Primele preocupări ale românilor pentru cunoaşterea poeziei nipone datează din secolul al XIX-lea.

Adevărata deschidere pentru promovarea haiku-ului este ecoul apariţiei lucrării lui Florin Vasiliu, lucrare cu titlul Interferenţe lirice. Constelaţia Haiku. Ea este o lucrare teoretică, dar cu multe exemple, despre poezia niponă.

În martie 1990, Florin Vasiliu fondează revista de interferenţe culturale româno-japoneze HAIKU.

Societatea Română de Haiku ia fiinţă în martie 1991.



duminică, 11 octombrie 2020

REVISTA HAIKU A ÎMPLINIT 30 DE ANI

                     Valentin NICOLIŢOV

La 10 martie 2020 s-au împlinit 30 de ani de la înfiinţarea Revistei Haiku, realizată prin devotamentul profesorului Florin Vasiliu care a fost şi fondatorul revistei Haiku şi al Editurii Haiku. Revista Haiku este, cronologic vorbind, una dintre primele reviste de haiku înființate în Europa. Certificatul său de naștere a fost semnat în martie 1990 de către fondatorul revistei, Florin Va-siliu (1929-2001). În comitetul de redacţie al revistei Haiku au fost reuniţi mari poeţi români cum a fost Marin Sorescu, ulterior numit Ministru al Culturii, Ştefan Augustin Doinaş, Ion Acsan şi alţi traducători importanţi de poeme haiku. În paginile revistei Haiku au publicat poeme haiku şi mari poeţi români cum au fost Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Gheorghe Tomozei, Petre Ghelmez etc. În anii următori, începând cu 1991, s-a înfiinţat SRH, iar din 1993 şi alte societăţi și cenacluri de haiku în mai multe orașe din România:Constanţa, Slobozia, Târgu-Mureş, Iaşi, Cluj etc.

Un an important în activitatea revistei Haiku este anul 1994, atunci când a fost implicată, împreună cu poeţii de haiku din România, la sărbătorirea tricentenarului Matsuo Basho în România (1694-1994), aniversarea fiind marcată prin publicarea unui număr special al revistei Haiku şi printr-un simpozion organizat la sediul Uniunii Scriitorilor din România, dar şi prin realizarea unei cărţi cu poeme haiku traduse în limba română întitulată Matsuo Basho sfântul haikuului.

Revista Haiku colaborează cu mai multe reviste de profil haiku străine: Gong (revistă franceză de haiku editată de Asociația Francofonă de Haiku), Ginyu (revistă publicată de Asociația Mondială de Haiku din Japonia), Frogpond (revistă publicată de Societatea de Haiku din America), World Haiku și Ko (reviste de haiku din Japonia), revista bulgară Matador precum şi cu multe publicații online din Franța (Ploc!), Marea Britanie (New Hope International Rewiev) și din România (Constelații Diamantine, Pro arme, Vatra etc.).

Reprezentanții Societății Române de Haiku și ai revistei Haiku au participat la numeroase întâlniri și evenimente internaționale de prestigiu (la primul Congres European de Haiku în Germania - 2005, la Conferința Asociației Mondiale de Haiku de la Tokyo - Japonia 2007, la festivalurile de haiku din Sofia, Bulgaria, în 2005, sau din Pecs, Ungaria, în 2010, la festivalul din Ghent din Belgia, în 2013 la Festivalul internaţional de haiku de la Mamaia, Constanţa, din România, iar în 2017 la Festivalul internaţional de haiku de la Parma, Italia). În sfârșit, haijinii români se numără printre câștigătorii a numeroase premii la concursuri internaționale de haiku.

Suntem fericiți să observăm că revista Haiku a S.R.H. a fost realizată în mod continuu timp de 30 de ani și vă prezentăm astăzi numărul 63/2020, datorită participării tuturor colabo-ratorilor noștri - poeți, membri ai SRH, care au făcut astfel ca publicarea revistei să fie posibilă. Sub egida revistei Haiku se desfăşoară activităţi importante: concursuri anuale internaționale de haiku, expoziții de foto - haiku și haiga, lansarea de noi cărți de haiku, tanka, senryu şi haibun ale autorilor memebri ai SRH și de noi antologii.

Sunt în scriptele SRH peste 200 de poeți români de haiku. Poeții români sunt preocupați să citească și să învețe regulile poeziei japoneze, să adapteze și să aplice aceste norme. Împreună cu poemul într-un vers original din România poemul haiku este unul dintre poemele cele mai mici care există, cu trei versuri conţinânde 17 silabe suspendate într - un colț de spațiu și timp care au devenit poezie la nivel global. Cu cele 17 silabe, poemul haiku, considerat un poem auster (fără ritm şi fără rimă), cu o filosofie străină şi multe reguli prozodice şi estetice de respectat, continuă să câştige tot mai mult teren în România. Dar un haiku nu este ușor de scris și de înţeles dacă poeții și cititorii nu sunt familiarizaţi cu această formă de poezie şi dacă nu posedă talent poetic.

Mulți poeți din diaspora românească au publicat cărţi de haiku: Amintim pe Dumitru Ichim în Canada, Florentin Smarandache, dramaturg și matematician și Ștefan Gh. Theodoru, inginer și scriitor, în SUA, poeții Mihai Prepeliţă și Vasile Spinei – în Republica Moldova etc.

Menţionăm mai multe antologii publicate în România.

-Prima antologie de haiku în România a fost realizată de Florin Vasiliu : Umbra libelulei /L’ombre de la libellule, în 1993 la Editura Haiku, București.

-A doua, o microantologie de haiku, O sută de catarge / Cen-taine de mâts, a fost realizată de Florin Vasiliu şi Șerban Codrin la Editura Haiku, București, 1997 .

-În anul 1999 a fost publicată, o antologie română de haiku înti-tulată Caligrafiile clipei /Les caligraphies d’instant, Editura Va-sile Cârlova, București (coordonator Cornelia Atanasiu).

- În anul 2000 a fost publicată antologia aniversară de haiku Luna-n ţăndări-10 ani de haiku/La Mois brisé-dix ans de haiku, de către Florin Vasiliu în colaborare cu Mioara Gheorghe, la Editura Haiku, București.

- O nouă antologie de haiku românesc, Surâsul crizantemei / Le sourire de la chrysanthéme, a fost publicată de Ioan Găbudean la Editura Ardealul, Târgu - Mureş, în 2004.

Începând cu anul 2005, SRH şi revista Haiku au organizat primul concurs de haiku, al cărui prestigiu a crescut în următorii ani, ast-fel că în anul 2007, competiția a devenit internaţională. Începând cu numărul 37 al revistei Haiku (primăvară /vară), am publicat ediția bilingvă a revistei Haiku (în română - franceză și română - engleză pentru textele principale), iar concursul de poezie a fost organizat pe trei secțiuni lingvistice: română, franceză și engleză.

- Pe baza selecției, poemele concurenților români și străini care au participat la primul concurs internațional de haiku, au fost publicate într - o primă antologie internațională de haiku, întitulată Greieri și crizanteme/Cigales et chrysanthémes (2007), de Valentin Nicoliţov, la Editura Orion, Bucureşti.

- Mai târziu, în 2010, a fost publicată prima mare antologie de haiku românesc intitulată, Când greierii tac…20 de ani de haiku / Quand les cigales ne chantent pas ...20 ans de haiku, incluzând 147 poeţi români importanţi şi prima anthologie de haiku româ-no-franceză, Apus de soare/Coucher de soleil, ambele antologii având ecouri favorabile atât în ţară cât şi în străinătate (de același realizator, Valentin Nicoliţov, la Editura Societății Scriitorilor Români, București).

- În anul 2012 au fost publicate, de același realizator, prima antologie românească de senryu, bilingvă, în română şi engleză, Zi de chenzină/ Pay Day / Jour de la quinzaine, și prima antologie româno-americană de senryu / Terapie prin senryu/ Senryu Therapy/ Senryu Therapie, la Editura Societății Scriitorilor Români, București, în colaborare cu poetul american Bruce Ross.

-În 2015 au fost publicate de Magdalena Dale, primele anthologii române de tanka, Feuilles dispersées / Foi risipite/Scattered leaves şi Ploaie de stele/Rain of Stars, Editua Societăţii Scrii-torilor Români, Bucureşti.

-De asemenea, în 2016 a fost publicată de Valentin Nicoliţov şi Bruce Ross (U.S.A.) prima antologie româno-americană de haibun, bilingvă, Voyages à travers les saisons/ Călători prin anotimpuri/ Travelers trough Seasons, la Editura Societății Scriitorilor Români, București.

-În 2017 a fost publicată de Vasile Moldovan prima anthologie română de poeme într-un vers, bilingvă, la Editura Societății Scriitorilor Români, București.

-În 2018 a a fost publicată de Valentin Nicoliţov prima anthologie română de poeme de iubire, la Editura Societății Scriitorilor Militari, București.

Am făcut o scurtă trecere în revistă pentru a ne reaminti primele realizări ale revistei Haiku, primii noștri colaboratori entuziaști de haiku și primele poeme haiku create de poeții români.  

Putem spune că cele mai multe speranțe s-au realizat și ceea ce nu a fost realizat încă este inclus în planurile de viitor ale S.RH. și ale revistei Haiku. Vom continua să încurajăm cercurile şi societăţile de haiku din ţară, pentru a descoperi și a promova noi talente pentru această formă de poezie, bazate pe un adevărat talent poetic. Dorim să continuăm să promovăm colaborarea cu poeții străini de haiku, să traducem din poezia lor, să organizăm concursuri internaționale de haiku și să participăm la alte întâlniri şi concursuri în străinătate.

Doresc să ne reamintim primii colaboratori ai revistei Haiku care acum nu mai sunt printre noi : Radu Cârneci, Titus Andronic, Mioara Gheorghe, Vasile Smărăndescu, Bogdan Ioan Pascu, Cornelia Conta, Emil Burlacu, Vasile Mustaţă, Jules Cohn, Emilia Dumitrescu, Dumitru Radu şi Virginia Butescu.

Cu ocazia celei de a 30 aniversări a înfiinţării revistei Haiku noi urăm tuturor poeţilor, cititorilor şi prietenilor poeziei haiku mult succes în creaţia lor literară pentru a realiza pe pământ cel mai durabil imperiu :acela al poeziei haiku. Veniţi alături de noi ! Paginile revistei Haiku vă sunt oferite cu prietenie. Sperăm că actuala selecţie din poemele noastre ce o prezentăm în numărul aniversar de azi al revistei Haiku va fi convingătoare (selecţii de poeme haiku, senryu, tanka şi poeme într-un vers).

miercuri, 26 august 2020

ALEXANDRA FLORA MUNTEANU - O amintire frumoasă-


23.01.1951-31.07.2020


Îmi este foarte greu să vorbesc despre plecarea prietenei noastre, scriitoarea Alexandra Flora Munteanu, dintre noi, pentru totdeauna. O am încă în memorie așa cum se întâlnea cu noi, iubitorii de literatură, cu sufletele noastre „vibrând  în consonanță’’ în fața scrierilor de proză sau poezie, cum sugerează titlul uneia dintre cărțile sale din anul 2013.
Scriitoarea Alexandra Flora Munteanu s-a născut la Deva, jud. Hunedoara, pe 23.01.1951. A copilărit în Constanța, a absolvit Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța în 1970 și Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, Secția română-engleză, în 1975.
A fost cadru didactic, profesor de limba engleză, în Constanța la Liceul Economic și de Drept Administrativ Nr.1, Liceul Petromar Nr.9 și la Școala Generală „Nicolae Tonitza” Nr.39.
A desfășurat activitate de cercetare pedagogică, a fost critic literar și traducătoare. A tradus poezie, proză și literatură de tip nipon, tanka, renku, haiku, haibun.
A fost membră a Cenaclului Literar M. Sadoveanu, vicepreședintă a Societății de Haiku Constanța, membră a Societății Române de Haiku și  a Asociației Multiculturale Anticus.
A fost redactor și traducător al revistelor Dobrogea Culturală și Albatros.
          Ca membru de bază și susținător devotat al Societății de Haiku din Constanta, a avut o activitate prodigioasă, în organizarea si participarea la diferite evenimente, festivaluri și colocvii naționale și internaționale precum și la realizarea și traducerea revistei bilingve Albatros (în perioada 2003-2020).
Despre întâlnirea cu haikuul, autoarea ne spunea că este un destin, afirmație din ultima sa carte, întitulată Printre anotimpuri - Haiku, din anul 2019.
Scrierile sale de sorginte niponă au fost publicate în reviste din țară și străinătate, în antologii românești și antologii internaționale astfel:
-A tradus circa 30 de titluri de carte printre care cinci antologii internaționale de haiku.
-A publicat sase volume personale cu poeme haiku sau scrieri despre haiku.
-A publicat  numeroase  opinii critice, studii si cercetări de psihologie si pedagogie, mai ales la VIF Constanţa.
Alexandra Flora Munteanu a plecat lăsând în inimile noastre nostalgia, că nu o vom mai revedea niciodată pe cea care ne impulsiona mereu să scriem, care ne traducea lucrările, care ne îndruma, dându-ne curaj și încredere, spre editură și tot ea avea grijă ca lucrările noastre să fie cunoscute, prezentate și apoi le aduna în cărțile ei, despre activitatea  Cenaclului Mihail Sadoveanu,  a Societății de Haiku Constanța,  a Societății Române de Haiku,  a Asociației Anticus sau despre alte instituții de cultură, evenimente literare naționale sau internaționale, despre reviste tipărite etc. Ne înconjura cu profesionalismul ei, dar şi cu prietenia dătătoare de încredere în forțele proprii și talentul nostru.
Nu o vom uita, așa cum nici ea nu ne-a  uitat niciodată antrenându-ne în multiple activități culturale.  Nu lăsä pe nimeni să fie singur sau trist, revărsând asupra tuturor bucuria de a munci și a se afirma.  M-a impresionat prin căldura, răbdarea și profesionalismul său. Dar mai ales prin sensibilitatea deosebită a sufletului său de poet ar fi multe de spus. Prefer să amintesc aici cateva poeme de-ale sale:
Ploaie de nuferi-/lacul aşteptând/ tăcerile bărcilor
Înţelegere-/ blânda şoaptă a serii/ luna cu dealul
Clepsidra goală- / ştearsă de praf pe birou/ creanga de cireş
La plecarea ei dintre noi îi mulțumesc pentru tot ceea ce a realizat pentru literatură, dar în mod special pentru haiku și pentru mulţi dintre scriitorii din Constanța și din  România. Îi vom păstra, mereu, un gând frumos ca și sufletul său dragei noastre prietene, Sanda și în memoria închei la rândul meu cu un haiku:
O rază de august/ pe biroul trist al poetei-/ nicio filă întoarsă


                                                                                 Mihaela Cojocaru



luni, 17 august 2020

Și trilul mierlei...


        La debutul editorial în haiku cu volumul Doar clipa... (Editura Orion, București, 2005), Valentin Nicolițov era deja un scriitor cunoscut, afirmat pe mai multe planuri: proză (Iubiri risipite, Editura Vasile Cârlova, prefață de Radu Cârneci), poezie (Anotimpul iubirii, Editura Orion, 2003, prefață de Radu Cârneci) și roman (O singură iubire, Editura Orion 2004, prefață de Ion Rotaru).
         Într-un text scris în anul 2000, cu puțin timp înainte de a ne părăsi, și publicat în deschiderea plachetei Doar clipa..., profesorul Florin Vasiliu îl caracteriza astfel pe scriitor:
         Valentin Nicolițov vine din lumea inginerilor cu câteva daruri care îl apropie de umaniștii care scriu – o lectură în domeniu continuată sârguincios și după terminarea studiilor, har poetic,
un ochi de bun observator al lumii, o fire luminoasă și echilibrată.
          Cunoscându-i profesia sa de bază de inginer, era de așteptat ca Valentin Nicolițov să adopte în poezie cultul preciziei. Conștient că rostirea poemului haiku durează doar o clipă, chiar dacă scrierea lui cere uneori cazne îndelungi, el drămuiește timpul știind că adesea o experiență bogată de viață este concentrată într-o singură clipă, într-o respirație, cum ar spune Nichita Stănescu. Da, o respirație, atât ține rostirea celei mai scurte povești de viață, incluse în orice haiku. De aici preocuparea permanentă pentru formă, pentru respectarea strictă a numărului de 17 silabe, tot atâtea secunde fiind necesare pentru actul fiziologic al respirării. Urmând pilda maestrului său și al nostru, al tuturor celor din prima generație română de haijini, Florin Vasiliu, care ne-a dat o carte etalon în Tolba cu licurici, la rândul său poetul Valentin Nicolițov tinde în haiku la perfecțiune și de multe ori o și atinge, cum ar fi în următorul micropoem:

Culeg ghiocei.
O ţigancă bătrână
adună vreascuri

          Câte lumi diferite încap în numai 17 silabe! Copilăria și bătrânețea, frăgezimea primelor flori de primăvară și crengile uscate bune numai pentru foc umplu cele două talere ale unei nevăzute balanțe. Nevăzute, dar trăite aievea în imaginația poetului și retrăite prin ecourile ei în rândul cititorilor. În alt poem, într-o clipită, poetul poate străbate spații cosmice:

A căzut o stea…
Privighetoarea cântă
în Carul Mare

          Un crâmpei s-a desprins de cer și a căzut, mistuindu-se în flăcări, spre pământ. În timp ce steaua coboară în neființă, cântecul privighetorii, considerată de unii regina nopții, se înalță la cer, ca un imn de slavă, ca o odă a bucuriei de a exista. Inspirați de un celebru haiku a lui Matsuo Basho despre broască, poeți de pretutindeni au scris o mulțime de poeme haiku pe aceeași temă.
          Valentin Nicolițov a publicat un singur haiku pe această temă. Unul singur, dar foarte bun, care se ține minte. Broasca lui e atât de gingașă și fragilă, încât nici nu trosnește în ciocul berzei,
moartea ei având loc într-o tăcere deplină:.

Pe mal o broască
în ciocul unei berze.
Și nici un sunet

          În acelaşi volum a publicat mai multe poeme pe tema morţii:

A sosit toamna.
Frunze-n rotire lină,
moarte ușoară

Cimitir pustiu.
Pâlpâit de candele,
croncănit de ciori

Liniștea casei.
Lângă portretul tatei,
fixă, pendula

DRAGOSTEA ÎN HAIKU

          Poetul Valentin Nicolițov se numără printre autorii români care au abordat dragostea în haiku o temă specifică mai mult poemului tanka. În cartea amintită mai sus deși erau puține haiku-uri de dragoste, ele s-au dovedit a fi o sămânță rezistentă și roditoare, atât pe ogorul propriu cât și pe cele învecinate:

Dragostea dintâi…
visez s-o întâlnesc
în altă viață

Două umbrele
fug prin ploaia de vară – /
îndrăgostiții

Îți mângâi părul…
în vârful degetelor
pulsul inimii

UMOR ȘI IRONIE

          Remarcăm că poetul a scris și poeme senryu, gen aflat în literatura română încă în stadiul de pionierat. Iată un poem senryu cu o notă de umor:

La mustărie
dans de muște bețive
pe cânt de țambal

          Și alt senryu ironic:

Soare-n eclipsă.
Cu gurile căscate,
privim, toți, cerul

          Când cele două procedee se unesc, iar domeniul de desfășurare este cel social, morala care se desprinde, ca și la o fabulă sau o epigramă, are un gust amar:

În dosarul meu
doldora de informări –
semnații toți prietenii

          Aflat de aproape 20 de ani la conducerea revistei Haiku și de 10 ani la cârma Societății Române de Haiku, Valentin Nicolițov, pe parcursul anilor a adunat poemele scrise și publicate prin diferite reviste, participând cu unele dintre ele la diferite concursuri unde a fost adeseori premiat.
           În ultimii 15 ani domnia sa a scris, coordonat și publicat 15 cărți, atât volume proprii, dar și antologii cu poeme de inspirație niponă de diferite genuri, deci, în medie, a publicat câte o carte e an. Câteva dintre acestea au fost inspirate sau stimulate de poemele haiku și senryu aflate în primul volum, Doar clipa... E vorba de unele antologii si carți de haiku importante:Zi de chenzină (antologie română de senryu) și Terapie prin senryu (antologie româno-americană de senryu), ambele apărute în 2012 la Editura Societății Scriitorilor Români. A urmat în 2017, cartea Poeme de iubire / Poemi d’amore / Poemes d’amour (Editura Societăţii Scriitorilor Militari) precum și o amplă antologie română cu Poeme haiku de iubire, apărută un an mai târziu la Editura Societății Scriitorilor Români.
          De remarcat că poemele sale de iubire le-a prezentat şi la Conferința Mondială de Haiku din Italia (de la Parma) în 2017 (World Haiku Association Conference), la care a participat în calitate
de reprezentant al Societății Române de Haiku.

          Titlul  volumului actual de poeme a fost dat de un vers dintr-un haiku premiat la un concurs internațional, Și trilul mierlei...

         Iată poemul complet:

O cruce nouă
lângă una putredă.
Și trilul mierlei...

          Primele două versuri descriu o atmosferă sumbră, de cimitir. Dar iată că versul de încheiere te scoate din starea de deznădejde pricinuită de pierderea celor dragi și te înalță, te duce poate cu gândul la lumea de dincolo, dar mai sigur la natura din jurul nostru care moare câte puțin, dar renaște mereu, în fiecare zi, în fiecare anotimp, în fiecare an. Poetul observă la un moment dat un fluture alb ca sufletul meu, iar contemplarea florilor de cireș, adorate și de români nu numai de japonezi, este atât de captivantă, încât se oprește din scris.

Pierdut în cer
departe un fluture alb
ca visul meu

Stau în grădină
sub cireșul în floare –
și nu scriu haiku

          Dragostea își reia un loc important în această carte de haiku, dar, acum, autorul manifestă un simț al echilibrului, fiindcă la 15 ani de la apariția primului volum de poeme haiku  iubirea apare în straie noi, mai potolită, potrivit noii etape de viață, si este prezentată cu mai mult
umor:

Te țin în brațe,
dar focul din cămin –
abia mai arde

Iubita-i goală,
dar prefer s-o învelesc
să nu răcească

Plaja de nudiști.
Nu-mi găsesc prietena:
caut o blondă...

          În această etapă de viață predomină parcă ceva mai mult unele regrete:

Zidul scorojit,
prispa cu trepte rupte.
S-au dus bunicii...

Seara la țară,
părinții mei nu mai sunt.
Mai sunt greierii

Am vândut casa-
mi-a rămas de la părinți
 doar un nor pe cer

La casa vândută
doar un leagăn de copil
mișcat de vânt

Flori din plastic
pe mormântul mamei.
Semn de iubire?

O frunză uscată
lângă tine pe bancă-
încă o toamnă

Încă o toamnă-
și o ploaie rece căzând
peste amintiri

Vine Anul Nou...
De-acum bem șampania
în pijamale

          In acest volum temele poemelor haiku au fost grupate pe nouă capitole distincte (Anotimpuri, Părinţi şi bunici, Scoala, Diverse, Casa părăsită, Marea, De dragoste, Senryu şi Doar clipa).
          Să nu uităm că indiferent de capitolele în care sunt plasate poemele haiku au o putere de sugestie  de înaltă calitate şi un spirit haiku deosebit. M-as referi doar la un singur exemplu în care spiritul haiku este foarte pregnant, la tentativa de a opri timpul în loc sau de a-i inversa cursul, exemplu  care apare într-un poem memorabil pe care îl reamintesc in final:

Întorc clepsidra,
dar timpul curge mereu
 în același sens

          Există o seamă de poeți care au scris poeme profunde, care se citesc cu plăcere și în bună măsură se țin minte de împătimiții haiku-ului. I-aș numi aici pe Florin Vasiliu și Șerban Codrin, Radu Patrichi și Valentin Busuioc, Țicu Valer și Dan Florică. În această familie de spirite îl pot încadra şi pe poetul Valentin Nicolițov. Iar in volumul apărut de curând, Și trilul mierlei..., poemele sale se citesc cu o plăcere deosebita.
                                                                    Vasile Moldovan

Un autor, o carte (De-a-ndoaselea - Backwards)



          Vasile Moldovan este un scriitor foarte apreciat în domeniul poeziei de inspiraţie niponă în România. Împreună cu regretatul profesor Florin Vasiliu, în 1990, a fondat mişcarea de  haiku din ţara noastră. Este membru al Societăţii Scriitorilor Români, al Societăţii Scriitorilor Militari, al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi al Societăţii Române de Haiku încă de la înfiinţarea ei în anul 1991, iar în perioada 2001-2009 a fost preşedinte al acestei societăţi.
          A debutat cu  cartea de poeme haiku, Via dolorosa, la Editura FIAT LUX în anul 1998,  cartea cuprinzând poeme haiku originale, de tip religios  constituind încă de pe atunci o noutate în literatura din țara noastră.. Peruoada 1998-2020 i-a fost benefică autorului, acesta reuşind să publice alte opt cărţi: patru volume de poeme haiku (în 2001, 2003, 2005 şi 2010), două volume de poeme tanka (în 2013 şi 2019), o carte de poezii de dragoste, Suflet  geamăn (în 2017) şi un roman istoric, Descăunarea (în 2014).
           În anul 2017 un eveniment important în literatura română l-a reprezentat  realizarea de către Vasile Moldovan a Antologiei  române de poeme într-un vers, Un singur nai, la Editura Societăţii Scriitorilor Români, în care face cunoscute originile acestui tip de poem scurt autohton  şi prezintă o selecție din lucrările tuturor autorilor români care au scris acest nou  gen literar. În paralel , în această perioadă,  a colaborat cu alţi autori, români şi străini, pentru realizarea  unor lucrări importante în domeniul poeziei de origine japoneză (cu Florin Vasiliu, Jules Cohn Botea, Cornelia Atanasiu ) şi a efectuat diverse traduceri /din limba engleză și din limba română. În  colaborare cu poeta Magdalena Dale a realizat şi un volum de poeme renga (în 2008) . Încă înainte de anul 2000 profesorul Florin Vasiliu  intuise posibilităţile literare deosebite ale lui Vasile Moldovan spunând: Sunt convins că alături de alţi autori talentaţi, Vasile Moldovan va ilustra unul din capitolele viitoarei istorii a literaturii noastre privind mişcarea de haiku.
          Tot în perioada amintită a început să abordeze şi domeniul poemului senryu, un poem înrudit cu poemul haiku, dar care nu mai respectă toate canoanele acestuia. La acesta, kigo -cuvântul care desemnează anotimpul- nu mai este obligatoriu ca în haiku. Împreună cu alţi poeţi de haiku cunoscuţi (Jules Cohn Botea, Ioan Marinescu,  Radu Patrichi, Iulian Dămăcuş, Valentin Nicoliţov, Dan Norea, Cezar Ciobâcă,  Dan Iulian şi alţii) a fost prezent cu poeme senryu în câteva antologii importante de poeme haiku.
          În acest an, 2020,  Vasile Moldovan a publicat la Editura Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România  cartea  de  senryu, De-a-ndoaselea,  realizată în condiţiile cunoscute de pandemie şi izolare prin care trecem cu toţii. Realizarea acestui nou volum reprezintă o dovadă în plus care atestă talentul său poetic plurivalent, aflat la cote ridicate. Prin poemele senryu publicate acum autorul arată că înţelege universul naturii umane cu lipsurile şi defectele ei şi îl priveşte în mod ironic, iar atunci când defectele i se par prea accentuate, în unele poeme, devine chiar satiric, apropiindu-se astfel de epigramă. Scriitorul Dan Norea, un autor de epigrame şi de poeme haiku şi senryu foarte cunoscut cititorilor, menţionează în prefaţa la volumul 
          De-a-ndoaselea :epigrama , ca şi senryul, au drept principal obiect natura umană; încercând să creeze  insectare umane şi este normal ca tematicile abordate să fie identice...Marea diferenţă dintre epigramă şi senryu este tipul umorului. Epigrama are de obicei un umor suculent şi dacă e bine făcută te face să izbucneşti în hohote din prima secundă. Senryul este o pişcătură de ţânţar, are un umor subtil, bonom şi uneori un pic acid., te face să zâmbeşti şi atât.
          Despre senryu se ştie că este un poem asemănător poemului haiku, mulţi chiar îl confundă cu acesta, are aceeaşi metrică de trei versuri în 5-7-5 silabe, dar nu mai respectă toate regulile estetice ale poemuluii haiku, lipsindu-i de cele mai multe ori kigo şi uneori şi.kireji , dar posedă un caracter ironic pronunţat.
          Această carte de senryu este structurată pe şase capitole (Haz de necaz, Dragoste cu toane, Bătrâna sperietoare, Chefliul satului, Bestiar hazliu şi Omul de zăpadă), fiecare capitol conţinând un grupaj de poeme  legate de aceste titluri. Vom selecta şi prezenta în continuare cititorilor  câteva poeme senryu lăsând plăcerea cititorilor de a le lectura pe toate celelalte.

            Târgul de fete-/mă întorc aşa cum m-am dus/ de unul singur

Plaja de nudişti-/ numai fata bătrână/ în costum de baie

Nunta de argint-/ mireasa la oglindă/ cu gura ştirbă

Căldură toridă-/ pe creştetul sperietorii/ clopul bunicului

Moşneagul pune/ pe tejghea toţi banii.../ n-ajung de-o bere

Punctul vamal-/ ciorile trec graniţa/ fără restricţii

Toţi în carantină-/ doar un om pe-afară/ şi-acela-i de zăpadă

În prefaţa la Antologia română de senryu, Zi de chenzină, publicată de mine în anul 2012, arătam următorul fapt :ceea ce contează în primul rând este tematica şi conţinutul poemului senryu, ...modul critic sau ironic în care a fost abordată realitatea înconjurătoare şi în final  obţinerea rezultatului dorit, de a descreţi frunţile şi a produce cititorilor un zâmbet:
Consider că poetul Vasile Moldovan, cu talentul său şi prin tematica aleasă, prin ironia fină cu care descrie realitatea înconjurătoare a reuşit să realizeze o carte  de poeme de o bună calitate, o pot considera chiar una dintre cele mai bune cărţi de senryu publicate în România. Totodată cred că cititorul acestei cărţi, după ce o va parcurge, va deveni mai vesel, mai înţelegător şi mai plin de compasiune faţă de defectele celorlalţi semeni din jurul său. Îl felicit pentru realizarea acestei lucrări originale!
                                                                   Valentin Nicolițov


joi, 9 aprilie 2020

CONCURSUL REVISTEI HAIKU (2020), CONCOURS HAIKU, HAIKU CONTEST


CONCURSUL REVISTEI HAIKU
(Editia 2020)

            Colectivul de redacţie al revistei de interferenţe culturale româno-japoneze HAIKU a organizat concursul anual de poeme haiku, ediţia 2020, cu participare internaţionalã, în primul trimestru al anului. Au fost primite pentru concurs un număr total de 580 poeme haiku prin email sau prin poştă aparţinând la 102  poeţi. Dintre acestea un număr de 152 poeme aparţin poeţilor români, iar 428 poeme poeţilor străini.
Criteriile de apreciere ale poemelor trimise la concurs au fost făcute cunoscute participanţilor prin comunicatul concursului.
Juriul concursului a avut următoarea componenţă:
-Preşedinte: Valentin NICOLIŢOV.
-Membri: Magdalena DALE şi  Vasile MOLDOVAN. Juriul concursului a stabilit premii şi menţiuni. Câştigătorii concursului sunt prezentaţi în continuare.

CONCOURS HAIKU
(Edition 2020)

Le collectif de rédaction de la Revue d’Interférences culturelles roumano-japonnaises HAIKU a organisé le concours annuel de po-èmes haiku, au cours du premier trimestre 2020, où des poètes du monde entier ont participe.  580 poèmes furent envoyés par e-mail ou par la poste traditionelle: 152  par des poètes roumains et 428 par des poètes etrangers.
Les critères d'évaluation des poèmes ont été communiqués dès le début aux participants.
            Le jury du concours:
-Président : Valentin NICOLIŢOV.
-Membres: Magdalena DALE et Vasile MOLDOVAN.
   Le jury du concours accorde des prix et mentions suivantes.

HAIKU CONTEST
(Edition 2020)

The editing board of the Journal of Romanian-Japanese cultural in-terferences HAIKU has organized in the first trimester of this year, the annual competition of haiku poems, edition 2020 with international participation.
It has received by e-mail or by mail a number of 580 haiku poems, belonging to 102  poets. From these a number of 152  poems belonged to the Romanian poets and 428 poems belonged to the foreign poets.
The criteria for accepting poems are the requirements communicated in the notification of the contest. The jury was composed of:
- President - Valentin NICOLIŢOV
-Members: Magdalena DALE and Vasile MOLDOVAN..
The winners of the prizes and honorable mentions are:

I.       Secţiunea română

Premiul întâi/Premier prix/ First award

Dan IULIAN    
                    
Azil de bătrâni                      Old people’s home –
nu-l mai vizitează                   not even the memories
nici amintirile                         don’t visit it

Premiul 2/ Second prix/Second award

Ştefan MORARU

Mugetul turmei                       The flock sheep’s bleat
păstorii aleg mieii                   the shepherds choose the lambs
şi se închină                            and are worshiping

Premiul 3/ Troisieme prix/Third award

Constantin STROE

Gară pustie –                          Desert station –                     
ceasul de peron a stat         the clock on the platform has stopped
pentru totdeauna                    for ever

Premiu pentru senryu/ Senryu Award

Cezar Florin CIOBÎCA

Zarzăr înflorit –                      Wild apricot tree in bloom – 
parfumându-i bătrânei            perfuming all the clothes
toate rufele                             of the old woman

Meiuni/ Mentions

Maria TIRENESCU

Mâţişori de nuc –                   Catkins of walnut –
o carte de poezii                     a book of poetry
pe banca de lemn                    on the wooden bench

Adina ENĂCHESCU

Neliniște-n suflet                  Restlessness in soul
 cu nisipul clepsidrei              with the sand of hourglass
 curgem și noi                         we are flowing too

Mirela BRĂILEAN

Un caiet deschis                     An open notebook                 
sub prunul plin de floare –    under the plum tree full of blossoms –
şi niciun haiku                        but no haiku

Livia SFÂRÂILĂ

Ziua divorţului –                    The day of the divorce –       
creanga de măr ruptă              the broken apple branch
toată-nflorită                          all blooming

Vasile COJOCARU

Un pescăruş rănit                   An wounded seagull             
pluteşte în derivă –                 is drifting –
cine-l va salva?                       who will save it ?

Laura MĂTĂSARU

Ei doi de mână                       Hand by hand
prin ploaia toamnei rece       through the autumn cold rain
sfârşitul cărţii                         the end of the book



II.                Section française/Secţiunea franceză

Premiul întâi/Premier prix/ First award

Christiane RANIERI, France

Alerte au COVID-19 –          Alertă COVID-19
la petite met un masque          fetița pune o mască
à sa poupée                             păpușii sale

Premiul II/ Second prix/Second award

Jean ANTONINI , France

Un pin de cent ans                Un pin centenar –
ils ont mis trois heures           au trudit trei ceasuri
pour le couper                        ca să-l doboare

Premiul 3/ Troisieme prix/Third award

Nicole POTTIER, France

Vague de chaleur –                Val de căldură –        
le vol lourd                             zborul greoi
d'un pigeon                             al unui porumbel

Menţiuni/ Mentions

Iocasta HUPPEN, Belgia-Romania

Maison de vacances --            Casă de vacanță –
je ne la connais                       nu o ştiu decât
que sous la lumière d'été        sub lumina verii

Alexandra IVOYLOVA, Bulgarie

Fin de septembre                        Sfârșit de septembrie
près de la poubelle                       lângă tomberon
une cage d’oiseaux vide           o colivie goală

Patrick SOMPROU, France

Journée de tempête –             Zi de furtună –
une cloche dialogue               un clopot în dialog
avec le vent                            cu vântul  

Diane DESCȌTEAUX, Canada

Nulls lieux oů s’enfuir           Niciun loc  unde să  fugi
sinon à la pharmacie               poate doar la farmacie
sans désobéir                          fără să încalci regulile

Cécile RACINE, Canada

Rester enfermés                      Să stăm închişi
alors que le soleil brille          în timp ce soarele strălucește
dröle de printemps                  ciudată primăvară

Dragan J. RISTIC, Serbie

Place de l’Unité                    Piața Unirii
mes yeux ont posé longtemps   ochii mei privind îndelung
sur les tourterelles                  turturelele

Prix pour  débuts/Premiu pentru debut

Thibaud TAUVEL, France

Saison autumnale                 Anotimp tomnatic
tapi sous le noisetier               pitită sub alun
un ecureuil roux                     o veveriţă roşcată

III. English section/Secţiunea engleză

Premiul întâi/ First award/ Premier prix

Katica BADOVINAC, Croaţia

One flying soft snowflake         Un fulg ușor de nea  
suddenly became a tear             brusc devine lacrimă
on the child's warm face.           pe chipul copilului

Premiul 2/ Second award/ Second prix

Boris NAZANSKY, Croaţia

Self isolation …                         Autoizolare…
from nowhere - cherry petal      de nici unde - petale de cireș   
on my balcony                           pe balconul meu

Premiul 3/ Third award/ Troisieme prix

Anthony OBARO, Nigeria

Wet noon                                 Amiază umedă  
a flock of birds crosses            un stol de păsări traversează
the rainbow’ s arc                    curcubeul

Menţiuni/ Mentions

Neal WHITMAN, U.S.A.

Low tide                                   Refluxul umed                    
dank, but, in a way pleasant     dar parcă cumva plăcut
autumn solitude                        singurătate toamna

Ngo BINH ANH KHOA, Vietnam,

Cherry blossoms fall                Cad flori de cireș
the years in which I have spent    anii pe care i-am risipit
missing my homeland              lipsind din țara mea

Vandana PARASHAR, India

Couple's therapy                     Terapie de cuplu     
from a tangled ball of wool     dintr-o complicată minge de lână
I unpick what's mine                desfac ce e al meu

Aljoša VUKOVIĆ, Croatia
 
The swing                                  Leagănul                             
always remains in the same place  rămas tot în același loc
but I´m not there                       doar eu am plecat

Krzysztof KOKOT, Poland
Abandoned house                    Casă părăsită
on the rusty gate                        pe poarta ruginită                
shines new padlock                   un lacăt nou

Zoran DODEROVIC, Serbia

Smell of autumn                        Mireasmă de toamnă
on the grandma’s closet –          în odaia bunicii
ripe quinces                               gutui coapte

 (Version française et correctures –Valentin Nicoliţov et Virginia Popescu et version anglaise –Vasile Moldovan et Magdalena Dale)