revista HAIKU
Adevărata deschidere pentru promovarea haiku-ului este ecoul apariţiei lucrării lui Florin Vasiliu, lucrare cu titlul Interferenţe lirice. Constelaţia Haiku. Ea este o lucrare teoretică, dar cu multe exemple, despre poezia niponă.
În martie 1990, Florin Vasiliu fondează revista de interferenţe culturale româno-japoneze HAIKU.
Societatea Română de Haiku ia fiinţă în martie 1991.
marți, 20 ianuarie 2026
CONCURS de HAIKU 2026
luni, 19 ianuarie 2026
CONCOURS DE HAIKU 2026
La Revue d’interférences culturelles romano-japonaises
HAIKU CONTEST 2026
The editing board of the Journal of Romanian-Japanese cultural interferences HAIKU. is continuing to organize the annual competition for haiku poems in fixed form, during the first trimester of 2025. The competition is open to all poets who will send on the following e-mail address: valentin.nicolitov@yahoo.fr, a number of 6 (six) haiku poems (5-7-5), up to 31 March 2025.
Only original haiku poems will be accepted, which were not published in news papers or journals, author volumes or in another forms up to the date of the competition. Hand written text will not be accepted, the texts need to be at list typed, with correct diacritical symbols and signed. The texts of the foreign authors have to be writen in English ou French as well as in the original. We prefer to send the texts by e-mail, New Times Roman 12.
A jury nominated by the editing board of the HAIKU Journal will analyse the received poems, will grant qualifications and will decide for the awarded poems.
The results of the competition will be published in the HAIKU Journal nr. 73/2025 and the diplomas will be sent to the winners by mail. (The Editing Board)
sâmbătă, 20 decembrie 2025
CĂRĂRI NEBĂTUTE - IN POEMUL SENRYU
de Vasile Moldovan
Doamna Mihaela Cojocaru poate fi considerată pe bună dreptate o poetă a
mării. În cărțile anterioare de haiku și foto-haiku a surprins frumusețea
peisajului de la Pontul Euxin sau din
Delta Dunării. Expozițiile sale de foto-haiku i-au încântat pe participanții la festivalurile naționale
și internaționale din ultimii 12 ani de
la Constanța.
Fiind o fire interiorizată,
nimeni nu bănuia în doamna Mihaela Cojocaru poeta de senryu de azi cu toate că
o încercare de a se afirma și prin senryu a făcut în anul 2020 prin secvența
”se-ntrec spre apus” din volumul” valurile vin și se duc”, cea mai completă și complexă carte a sa.
Schimbând genul literar și stilul, poeta rămâne tematic într-o bună măsură
vecina Mării Negre. Secvența inaugurală ”Revelion la mare” arată dragostea
dintâi a poetei. Deși e vorba de un moment festiv, umorul ei provoacă un râs
amar, aproape bacovian:
Am trecut în noul an- Noaptea dintre ani -
cu noi și datoriile ațâț focul să se
dezghețe
nici una prescrisă salariile
Avem în aceste exemple adevărate probe de haz de necaz, modalitate
specifică umorului romînesc.
Poeta a dat dovadă de un real
curaj artistic în abordarea senryului. Ca și la fabulă, de pildă, temele sunt limitate. Majoritatea autorilor care au abordat genul
de-a lungul timpului au scris despre beție și
infidelitate conjugală, despre trândăvie , despre sperietori și oameni
de zăpadă și despre alte câteva subiecte
mai mărunte. Poeta Mihaela Cojocaru a sesizat acest risc li a evitat să
meargă pe cărări bătute de alții. Ea scrie într-o gamă tematică largă, găsește
subiecte nemaiîn-tâlnite la alți autori de senryu. Bunăoară, miturile
antichității consti-tuie una din sursele sale de inspirație. Ca și Zodiacul
chinezesc. Secvența Chipuri și măști din vremea covidului pune în evidență râsul amar
al poetei:
Măști contra Covid
– Măști în pandemie -
de duzină sau de firmă unii cu una nouă
de te lasă rece peste cea veche
De un umor suculent sunt poemele senryu
din secvența La pescuit pe ghiol:
Pescar cu
ghinion - Pescar norocos -
toți peștii îl ocolesc au adus pește proaspăt
nu și țânțarii la pescărie
Deși nouă în creația de senryu,
poeta Mihaela Cojocaru nu a călcat pe urmele nimănui. Ea a înaintat de una
singură pe cărări nebătute de alții. Prin urmare și-a croit propriul drum I-a
fost de ajutor paleta tematică largă, din care au făcut parte fenomenele
naturii, ca în secvențele Caniculă, Tună
și fulgeră, ca și evenimentele politico-sociale înmănuncheate sub
titlurile Electorale, Grevă, Pensii
recalculate. Alte senryuri oglindesc
specificul local: La ușa bisericii,
Bazar, Sat dobrogean. Dintre tradițiile urmate în decursul anului, poeta a
insistat pe Sărbătoarea de Paști, Ziua
Recoltei și Hallowen, care se
celebrează atât în Romania cât și în întreaga Europă și în America. Fiind traduse de Tiberiu Tizu,
aceste creații vor putea fi citite și apreciate atât de cititorii români cât și
de cei de limba engleză.Urmînd cărări nebătute de alții, poeta și-a găsit
propriul ei drum.
sâmbătă, 6 decembrie 2025
Radu SERBAN-HYAKU HAIKU, 100 POEME HAIKU* (Despre cutezanţă şi gingăsie în haiku)
autor Valentin Nicolițov
(Redăm în continuare principalele aspecte mai
importante scoase în evidenţă în prefaţa acestei cărţi de către Yuzo Ono, poet
de haiku şi scriitor din Japonia. Aceste aspecte sunt numite de prefaţator Cutezanţă
şi Gingăşie). Ele explică, odată în plus, cititorilor noştri esenţa
compunerii poemului haiku.
*
....Haikuul
surprindere lumea, cu multă cutezanță și multă gingășie. Fiecare
haiku e un mod de a surprinde lumea. A „surprinde” poate însemna și „a simți”,
însă nu doar atât. Înseamnă „a înțelege” lumea, iar înțelegerea lumii este
întotdeauna necesară în haiku. Acesta este adevăratul haiku. Următoarele poeme
susțin afirmația:
În podul casei/ un sfeșnic mai păstrează/ taina
luminii
În sfârșit aflu/ dincotro vine vântul:/ prima
ninsoare
Aceste
haikuuri dezvăluie două secrete ale lumii: secretul luminii și secretul
vântului......Cu alte cuvinte, compunerea haikuului i-a dezvăluit autorului
secretele lumii. Cu siguranță, se poate spune că acesta nu este un privilegiu
specific haikuului. Toată poezia dezvăluie secretele lumii....haikuul poate
face acest lucru cu maximă cutezanță și gingășie, pentru că toate
celelalte forme de poezie din lume sunt mai lungi. Haikuul trebuie să fie mai
scurt decât orice alte forme poetice. Pentru a compune un haiku, multe lucruri
trebuie eliminate cu îndrăzneală....Procesul eliminării unei mari cantități de informații
și al condensării lor cu precizie presupune o înțelegere intuitivă a lumii, iar
sensibilitatea autorului este extrem de fină în această cutezanță și gingășie.
În ceea ce privește cutezanța și gingășia, următoarele haikuuri,
care descriu anotimpurile, sunt revelatoare:
Fum de tămâie / mai înalt decât vara –/ bradul din
poartă
În zborul lor spre sud / cocorii iau în pliscuri /
toamna întreagă
Pe tronul de flori / regina primăverii / guvernând
lumea
...În
prima piesă, vara constituie subiectul unei comparații de altitudine. În a doua, întreaga toamnă se cuprinde în
ciocurile păsărilor. În a treia, primăvara, cocoțată pe tronul florilor, devine
regină și domnește peste întreaga lume. ...Juxtapunerea dintre cutezanță
și gingășie apare și sub forma unor lucruri mari și mici, după cum
urmează:
Căruntă noapte –
/ pletele ploii albe / pe tâmpla mării
De-atâta ploaie / orașul se inundă / cu umbreluțe
Utilizarea
tehnicii contrastului este o metodă comună în haiku. În prima piesă, stropii
albi de ploaie se adună și apar ca niște plete cărunte. În a doua, cade la fel
multă ploaie, dar este colorată de contrastul dintre imaginea unei inundații
mari și umbrelele mici. ...Următoarele piese exemplifică vivacitatea:
Parcul Operei / bicolora tăcere: / zăpadă și corbi
Zăpezi gemene, / aceiași fulgi ingenui / la nord și
la sud
...Deși
extrem de simple, aceste haikuuri dau impresia că surprind cu
acuratețe
fiecare colțișor al lumii. În ceea ce privește tempoul, pot fi menționate
următoarele haikuuri:
Apus iernatic – / pe trotuar și ziduri / teatru de
umbre
Balet de frunze / în șuierul vântului – / serenitate
Starea civilă – / înveți să dansezi / cu primii
fulgi de omăt
....Gingășia
apare în aceste haikuuri ca un ritm
elegant care binecuvântează lumea - mișcarea elegantă a umbrelor în
prima piesă, ritmul frunzelor și al sunetelor în a doua și persoana care
dansează cu prima zăpadă în a treia. Citind aceste haikuuri, poți percepe lumea
vibrând de prospețime, plină de putere interioară. Aceste piese par, de asemenea,
să adere cu atenție la esența haikuului născut în Japonia, dar să posede și un
adaos de sensibilitate europeană. Dacă acesta este cazul, se poate spune că
avem de a face cu un nou stil de frumusețe care preia mult din simțul estetic
japonez al haikuului, căruia îi adaugă un simț estetic european. ...În cele din
urmă, sentimentul oarecum invers al coexistenței cutezanței și gingășiei
creează un fel de senzație persistentă prin interacțiunea acestor două
elemente.
În clopotniță / ecoul locuiește / cuibul gol de
viespi
Natură moartă / în vaza fostelor flori: / o vară
goală
Aripi de fluturi / deschise pe o carte – / polen de
vorbe
Dangătul
pătrunzător al unui clopot, o vază cu flori ofilite, cuvintele pe pagină ca
polenul, toate acestea dau impresia unui sentiment persistent și a spațiului
specific literaturii haiku. După cum se vede, această colecție de haiku este
una excelentă, cu care se poate mândri comunitatea haiku din întreaga lume,
datorită unei înțelegeri precise a artei literare a haikuului, cutezanței și
gingășiei autorului, care sunt probabil calități personale, toate funcționând
eficient în matricea haikuului.
(*Radu
Șerban-HYAKU HAIKU, 100 POEME HAIKU, Editura Cartea
Românească Educațional, Iași, 2025).
marți, 2 decembrie 2025
UN JURNAL AL SENTIMENTELOR
UN JURNAL AL SENTIMENTELOR
de Valentin Nicolițov
Poemul tanka, vechi
de peste o mie trei sute de ani, este considerat a fi una dintre cele mai
rafinate și subtile forme ale poeziei japoneze clasice. Cu o structură fixă de
5-7-5-7-7 silabe în cinci versuri, dezideratul acestei specii poetice este să
sugereze trăiri profunde într-un spațiu liric restrâns. Spre deosebire de mai
austerul haiku, tanka adaugă un plan afectiv accentuat, un ecou interior care
se prelungește dincolo de imagine. Este, așadar, un poem al sentimentului
înnobilat de contemplație – al iubirii trecătoare, al dorului, al singurătății,
al legăturii cu natura, dar și al timpului lăuntric.
În România, poemul
tanka s-a făcut cunoscut pentru prima dată în urmă cu vreo 150 de ani, mai precis,
există o știre despre un prinț japonez care a trimis domnitorului Carol I al
României o scrisoare, însoțită și de câteva
poeme tanka, în 1878, după Războiul de
independență.
În anii dintre cele
două războaie mondiale, cultura japoneză s-a făcut cunoscută mai mult în țara
noastră prin publicarea a zeci de cărți cu impresiile de călătorie ale
românilor care au vizitat sau au trăit în Japonia, dar mai ales prin publicarea
de unii scriitori români a unor cărți de poezie japoneză traduse din limbile
franceză, germană etc.
Este cunoscută
preocuparea poetului simbolist român Al. T. Stamatiad pentru poezia japoneză.
Acesta, în anul 1942, traduce din limba franceză și publică, la Editura Vremea, prima antologie de poeme
tanka, intitulată DIN CÂNTECELE CURTEZANELOR
JAPONEZE. Recitind de curând această antologie,
am constatat din nou simplitatea tulburătoare a următorului poem tanka:
Ce-au devenit
gândurile și dorințele mele
De când te-am
cunoscut?
E atât de simplu:
Înainte de a te fi
cunoscut,
Parcă n-aveam niciun
gând și nicio dorință!
Prin
valoarea poemelor publicate, această primă
antologie apărută în România în 1942 a constituit pentru mulți poeți români un îndemn
important pentru cunoașterea acestei specii lirice nipone.
Un an mai târziu,
în 1943, după succesul avut cu prima antologie, Stamatiad publică încă o
antologie de tanka mult mai amplă, denumită EȘARFE
DE MĂTASE, cuprinzând poeme reprezentative selectate din 22 de antologii
japoneze. Pentru aceste traduceri,a primit Premiul
Academiei Române.
Odată cu apariția Revistei Haiku în 1990,
în jurul acesteia s-au adunat și la noi primii poeți de haiku, care au început
să scrie și să publice, uneori sporadic, și poeme tanka. În continuare, în anul
1991, profesorul Florin Vasiliu a înființat Societatea Română de Haiku și
Editura Haiku, iar în 1992 și în următorii ani s-au înființat Societatea de
haiku din Constanța (cu revista Albatros), iar la Slobozia, Școala de tanka și
renku (cu microrevistele Orion și Micul Orion) de către poetul Șerban Codrin, un
poet apreciat în mod deosebit pentru publicarea primelor volume de poeme tanka
în limba română.
Curând au apărut și
primele antologii de poeme tanka ale autorilor din România, printre ei
evidențiindu-se ca promotori importanţi poeții Magdalena Dale
și Vasile Moldovan. Poeta Magdalena Dale a publicat la Editura SSR în 2015 antologia română de poeme
tanka intitulată PLOAIE DE STELE. Printre poemele tanka selectate în aceasta
antologie am regăsit un poem tanka al regretatului poet Jules Cohn Botea, poem
de o frumusete deosebită. El reflectă mărturisirea senină a unei iubiri adânci,
momentan neîmplinite. Dorința de a-i fi aproape celei dragi rămâne înăbușită,
lăsând în seama vântului gestul tandru al mângâierii pe care autorul nu și-o
îngăduie încă:
Lan galben de grâu -
Cu flori de mac în
brațe
Și-n părul
fluturând.
Cum eu nu am
curajul
Te mângâie doar
vântul
Pe parcursul celor 36 deani trecuți de la Revoluție,
numărul poeților români de haiku ce au fost atrași de poemul tanka a crescut de
la un an la altul, atingând în prezent cifra 40.
Printre ei s-a făcut remarcat cu poeme tanka premiate și
poetul Cristian Matei, autorul cărții de față. El a parcurs două etape
importante în creația sa. A scris mai întâi poezii în stil clasic, sub
îndrumarea unui bun profesor din liceu, obținând și trei premii de poezie. A
debutat cu publicarea acestor poezii în volumul ÎNTR-O MARGINE DE GÂND la Editura Amurg Sentimental, în anul 2002. A fost atras de poemul haiku mai
târziu când a participat la ședințele cenaclului de haiku FLORIN VASILIU din
București. Aici a debutat în Revista Haiku nr. 69/2023 cu un grupaj de șase
poeme haiku. Și-a adunat destul de repede toate poemele pentru prima sa carte
de haiku, intitulată AȘTEPTÂND SĂ VII, publicată cu succes la aceeași editură, în anul 2023. Cartea s-a
bucurat de o bună primire din partea cititorilor români și străini, fiind
redactată pentru acces trilingv (în limbile română, engleză și franceză) și
abordând teme de bază ale poemului haiku de tip clasic,
începând cu lumea copilăriei, iubirea față de natură și de orice ființă, începând chiar de la insecte, mai ales greieri,
continuând cu iubirea față de animale și ajungând la iubirea pentru oamenii
necăjiți. Cartea sa de haiku promovează mai ales iubirea și înțelegerea pentru
oamenii cu sufletele aflate în dificultate, cum sunt refugiații de război sau
unii bătrâni ajunși prin spitale sau părăsiți prin aziluri.
Refugiații -
o păpușă căzută
aproape de țărm
Bătrân la azil-
o candelă luminând
poza soției
După ce a devenit
membru al SRH, Cristian Matei a început să
se documenteze asupra poemului tanka, de
care s-a simțit mai apropiat sufletește, fiind un poem de dragoste mai
permisiv, mai puțin încorsetat de regulile aspre ale poemului haiku și care
descrie și evocă simțăminte puternice apelând la un substrat profund simbolic,
apropiindu-se sub acest aspect de poezia lui Lucian Blaga și Nichita Stănescu,
ce au constituit un model pentru autor încă de la începutul carierei sale
artistice.
A început să scrie
poeme tanka și să le trimită spre publicare la diferite reviste de profil, dar
și la concursuri.
Cu câteva dintre
poemele tanka participante, a câștigat premii și mențiuni la concursuri
internaționale. Astfel, cu următorul poem a câștigat premiul al treilea în
ianuarie 2025 la concursul San Francisco International Tanka Annual Contest
2024, organizat de Haiku Poets of Nothern California:
La malul mării
vântul poartă-n
ecouri
șoaptele tale
venite din adâncuri
le simt ca o
chemare
Avem aici toate elementele poemului tanka japonez: natura ca reflectare a
stării interioare, dorința neîmplinită și sunetul abia perceptibil al unei
prezențe care nu mai este. Briza aduce cu sine nu simple șoapte, ci răspunsuri
la întrebări nerostite, care se constituie într-o misterioasă chemare, lăsată a
fi descoperită de imaginația cititorului.
Rezultatele
frumoase obținute la concursuri i-au adâncit pasiunea pentru tanka și l-au
determinat să-şi adune poemele și să le publice în cartea actuală, intitulată RĂTĂCIND
PRINTRE AMINTIRI.
În această carte am
descoperit cu plăcere poeme sensibile, structurate deloc întâmplător: cele 100
de poeme sunt împărțite în 10 secvențe tematice, fiecare conținând câte 10
tanka. Această arhitectură poetică amintește de un jurnal intim recompus din
memorie, o „rătăcire printre amintiri”, după cum declară și titlul cărții.
Crâmpeiele de viață ale autorului sunt distilate în tușele eterice ale emoției,
dându-ne libertatea să țesem singuri povestea unei vieți marcate de aceste
trăiri.
Secvențele – de la
„Chemarea mării” și „Sub cerul iubirii”, până la „Suflete ce veghează” –
trasează o cale lirică de la dorință la resemnare, de la absență la lumină
interioară
Pe parcursul acestor secvențe, singurătatea poetului se
manifestă uneori în tăcere, ca în următorul poem:
În gara pustie
ceasul încă mai
bate
sub cerul toamnei,
niciun fluierat de
tren
doar foșnetul de
frunze
În
altă parte, dorul își găsește ecoul într-o prezență la fel de singuratică, ce
accentuează durerea iubirii pierdute, o temă tradițională în tanka, dar și
speranța neobosită:
zboară singuratic
sub lumina lunii,
într-o lume străină
dorul meu te caută
Alte poeme tanka ne
îndeamnă la visare și ne fac să ne reamintim momentele fericite ale unor iubiri
trecute:
Pe prispa casei
număr stelele
nopții
așteptând să vii
trilul
privighetorii
trezește vechi
amintiri
De altfel, pe
întreg firul cărții, pare a fi sugerat că factorul cel mai important care animă
viața noastră este dorința de a întâlni iubirea în toate aspectele ei.
Nu m-ai privit
când ai trecut
aproape
fără cuvinte
briza mării m-a
atins
de parcă ai fi fost
tu
Citind poemele din această carte, Cristian Mateine
demonstrează faptul că este un poet talentat, că s-a inscris pe drumul
ascendent al căutărilor pentru afirmarea deplină ca poet de tanka. Îi urăm
succes!
sâmbătă, 8 noiembrie 2025
Vară indiană, de Alexandru Emil Mărin -poeme haiku -
de ANA DROBOT
Volumul de poeme haiku Vară indiană al poetului
Alexandru Emil Mărin ne invită la o meditație asupra timpului, naturii și
trecerii prin etapele vieții. Titlul sugerează un anotimp al melancoliei senine
– toamna târzie, când căldura verii pare să mai dăinuie pentru o clipă. Vară indiană devine astfel o
metaforă a maturității, a echilibrului interior și a reflecției asupra
trecerii, dar și o expresie a dorinței de a prelungi frumusețea vieții, chiar
și atunci când se bănuie apropierea finalului
acesteia.
Structura volumului — fiecare poem fiind
numerotat — sugerează o împărțire a timpului în momente dense, concentrate,
asemenea unui jurnal liric în care emoțiile nu sunt exprimate direct, ci prin
imagini poetice. Natura devine un cod prin care poetul comunică stările
sufletești, iar cititorul este invitat să le descifreze.
Îngândurare
–
scrisorile
iubitei
mi-ard
degetele
Singurătate
–
aleargă
printre ramuri
ecouri
Aceste poeme surprind intensitatea
iubirii și fragilitatea amintirii. în timp ce reflectă dorința de introspecție
și dialogul interior.
Merii
în floare –
până
și omizile
se
retrag sfios
Salcâmi
înfloriți –
uitate
pe poliță
Chanel
și Dior
Iar cele două poeme haiku de mai sus pun în contrast frumusețea
naturii în contrast cu artificialitatea lumii moderne, accentuând preferința
poetului pentru simplitate și autenticitate.
Tema iubirii revine şi ea sub multiple
forme. Iată un exemplu...
Calea
Lactee –
urmele
pașilor mei
până
la tine
În acest poem dragostea capătă dimensiuni cosmice, iar în poemul următor ea
devine legătura dintre pământesc și celest.
Ochii
iubitei –
două
stele mai puțin
pe
cerul nopții
În alt poem autorul surprinde distanța
și speranța fragilă a apropierii.
Singurătate
–
între
mine și tine
doar
curcubeul
Volumul surprinde și unele momente de reflecție asupra timpului și memoriei. În acest poem întoarcerea fizică se transformă într-o revenire la sine...
Trenul
în gară –
mi
s-au întors din vacanță
amintirile
Următorul poem marchează suspendarea
timpului, amintirile devenind singurul loc unde „eternitatea” mai poate fi
atinsă
Eternitate
–
fără
de ace și cadran
ceasul
bunicului
Copilăria, familia și moștenirea
afectivă sunt evocate cu tandrețe:
Crepuscul
cețos –
bunicul șterge geamul
cu dosul hainei
Acest poem redă o scenă
simplă, dar încărcată de magie, unde gesturile cotidiene ale bunicului capătă
valoare mitică.
În următorul
poem toamna vieţii se referă atât la om cât şi la natura din jurul său
Tablou de toamnă -
pe bănci pensionarii
frunzele pe alei
Şi în finalul volumului poetul ne readuce tema efemerității verii și a
trecerii tinereții:
Sfârșit
de vară –
numai
două petunii
în
ierbarul tău
Poemul sugerează selecția afectivă a
amintirilor, păstrarea esenței și renunțarea la prisos.
Prin Vară indiană, Alexandru Emil Mărin reușește să transpună
într-un limbaj concentrat și delicat complexitatea trăirilor umane – iubirea,
singurătatea, nostalgia și speranța. Haikuurile sale sunt meditații asupra
clipei și a sensului existenței, invitând cititorul la o contemplare senină a
vieții.
În ansamblu, volumul devine o formă de
jurnal spiritual, o trecere lină de la vară la toamnă, de la tinerețe la
maturitate, de la efemer la etern. „Vara indiană” este, de fapt, o vară a
sufletului – o stare de calm, frumusețe și reflecție care prelungește, în poezie,
lumina verii dincolo de granițele timpului.
(*Alexandru Emil-Mărin - VARĂ INDIANĂ.Poeme haiku. Editura Amanda Edit, Sinaia, 2019).



