UN JURNAL AL SENTIMENTELOR

 

UN JURNAL AL SENTIMENTELOR

de Valentin Nicolițov

Poemul tanka, vechi de peste o mie trei sute de ani, este considerat a fi una dintre cele mai rafinate și subtile forme ale poeziei japoneze clasice. Cu o structură fixă de 5-7-5-7-7 silabe în cinci versuri, dezideratul acestei specii poetice este să sugereze trăiri profunde într-un spațiu liric restrâns. Spre deosebire de mai austerul haiku, tanka adaugă un plan afectiv accentuat, un ecou interior care se prelungește dincolo de imagine. Este, așadar, un poem al sentimentului înnobilat de contemplație – al iubirii trecătoare, al dorului, al singurătății, al legăturii cu natura, dar și al timpului lăuntric.

În România, poemul tanka s-a făcut cunoscut pentru prima dată în urmă cu vreo 150 de ani, mai precis, există o știre despre un prinț japonez care a trimis domnitorului Carol I al României o scrisoare, însoțită și de câteva poeme tanka, în 1878, după Războiul de independență.

În anii dintre cele două războaie mondiale, cultura japoneză s-a făcut cunoscută mai mult în țara noastră prin publicarea a zeci de cărți cu impresiile de călătorie ale românilor care au vizitat sau au trăit în Japonia, dar mai ales prin publicarea de unii scriitori români a unor cărți de poezie japoneză traduse din limbile franceză, germană etc.

Este cunoscută preocuparea poetului simbolist român Al. T. Stamatiad pentru poezia japoneză. Acesta, în anul 1942, traduce din limba franceză și publică, la Editura Vremea, prima antologie de poeme tanka, intitulată DIN CÂNTECELE CURTEZANELOR JAPONEZE. Recitind de curând această antologie, am constatat din nou simplitatea tulburătoare a următorului poem tanka:

Ce-au devenit gândurile și dorințele mele

De când te-am cunoscut?

E atât de simplu:

Înainte de a te fi cunoscut,

Parcă n-aveam niciun gând și nicio dorință!

 

Prin valoarea poemelor publicate, această primă antologie apărută în România în 1942 a constituit pentru mulți poeți români un îndemn important pentru cunoașterea acestei specii lirice nipone.

Un an mai târziu, în 1943, după succesul avut cu prima antologie, Stamatiad publică încă o antologie de tanka mult mai amplă, denumită EȘARFE DE MĂTASE, cuprinzând poeme reprezentative selectate din 22 de antologii japoneze. Pentru aceste traduceri,a primit Premiul Academiei Române.

    Odată cu apariția Revistei Haiku în 1990, în jurul acesteia s-au adunat și la noi primii poeți de haiku, care au început să scrie și să publice, uneori sporadic, și poeme tanka. În continuare, în anul 1991, profesorul Florin Vasiliu a înființat Societatea Română de Haiku și Editura Haiku, iar în 1992 și în următorii ani s-au înființat Societatea de haiku din Constanța (cu revista Albatros), iar la Slobozia, Școala de tanka și renku (cu microrevistele Orion și Micul Orion) de către poetul Șerban Codrin, un poet apreciat în mod deosebit pentru publicarea primelor volume de poeme tanka în limba română.

Curând au apărut și primele antologii de poeme tanka ale autorilor din România, printre ei evidențiindu-se ca promotori importanţi poeții Magdalena Dale și Vasile Moldovan. Poeta Magdalena Dale a publicat la Editura SSR în 2015 antologia română de poeme tanka intitulată PLOAIE DE STELE. Printre poemele tanka selectate în aceasta antologie am regăsit un poem tanka al regretatului poet Jules Cohn Botea, poem de o frumusete deosebită. El reflectă mărturisirea senină a unei iubiri adânci, momentan neîmplinite. Dorința de a-i fi aproape celei dragi rămâne înăbușită, lăsând în seama vântului gestul tandru al mângâierii pe care autorul nu și-o îngăduie încă:

Lan galben de grâu -

Cu flori de mac în brațe

Și-n părul fluturând.

Cum eu nu am curajul

Te mângâie doar vântul

 

Pe parcursul celor 36 deani trecuți de la Revoluție, numărul poeților români de haiku ce au fost atrași de poemul tanka a crescut de la un an la altul, atingând în prezent cifra 40.

Printre ei s-a făcut remarcat cu poeme tanka premiate și poetul Cristian Matei, autorul cărții de față. El a parcurs două etape importante în creația sa. A scris mai întâi poezii în stil clasic, sub îndrumarea unui bun profesor din liceu, obținând și trei premii de poezie. A debutat cu publicarea acestor poezii în volumul ÎNTR-O MARGINE DE GÂND la Editura Amurg Sentimental, în anul 2002. A fost atras de poemul haiku mai târziu când a participat la ședințele cenaclului de haiku FLORIN VASILIU din București. Aici a debutat în Revista Haiku nr. 69/2023 cu un grupaj de șase poeme haiku. Și-a adunat destul de repede toate poemele pentru prima sa carte de haiku, intitulată AȘTEPTÂND SĂ VII, publicată cu succes la aceeași editură, în anul 2023. Cartea s-a bucurat de o bună primire din partea cititorilor români și străini, fiind redactată pentru acces trilingv (în limbile română, engleză și franceză) și abordând teme de bază ale poemului haiku de tip clasic, începând cu lumea copilăriei, iubirea față de natură și de orice ființă, începând chiar de la insecte, mai ales greieri, continuând cu iubirea față de animale și ajungând la iubirea pentru oamenii necăjiți. Cartea sa de haiku promovează mai ales iubirea și înțelegerea pentru oamenii cu sufletele aflate în dificultate, cum sunt refugiații de război sau unii bătrâni ajunși prin spitale sau părăsiți prin aziluri.

 

Refugiații -

o păpușă căzută

aproape de țărm

 

Bătrân la azil-

o candelă luminând

poza soției

 

După ce a devenit membru al SRH, Cristian Matei a început să se documenteze asupra poemului tanka, de care s-a simțit mai apropiat sufletește, fiind un poem de dragoste mai permisiv, mai puțin încorsetat de regulile aspre ale poemului haiku și care descrie și evocă simțăminte puternice apelând la un substrat profund simbolic, apropiindu-se sub acest aspect de poezia lui Lucian Blaga și Nichita Stănescu, ce au constituit un model pentru autor încă de la începutul carierei sale artistice. 

A început să scrie poeme tanka și să le trimită spre publicare la diferite reviste de profil, dar și la concursuri.

Cu câteva dintre poemele tanka participante, a câștigat premii și mențiuni la concursuri internaționale. Astfel, cu următorul poem a câștigat premiul al treilea în ianuarie 2025 la concursul San Francisco International Tanka Annual Contest 2024, organizat de Haiku Poets of Nothern California:

La malul mării

vântul poartă-n ecouri

șoaptele tale

venite din adâncuri

le simt ca o chemare

 

Avem aici toate elementele poemului tanka japonez: natura ca reflectare a stării interioare, dorința neîmplinită și sunetul abia perceptibil al unei prezențe care nu mai este. Briza aduce cu sine nu simple șoapte, ci răspunsuri la întrebări nerostite, care se constituie într-o misterioasă chemare, lăsată a fi descoperită de imaginația cititorului.

Rezultatele frumoase obținute la concursuri i-au adâncit pasiunea pentru tanka și l-au determinat să-şi adune poemele și să le publice în cartea actuală, intitulată RĂTĂCIND PRINTRE AMINTIRI.

În această carte am descoperit cu plăcere poeme sensibile, structurate deloc întâmplător: cele 100 de poeme sunt împărțite în 10 secvențe tematice, fiecare conținând câte 10 tanka. Această arhitectură poetică amintește de un jurnal intim recompus din memorie, o „rătăcire printre amintiri”, după cum declară și titlul cărții. Crâmpeiele de viață ale autorului sunt distilate în tușele eterice ale emoției, dându-ne libertatea să țesem singuri povestea unei vieți marcate de aceste trăiri.

Secvențele – de la „Chemarea mării” și „Sub cerul iubirii”, până la „Suflete ce veghează” – trasează o cale lirică de la dorință la resemnare, de la absență la lumină interioară

Pe parcursul acestor secvențe, singurătatea poetului se manifestă uneori în tăcere, ca în următorul poem:

În gara pustie

ceasul încă mai bate

sub cerul toamnei,

niciun fluierat de tren

doar foșnetul de frunze

 

În altă parte, dorul își găsește ecoul într-o prezență la fel de singuratică, ce accentuează durerea iubirii pierdute, o temă tradițională în tanka, dar și speranța neobosită:

 

 

Un pescăruș

zboară singuratic

sub lumina lunii,

într-o lume străină

dorul meu te caută

 

Alte poeme tanka ne îndeamnă la visare și ne fac să ne reamintim momentele fericite ale unor iubiri trecute:

Pe prispa casei

număr stelele nopții

așteptând să vii

trilul privighetorii

trezește vechi amintiri

 

De altfel, pe întreg firul cărții, pare a fi sugerat că factorul cel mai important care animă viața noastră este dorința de a întâlni iubirea în toate aspectele ei.

Nu m-ai privit

când ai trecut aproape

fără cuvinte

briza mării m-a atins

de parcă ai fi fost tu

 

Citind poemele din această carte, Cristian Mateine demonstrează faptul că este un poet talentat, că s-a inscris pe drumul ascendent al căutărilor pentru afirmarea deplină ca poet de tanka. Îi urăm succes!