna

            În vatra înserării o aură de sfânt.

Septembie I

            Tot aurul din soare s-a revărsat în struguri.

Octombrie

            Se-mbracă vântu-n frunze de purpură şi aur.

Insistenţă

            Cu degete de taină o noapte bate-n geam.

Ianuarie

            Ne înfăşoară iarna în şaluri de omăt.

Poemul într-un vers

            În spatele tăcerii lumina din cuvinte.

           

(*Dan Florică-Poemul într-n vers- Editura RAWEX COMS, Bucureşti, 2022).


                             Autorul prezentării: Florentin Popescu

luni, 21 noiembrie 2022

CONCURS HAIKU 2023 / CONCOURS DE HAIKU 2023 / HAIKU CONTEST 2023

 

CONCURS HAIKU 2023

Colectivul de redacţie al revistei de interferenţe culturale româno-japoneze HAIKU organizează concursul anual de poeme haiku în formă fixă (5-7-5 silabe, kigo, kireji, care corespund normelor poemului haiku clasic japonez) în primul trimestru al anului 2023. La concurs pot participa toţi poeţii români şi străini care vor trimite prin poştă un număr de şase poeme haiku în formă clasică (5-7-5) până la data limită de 31 martie 2023, pe adresa: valentin.nicolitov@yahoo.fr.  Participarea tuturor este gratuită.

Nu se vor accepta decât poeme haiku originale, nepublicate în ziare sau reviste, plachete sau volume de autor până la data concursului. Nu se vor accepta texte scrise de mână, textele ce se vor trimite trebuie să fie cel puţin dactilografiate, cu semnele diacritice corecte şi semnate. Cele trimise prin e-mail trebuie redactate în Times New Roman 12 cu diacritice româneşti. Textele autorilor străini trebuie scrise în engleză sau franceză precum şi în limba ţării de origine.

Un juriu stabilit de redacţia revistei Haiku va analiza poemele primite, va acorda note şi va stabili poemele premiate.

Rezultatele concursului vor fi publicate în revista HAIKU nr. 69/ mai 2023, iar diplomele şi revista Haiku vor fi trimise câştigătorilor prin poşta electronică în luna mai 2023.

(Colectivul de redacţie).

                                               

*

CONCOURS DE HAIKU 2023

La Revue d’interférences culturelles romano-japonaises HAIKU organise dans le premier trimestre de l’année 2023 le concours annuel de poèmes haïku en forme fixe (5-7-5, avec le kigou et kireji). Le concours est ouvert a tous les poètes roumains et étrangers. La date limite de l’envoi de six poèmes est le 31 mars 2023 par e-mail: valentin.nicolitov@yahoo.fr. La participation est gratuite.

Avis aux concurents :

On accepte seulement des poèmes originaux qui n’ont pas été publiés dans les revues, journaux ou recueils d’auteur ou anthologiques. Les textes doivent être dactylografiés ou à l’ordinateur, avec les signes diacritiques.

Les auteurs étrangers doivent envoyer les poèmes par e-mail en langue d’origine + traduction en français ou en anglais, Times New Roman 12.

Le jury de la part de la revue HAIKU va analyser les poèmes participants et va annoncer les prix. Le resultat du concours va être annoncé dans la revue HAIKU no.69/2023, les diplomes et la revue Haiku seront envoyés aux gagnants par la poste en mai 2023.

(La rédaction de la revue)

 

*

HAIKU CONTEST 2023

The editing board of the Journal of Romanian-Japanese cultural interferences HAIKU is continuing to organize the annual competition for haiku poems in fixed form, during the first trimester of 2023.

The competition is open to all poets who will send on the following e-mail address: valentin.nicolitov@yahoo.fr, a number of 6 (six) haiku poems (5-7-5), up to 31 March 2023. The participation is free.

Only original haiku poems will be accepted, which were not published in news papers or journals, author volumes or in any other forms up to the date of the competition. Hand-written text will not be accepted, the texts need to be at list typed, with correct diacritical symbols and signed. The texts of the foreign authors have to be writen in English or French as well as in the original. We prefer to send the texts by e-mail, New Times Roman 12.

A jury nominated by the editing board of the HAIKU Journal will analyse the received poems, will grant qualifications and will decide for the awarded poems.

The results of the competition will be published in the HAIKU Journal nr. 69 semester I - 2023, Haiku Journal and the diplomas will be sent to the winners by mail. 

(The Editing Board)

joi, 23 iunie 2022

O carte de haiku deosebită

 

 

Valentin Nicolițov

 

Doamna Mirela Brăilean este de profesie biolog și a făcut cunoștință cu poemul haiku înn urmă cu patru ani.  S-a atașat de spiritul acestui poem de sorginte niponă scriind până în prezent poeme interesante și frumoase, cu care a participat la mai multe concursuri  de haiku. Cu timpul, poemele s-au adunat tot mai multe  și s-a hotărât să le publice într-un volum. A ezitat ceva timp, gândindu-se dacă publicarea poemelor sale într-o carte nu ar părea cumva un gest de vanitate, dar nu a renunțat la tipărire,  fiindcă a dorit să adune la un loc multele trăiri sufletești ce au îndemnat-o să scrie și a le face cunoscute și altora. În luna decembrie 2019, a debutat cu volumul Haihui pe dealuri.

Iată că acum ne aflăm în fața celei de a doua apariții editoriale, cartea Spunându-mi dorința dintr-o suflare.

An citit cu interes poemele ce alcătuiesc acest volum și m-am bucurat să descopăr o poetă cu o sensibilitate deosebită. Iar unele poeme haiku sunt și veritabile senryuri.

Poemele haiku.

Temele poemelor sale se aseamănă uneori, cum e și firesc,  cu multe dintre cele abordate în haiku de poeții clasici japonezi.

Autoarea dă dovadă de o receptivitate maximă la tot ce o înconjoară.

 Observăm că singurătatea este o stare dominantă a poetei fiindcă doar atunci când te izolezi de lume poți privi cu atenție în jur, dar și în adâncul din sufletul tău.

Astfel, într-o casă părăsită, într-o încăpere goală luminată seara doar de lună, poeta este cuprinsă de sentimente de singurătate, de tristețe și izolare (wabi, sabi)  deosebit  de puternice, negăsind pe nimeni în apropiere;  doar într-o  fereastră spartă mai există un singur păianjen:

 

Fereastra spartă –

un păianjen aninat

de colţul lunii


Contemplând natura toamna, cînd își pierde frunzele, o compară cu silueta mamei care a îmbătrânit și ea și parcă a devenit mai mică:


Zile de toamnă –

tot mai firavă parcă

și umbra mamei


Abordând o altă temă clasică poeta compară ceea ce este vechi cu ceea ce este nou  în următorul poem,  realizând o putere de sugestie deosebită:


Gardul putrezit –

cireșii din livadă

bătuți de floare 


 Într-un alt poem reușește să ne redea un tablou pictural sugestiv al căldurii insuportabile vara pe câmp, o arșiță ce nu poate fi stinsă cu nimic fiindcă fântâna are cumpăna  stricată de multă vreme și nu mai are apă. Contrastul puternic apare aici între arșiță și lipsa apei sau chiar setea poetei. Parcă am privi un tablou al unui peisagist rus cunoscut:


Arșiță pe câmp –

crăpată până în vârf

umbra cumpenei        


Când se odihnește  după amiaza, doar pendula continuă să numere orele și minutele amintindu-i că timpul continuă să se scurgă fără oprire  pentru noi toți:


Tihna amiezii –

numai ceasul cu pendul

nu-și ține limba


Unele poeme prezintă aspecte de pasteluri. Fiind foarte suggestive ele ne încântă totuși prin talentul poetic și finețea cu care este observată  natura înconjurătoare. Chiar dacă spiritul haiku nu se întrevede aici aceste poeme prezintă, totuși, o frumusețe aparte și vi le menționăm:


Ploaie de vară –

câteva vrăbii se scaldă

într-un curcubeu

 

Îngheț peste iaz –

în copca tot mai mică

un pumn de stele


În casa înstrăinată  a rămas  pe un perete o singură icoană drept martoră a existenței unei persoane care și-a trăit viața acolo și s-a rugat la Maica Domnului- dar este de ajuns pentru a scrie un haiku memorabil:


Casa vândută –

uitată pe-un perete

icoana maicii


Multe aspecte din viața de zi cu zi, deși par banale, ascund sentimente mult mai adânci. Iată un  moment tandru ce se petrece între două persoane, moment care ne-a atras atenția în mod plăcut:


Semne de dezgheț –

două mâini se încălzesc

într-o mănușă   


Într-un alt moment al zilei, privind pierdută  petalele de flori ce se duc în neant pe apele râului,  gândurile i se întorc iarăși la suferința din suflet:


Petale pe râu –

semnătura de divorț

încă proaspătă 


Există în această carte multe poeme fumoase care ne descoperă viața simplă a celor apropiați (părinți, bunici). Multe poeme sunt dedicate acestora. Bunica păstrează sub pernă o poză veche de-a bunicului, dispărut în urmă cu mai mulți ani, pe care o privește adesea cînd este singură:


Rugă de noapte –

o poză-ngălbenită

sub perna bunei


Existența anotimpurilor anului se observă cu ușurință în poemele sale, nu numai toamna, dar și primăvara, și gesturile oamenilor sunt prezentate  aici cu discreție și înțelegere. Existența simplă a mamei care la apropierea toamnei își pregătește și ea hainele pentru anotimpul rece:


Lucrări de toamnă –

mama-şi peticeşte iar

paltonul cel vechi


A venit primăvara, iar bunicii simt fiorul reînnoirii naturii și  caută să intre  în ton cu ea. Iată câteva  gesturi firești ale acestora în concordanță cu anotimpul:


Crângul iar verde –

bunicul își cănește

părul și barba

 

Prunii în floare –

buna nu-și mai ascunde

părul sub batic

 

Poemele senryu.

Multe poeme haiku prezintă o tentă de senryu. Spre deosebire de poemul haiku poemul senryu este mai simplu de scris fiindcă nu mai trebuie respectate toate regulile stricte ale haikuului, ci doar pe cele ale umorului, adică să ne producă un zâmbet și să ne destindă. Senryurile ne fac să zâmbim înțelegători cu natura umană fiindcă reprezintă niște ironii la adresa cicălelilor soțiilor, la comportamentul soților, la adresa bețivilor sau la comporta-mentul unor tineri  la muncile câmpului. 

Într-un astfel de senryu poeta compară bâzâitul albinelor cu bombănelile soțiilor, dar totuși  bâzâitul  albinelor din grădină  îi pare  mai greu de suportat :


Albine la flori –

bâzâitul nevestei

mai suportabil


Atitudinea unor soți față de soții în familie este bine cunoscută și poetei noastre:


Vecinul și-a luat    

robot de bucătărie...

ieri s-a însurat 


Într-un alt senryu poeta ne arată doar  un covor de coji de semințe aruncate pe jos de bețivii crâșmei și astfel aceștia ne apar cam neciopliți:


Roadele muncii –

plin de floarea soarelui

în jurul crâșmei


Următorul poem  spune o întregă poveste: se pare că la prima coasă unele codane sunt atrase de tinerii cosași prin fânețe:


La prima coasă

în părul codanelor

fire de iarbă 


Când merge la vaccinare observă cu atenție comportamentul  asistentelor:   


Urmez la vaccin –

par destul de-nțepate

asistentele   


Și tot acolo, este tratată  de  o soră medicală ce i se pare mai simpatică și se gândește că poate o va revedea:


Mă bagă-n boală

sora de la vaccinări –

aștept rapelul

                                                *

Senzațiile ce te cuprind pe parcursul lecturii poemelor sunt  de simplitate și de claritate. Este vorba despre categoria estetică karumi, despre firescul și ușurința cu care își scrie poemele. Din acest punct de vedere, cartea poate constitui un exemplu de redare a sentimentelor autoarei în relația ei cu viața și de implicare cu mediul în care trăiește. Nu lipsesc din carte nici atmosfera de melancolie și sentimentul de scurgere  a timpului.  Fără a face eforturi deosebite, autoarea reușește să respecte majoritatea cerințelor și regulilor exigente impuse haikuului, dar și să-și impună o amprentă originală.  În plus se observă că spiritul haiku este o apariție constantă în poemele sale.

Poeta Mirela Brăilean este membră a Societății Române de Haiku. Prin această a doua carte autoarea confirmă pășirea cu dreptul în lumea  poeților de haiku oferindu-ne o lectură deosebită. Citiți-o cu atenție pentru a descoperi frumusețea poemelor sale.

 


miercuri, 13 aprilie 2022

REZULTATELE CONCURSULUI REVISTEI HAIKU (Ediția 2022)

 

          Colectivul de redacţie al revistei de interferenţe culturale româno-japoneze HAIKU a organizat concursul anual de poeme haiku, ediţia 2022, cu participare internaţionalã, în primul trimestru al anului. Au fost primite pentru concurs un număr total de 410 poeme haiku prin email sau prin poştă aparţinând la 73 poeţi. Dintre acestea un număr de 122 poeme aparţin poeţilor români, iar 288 poeme poeţilor străini.

Criteriile de apreciere ale poemelor trimise la concurs au fost făcute cunoscute participanţilor prin comunicatul concursului.

Juriul concursului a avut următoarea componenţă:

-Preşedinte: Valentin NICOLIŢOV.

-Membri: Magdalena DALE şi  Vasile MOLDOVAN.

Juriul concursului a stabilit premii şi menţiuni. Câştigătorii concursului sunt prezentaţi în continuare:

 

 

SECȚIUNEA  ROMÂNĂ 

Premiul întâi/First award

Ana DROBOT            

Prima zi din an                      First day of the year

lipite una de alta                      floating  tied one to each other

două bărci în larg                    two boats at sea

 

Premiul al doilea/ Second award

Letiția  IUBU             

Prieten plecat –                       Departed friend –

o frunză de arțar                      a maple leaf

luată de vânt                            taken by the wind

 


Premiul al treilea/ Third award

Cristina-Valeria APETREI 

Caisul înflorit –                       Apricot tree in bloom–

și mai luminoasă                       the Milky Way

Calea Lactee                           even brighter

Mentions

Dan IULIAN             

Întâia coasă                           First mowing

un trifoi cu patru foi                a four-leaf clover

fără de noroc                           out of luck

 

 Maria TIRENESCU  

Seară de vară –                      Summer evening –

puștiul lasă în casă                the child lets inside the house

pisoiul ud                                the wet kitten

 

Constantin STROE    

Anunțând primul                     Announcing the first

haiku de primăvară                haiku spring

ghiocel firav                            frail snowdrop

 

Premiu pentru senryu/Senryu award

Mirela BRĂILEAN      

Fete la război –                        Girls at the loom –

mânuind suveicile                   handling the shuttles

pe întrecute                             in competition

 

 Cezar Florin CIOBÎCĂ 

Armistițiu –                             Armistice –

un soldat bandajează               a soldier  is bandaging

prunul ciopârțit                       the chopped plum tree

 


Victoria  MILESCU        

Apa limpede                            Clearwater

nici o ascunzătoare                 no hiding place

pentru peștii mari                    for the big fish

 

SECȚIUNEA  FRANCEZĂ

Premiul întâi/ Premier prix

Hassane ZEMMOURI, Algérie                   

Journal personnel –                             Jurnal personal –

la signature de la maîtresse                 semnătura profesoarei

à côté du premier poème                     lângă prima poezie

 

Premiul al doilea/Second award

Diane DESCOTEAUX, Canada                

Après le repas                                      După prânz

changer la couche souillée                   schimbând scutecul murdar

de mon vieux papa                              al bătrânului meu tată  

Premiul al treilea/Troisieme prix

Iocasta HUPPEN, Belgia                             

Pommiers en fleurs –                           Meri în floare

sa nouvelle  robe                                 noua ei rochiță            

attire une abeille                                  atrage o albină                                    

                                    Mentions

Graziella DUPUY, France                          

Froid soleil d'avril –                            Soare rece de aprilie –

rentrée pour se mettre au chaud          revenită  la încălzit

la première mouche                             prima muscă

 

Marie- France EVRARD, Belgique,                      

Neige matinale                                  Ninsoare de dimineață –

les petites tệtes blondes                      micile capete blonde

collées au fenệtre                                lipite de fereastră

 

Anne DEALBERT, France            

Chant d'oiseaux –                               Cântecul păsărilor –

chacun de sa petite note                      fiecare cu mica melodie

et moi qui écris                                    iar eu care scriu

 

Virginie COLPART, France                      

Le temps de son chant                                    Cu cântecul  său

la mesange ressuscite                                     pițigoiul reînvie

le cerisier mort                                               cireșul mort

 

SECȚIUNEA  ENGLEZĂ

First award/ Premiul întâi

Milan RAJKUMAR,, India            

This arranged marriage…                    O căsătorie aranjată...

weeping behind the curtain                 plângând în spatele perdelei

the young bride-to-be                         viitoarea mireasă

 

Second award/ Premiul al doilea

Vladislav HRISTOV, Bulgaria       

Refugee camp                                     Tabăra de refugiați

a pair of pigeons                                  o pereche de porumbei

are courting                                         își fac curte

 

Third award/ Premiul al treilea

David McMURRAY, Japonia                    

Wayfarer willow’s                              Salcie călătoare

silent shadow dangles                         umbra ei tăcută atârnă

on the Ukraine border                         la  granița Ucrainei

Mentions

Zoran DODEROVIC, Serbia                     

A column of refugees                         O coloană de refugiați

barbed wire at the border                    sârma ghimpată la graniță

devides freedom                                 împarte libertatea

 


Katica BADOVINAC, Croația                   

Relocation day –                                 Ziua mutării –

the mouse remains in his hole        şoarecele rămâne în gaura lui

he does not like change`                     nu vrea schimbarea

 

Mihovila CEPERIC, Croația                      

My childhood grove                           Crângul copilăriei mele

the nightingale's singing                      cântecul privighetorii

postpones my sleep                             îmi amână somnul

 

Wieslaw KARLINSKI, Polonia  

Before the vernisage                           Înainte de vernisaj

third time he changes his tie        a treia oară își schimbă cravata

painter’s grandfather                           bunicul pictorului

 

Silvija BUTKOVIC, Croația                                  

Postman at the door                          Poștaș la ușă –

in the eyes  of the old man                  în ochii bătrânului

tears of joy                                          lacrimi de bucurie

 

Notă:

Diplomele și Revista Haiku nr.67/2022, în format pdf,  se vor trimite câștigătorilor concursului, prin poștă.