UN JURNAL AL SENTIMENTELOR
de Valentin Nicolițov
Poemul tanka, vechi
de peste o mie trei sute de ani, este considerat a fi una dintre cele mai
rafinate și subtile forme ale poeziei japoneze clasice. Cu o structură fixă de
5-7-5-7-7 silabe în cinci versuri, dezideratul acestei specii poetice este să
sugereze trăiri profunde într-un spațiu liric restrâns. Spre deosebire de mai
austerul haiku, tanka adaugă un plan afectiv accentuat, un ecou interior care
se prelungește dincolo de imagine. Este, așadar, un poem al sentimentului
înnobilat de contemplație – al iubirii trecătoare, al dorului, al singurătății,
al legăturii cu natura, dar și al timpului lăuntric.
În România, poemul
tanka s-a făcut cunoscut pentru prima dată în urmă cu vreo 150 de ani, mai precis,
există o știre despre un prinț japonez care a trimis domnitorului Carol I al
României o scrisoare, însoțită și de câteva
poeme tanka, în 1878, după Războiul de
independență.
În anii dintre cele
două războaie mondiale, cultura japoneză s-a făcut cunoscută mai mult în țara
noastră prin publicarea a zeci de cărți cu impresiile de călătorie ale
românilor care au vizitat sau au trăit în Japonia, dar mai ales prin publicarea
de unii scriitori români a unor cărți de poezie japoneză traduse din limbile
franceză, germană etc.
Este cunoscută
preocuparea poetului simbolist român Al. T. Stamatiad pentru poezia japoneză.
Acesta, în anul 1942, traduce din limba franceză și publică, la Editura Vremea, prima antologie de poeme
tanka, intitulată DIN CÂNTECELE CURTEZANELOR
JAPONEZE. Recitind de curând această antologie,
am constatat din nou simplitatea tulburătoare a următorului poem tanka:
Ce-au devenit
gândurile și dorințele mele
De când te-am
cunoscut?
E atât de simplu:
Înainte de a te fi
cunoscut,
Parcă n-aveam niciun
gând și nicio dorință!
Prin
valoarea poemelor publicate, această primă
antologie apărută în România în 1942 a constituit pentru mulți poeți români un îndemn
important pentru cunoașterea acestei specii lirice nipone.
Un an mai târziu,
în 1943, după succesul avut cu prima antologie, Stamatiad publică încă o
antologie de tanka mult mai amplă, denumită EȘARFE
DE MĂTASE, cuprinzând poeme reprezentative selectate din 22 de antologii
japoneze. Pentru aceste traduceri,a primit Premiul
Academiei Române.
Odată cu apariția Revistei Haiku în 1990,
în jurul acesteia s-au adunat și la noi primii poeți de haiku, care au început
să scrie și să publice, uneori sporadic, și poeme tanka. În continuare, în anul
1991, profesorul Florin Vasiliu a înființat Societatea Română de Haiku și
Editura Haiku, iar în 1992 și în următorii ani s-au înființat Societatea de
haiku din Constanța (cu revista Albatros), iar la Slobozia, Școala de tanka și
renku (cu microrevistele Orion și Micul Orion) de către poetul Șerban Codrin, un
poet apreciat în mod deosebit pentru publicarea primelor volume de poeme tanka
în limba română.
Curând au apărut și
primele antologii de poeme tanka ale autorilor din România, printre ei
evidențiindu-se ca promotori importanţi poeții Magdalena Dale
și Vasile Moldovan. Poeta Magdalena Dale a publicat la Editura SSR în 2015 antologia română de poeme
tanka intitulată PLOAIE DE STELE. Printre poemele tanka selectate în aceasta
antologie am regăsit un poem tanka al regretatului poet Jules Cohn Botea, poem
de o frumusete deosebită. El reflectă mărturisirea senină a unei iubiri adânci,
momentan neîmplinite. Dorința de a-i fi aproape celei dragi rămâne înăbușită,
lăsând în seama vântului gestul tandru al mângâierii pe care autorul nu și-o
îngăduie încă:
Lan galben de grâu -
Cu flori de mac în
brațe
Și-n părul
fluturând.
Cum eu nu am
curajul
Te mângâie doar
vântul
Pe parcursul celor 36 deani trecuți de la Revoluție,
numărul poeților români de haiku ce au fost atrași de poemul tanka a crescut de
la un an la altul, atingând în prezent cifra 40.
Printre ei s-a făcut remarcat cu poeme tanka premiate și
poetul Cristian Matei, autorul cărții de față. El a parcurs două etape
importante în creația sa. A scris mai întâi poezii în stil clasic, sub
îndrumarea unui bun profesor din liceu, obținând și trei premii de poezie. A
debutat cu publicarea acestor poezii în volumul ÎNTR-O MARGINE DE GÂND la Editura Amurg Sentimental, în anul 2002. A fost atras de poemul haiku mai
târziu când a participat la ședințele cenaclului de haiku FLORIN VASILIU din
București. Aici a debutat în Revista Haiku nr. 69/2023 cu un grupaj de șase
poeme haiku. Și-a adunat destul de repede toate poemele pentru prima sa carte
de haiku, intitulată AȘTEPTÂND SĂ VII, publicată cu succes la aceeași editură, în anul 2023. Cartea s-a
bucurat de o bună primire din partea cititorilor români și străini, fiind
redactată pentru acces trilingv (în limbile română, engleză și franceză) și
abordând teme de bază ale poemului haiku de tip clasic,
începând cu lumea copilăriei, iubirea față de natură și de orice ființă, începând chiar de la insecte, mai ales greieri,
continuând cu iubirea față de animale și ajungând la iubirea pentru oamenii
necăjiți. Cartea sa de haiku promovează mai ales iubirea și înțelegerea pentru
oamenii cu sufletele aflate în dificultate, cum sunt refugiații de război sau
unii bătrâni ajunși prin spitale sau părăsiți prin aziluri.
Refugiații -
o păpușă căzută
aproape de țărm
Bătrân la azil-
o candelă luminând
poza soției
După ce a devenit
membru al SRH, Cristian Matei a început să
se documenteze asupra poemului tanka, de
care s-a simțit mai apropiat sufletește, fiind un poem de dragoste mai
permisiv, mai puțin încorsetat de regulile aspre ale poemului haiku și care
descrie și evocă simțăminte puternice apelând la un substrat profund simbolic,
apropiindu-se sub acest aspect de poezia lui Lucian Blaga și Nichita Stănescu,
ce au constituit un model pentru autor încă de la începutul carierei sale
artistice.
A început să scrie
poeme tanka și să le trimită spre publicare la diferite reviste de profil, dar
și la concursuri.
Cu câteva dintre
poemele tanka participante, a câștigat premii și mențiuni la concursuri
internaționale. Astfel, cu următorul poem a câștigat premiul al treilea în
ianuarie 2025 la concursul San Francisco International Tanka Annual Contest
2024, organizat de Haiku Poets of Nothern California:
La malul mării
vântul poartă-n
ecouri
șoaptele tale
venite din adâncuri
le simt ca o
chemare
Avem aici toate elementele poemului tanka japonez: natura ca reflectare a
stării interioare, dorința neîmplinită și sunetul abia perceptibil al unei
prezențe care nu mai este. Briza aduce cu sine nu simple șoapte, ci răspunsuri
la întrebări nerostite, care se constituie într-o misterioasă chemare, lăsată a
fi descoperită de imaginația cititorului.
Rezultatele
frumoase obținute la concursuri i-au adâncit pasiunea pentru tanka și l-au
determinat să-şi adune poemele și să le publice în cartea actuală, intitulată RĂTĂCIND
PRINTRE AMINTIRI.
În această carte am
descoperit cu plăcere poeme sensibile, structurate deloc întâmplător: cele 100
de poeme sunt împărțite în 10 secvențe tematice, fiecare conținând câte 10
tanka. Această arhitectură poetică amintește de un jurnal intim recompus din
memorie, o „rătăcire printre amintiri”, după cum declară și titlul cărții.
Crâmpeiele de viață ale autorului sunt distilate în tușele eterice ale emoției,
dându-ne libertatea să țesem singuri povestea unei vieți marcate de aceste
trăiri.
Secvențele – de la
„Chemarea mării” și „Sub cerul iubirii”, până la „Suflete ce veghează” –
trasează o cale lirică de la dorință la resemnare, de la absență la lumină
interioară
Pe parcursul acestor secvențe, singurătatea poetului se
manifestă uneori în tăcere, ca în următorul poem:
În gara pustie
ceasul încă mai
bate
sub cerul toamnei,
niciun fluierat de
tren
doar foșnetul de
frunze
În
altă parte, dorul își găsește ecoul într-o prezență la fel de singuratică, ce
accentuează durerea iubirii pierdute, o temă tradițională în tanka, dar și
speranța neobosită:
zboară singuratic
sub lumina lunii,
într-o lume străină
dorul meu te caută
Alte poeme tanka ne
îndeamnă la visare și ne fac să ne reamintim momentele fericite ale unor iubiri
trecute:
Pe prispa casei
număr stelele
nopții
așteptând să vii
trilul
privighetorii
trezește vechi
amintiri
De altfel, pe
întreg firul cărții, pare a fi sugerat că factorul cel mai important care animă
viața noastră este dorința de a întâlni iubirea în toate aspectele ei.
Nu m-ai privit
când ai trecut
aproape
fără cuvinte
briza mării m-a
atins
de parcă ai fi fost
tu
Citind poemele din această carte, Cristian Mateine
demonstrează faptul că este un poet talentat, că s-a inscris pe drumul
ascendent al căutărilor pentru afirmarea deplină ca poet de tanka. Îi urăm
succes!
