TENSAKU: HAIKU RESCRIS SAU HAIKU COLECTIV?

TENSAKU: HAIKU RE-ĖCRIRE OU HAIKU COLLECTIVEMENT

Qu’est-ce que le « tensaku » ?

Diane DESCÔTEAUX  -  Canada

En théorie, le tensaku  serait, pour calquler l’anglais « po-lishing haiku », le polissage de ces haikus dont nous ne sommes pas complétement satisfait.es. La particularité du tensaku tient dans le fait que les haijin, insatisfaits.es de leurs productions hai-kuistes, peuvent les soumettre à leurs collegues lors d’une rencontre de groupe pour un polissage collectif jusqu'à l’obtention d’un plein contentement.

En règle générale il s’agit non seulement d’exposer le haiku à « polir » mais aussi de faire un retour en arrière, pour le benefice du groupe, sur « l’instant haiku » qui en a valu l’écriture  à son auteur. Comment cet instant a-t-il èté vécu : qu’avions-nous vu, entendu, (re)senti à ce moment-là. Il faut le dire tel quel, sans chercher à « poetiser ». L’auteur doit s’exprimer clairement usant d’un langage simple afin que les membres du groupe saisissent bien le climat dans lequel l’instant-haiku a èté  perçu  par l’un ou plusieurs des cinq sens.

Débutera alors la contribution du groupe sous forme de suggestions d’idées, d’expresions multiples afin de trouver celle qui conviendra le mieux, à son auteur certes mais aussi au genre lit-téraire qu’est le haiku, tout en reflétant le plus posible la situation vécue par le haijin. Il importe de savoir que toutes les propositions faites doivent impérativement respecter l’idée initiale et ce sans compromis de la part de l’auteur qui demeure TOUJOURS propriétaire de son haiku même après les modifications  qu’il (ou elle) aura retenues à des fins de publication ultérieure. Habituellement, pour un groupe d’environ 7 à 8 personnes, un tour de table suffit à la finalisation du haiku en chantier et ce a la satisfaction du requerant.

Nombre de participants.

L’idéal va de 7 à 8 participants jusqu’au double de ce nombre. Dans ce dernier cas on procede au polissage d’un ou deux haikus à titre d’exemple puis on scinde l’ensemble des 14 à 16 partici-pants en deux groupes de travail qui seront sufisamment  autonomes pour poursuivre avec la supervision de l’animateur/-animatrice. Durée de l’atelier celarie, bien entendu, selon le nom-bre de participantses mais, en general, on arrive à faire un premier tour de table par groupe de travail de 7 personnes en une heure environ. Donc, pour trois rondes de « polissage » de haiku, on compte facilement entre deux et trois heures d’atelier.

Consignes.

Chaque participante apporte entre un (minimum) et trois (maximum) haikus dont il (elle) est plus ou moins satisfaite et qu’il (elle) souhaite retravailler en grand groupe. Un premier tour  de table est alors effectué puis, selon le temps investi dans cette première ronde et celui qui nous est alloué pour la tenue de l’atelier, nous passons au 2-e puis au 3-e tour jusqu'à ce qu’on ne puisse plus retourner le sablier.

Note.

Cet atelier s’adresse aux personnes qui connaisent le haiku et qui en écrivent car, pour participer à ces atelier, elles doivent impérativement apporter au moins un haiku qu’elles ont écrit et qu’elles souhaitent amvliorer en groupe.

TENSAKU: HAIKU RESCRIS SAU HAIKU COLECTIV?

CE ESTE „TENSAKU”?

DIANE DESCÔTEAUX  -  CANADA

      În teorie, ar trebui  ca  în atelierul Tensaku să se treacă, potrivit limbii engleze, la „şlefuirea unui haiku”, denumire de care noi nu suntem complet mulţumiţi etc. Particularitatea Tensaku constă în faptul că haijinii, nemulţumiţi de creaţiile lor, pot să le pună la dispoziţia colegilor, în timpul unei întâlniri de grup, pentru o „şlefuire” colectivă până la o mulţumire deplină.

Ca regulă generală, nu este vorba numai de a prezenta haiku-ul  la „şlefuire”, dar, de asemenea, ci de a privi înapoi în beneficiul grupului, asupra „momentul haiku”, pe care îl aduce scrierile autorului. Când acesta a fost de faţă: ce a văzut, auzit, (re)simţit în acel moment. Trebuie să se arate  aşa cum este, fără a încerca să-l „poetizeze”. Autorul  trebuie să vorbească clar, într-o limbă simplă, astfel încât membrii grupului să aibă o bună înţelegere a momentului asupra momentului haiku – cum a fost el perceput de către unul sau mai multe dintre cele cinci simţuri.

Apoi va începe contribuţia grupului, constând în sugestii, idei, expresii multiple pentru a găsi una care se  potriveşte cel mai bine autorului, dar cu siguranţă genului literar al haiku-ului, care să reflecte cât mai mult posibil situaţia cu care se confruntă haijinul. Este important de ştiut că toate propunerile trebuie să respecte ideea originală şi fără compromisuri din partea autorului. Întotdeauna  el rămâne proprietar al haiku-ului său, chiar şi după schimbări, care vor fi utilizate pentru publicare în viitor. De obicei, un grup de 7-8 persoane în jurul mesei este suficient pentru  a finaliza un  haiku şi pentru a obţine unrezultat bun.

Numărul ideal de participanţi este de la 7-8 până la 14-16. În acest din urmă caz, se despart cei 14-16 participanţi în două grupuri de lucru autonome dar care vor  respecta sfaturile animatorului (ei). Durata atelierului variază, desigur, în funcţie de numărul de participanţi sau de alte criterii, dar, în general, prima rundă cu grupul de lucru de 7 persoane durează aproximativ o oră. Deci, pentru trei runde de „şlefuire” a haiku-ului, sunt necesare două-trei ore de atelier.

Instrucţiuni
      Fiecare participant aduce minim unul şi maxim trei haiku-uri pe care el (ea) le consideră nesatisfăcătoare şi doreşte să le relucreze într-un grup mai mare. Prima rundă este apoi realizată şi în funcţie de timpul investit în primul tur, vom trece la a doua rundă şi la a treia rundă, până când se va termina timpul acordat (se termină clepsidra).

Notă
           Acest workshop este destinat persoanelor care cunosc haiku şi s-au înscris la atelierul respectiv, ei trebuind să aducă cel puţin un haiku pe care l-au scris şi doresc să-l îmbunătăţească  în grup.                

Aniversare

Revista de interferenţe culturale româno-japoneze HAIKU a ajuns la numărul 50.

În luna martie 2013 s-au împlinit 23 de ani de la prima apariţie a revistei HAIKU în presa literară din România, realizată mai ales prin dăruirea şi abnegaţia celui care a fost profesorul Florin Vasiliu, fondator al Societăţii Române de Haiku şi al Editurii Haiku.

Revista de interferenţe culturale româno-japoneze HAIKU, este, cronologic vorbind, una din primele publicaţii de profil din Europa. Actul ei de naştere a fost semnat la 24 ianuarie 1990, iar primul număr a apărut, într-un tiraj de 12.000 de exemplare în luna martie a aceluiaşi an. Din colegiul de redacţie al revistei au făcut parte mari poeţi precum Marin Sorescu, numit ulterior ministru al Culturii, Ştefan Aug. Doinaş, Aurel Rău, Ion Acsan, remarcabili traducători de poezie, inclusiv de haiku. În revistă au mai fost publicate de-a lungul anilor poeme ale unor poeţi români importanţi: Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Gheorghe Tomozei, Radu Cârneci, Grigore Vieru etc.

Un an mai târziu, în martie 1991, fondatorul revistei Haiku, Florin Vasiliu (1929-2001) a creat, având ca nucleu de conducere colegiul de redacţie al revistei, Societatea Română de Haiku. Încă de la înfiinţare, conducerea revistei a luat legătura cu publicaţii de profil din Japonia şi Europa: HI, Ko, Blythe Spirit. Un an de referinţă în activitatea revistei îl constituie anul 1994, cînd colegiul de redacţie al acesteia s-a implicat, împreună cu Societatea Română de Haiku, în sărbătorirea tricentenarul Matsuo Basho, marcat, între altele, prin editarea unui număr omagial, organizarea unui simpozion la Uniunea Scriitorilor din Bucureşti şi editarea unui volum cu poeme haiku traduse în română înti-tulat Matsuo Basho sfântul haiku-ului...

Până la nr.36, apărut în toamna anului 2006, revista Haiku a apărut doar în limba română. Începând cu nr.37 (primăvară/vară 2007), am început să edităm revista în format bilingv (română-engleză şi română-franceză pentru majoritatea textelor).

Începând cu anul 2005 revista Haiku a organizat un concurs de haiku, al cărui prestigiu a crescut în anii următori, astfel că din anul 2007 concursul a căpătat un caracter internaţional. Concursul de poeme haiku este organizat pe trei secţiuni în trei secţiuni, în cele trei limbi: română, engleză şi franceză. Încă din primul an, la concursul de haiku al revistei au participat peste 120 de poeţi, dintre care 60 poeţi străini din 27 de ţări. Cele mai multe poeme pentru concurs au fost trimise de autori din Franţa, Serbia, Croaţia, Bulgaria, U.S.A., Marea Britanie etc.

 Pe baza selecţiei poemelor concurenţilor români şi străini participanţi la ediţiile concursului de haiku au fost publicate Antologia internaţională de haiku Greieri şi crizanteme (2007), precum şi Antologia româno-franceză de haiku Apus de soare/ Coucher de soleil (2010), ambele cu ecouri favorabile în ţară şi peste hotare (realizator Valentin Nicolitov).

Tot în anul 2010 a fost publicată, de acelaşi realizator, o amplă Antologie română de haiku întitulată Când greierii tac... care cuprinde 147 poeţi români importanţi de haiku.

Revista Haiku colaborează frecvent cu reviste de profil haiku din străinătate: Gong (revista Asociaţiei Franceze de Haiku), Ginyu, World Haiku şi Ko (reviste din Japonia), revista bulgară MATADOR precum şi cu publicaţii on line din Franţa (Ploc!), Marea Britanie, New Hope International Rewiev sau din România, Constelaţii diamantine etc.. Reprezentanţii Societăţii Române de Haiku şi ai revistei Haiku au participat la multe întâlniri interne (la festivaluri şi simpozioane organizate la Constanţa şi Slobozia) sau la prestigioase manifestări internaţionale (primul congres european de haiku din Germania-2005, conferinţa Asociaţiei Mondiale de Haiku din Tokyo-Japonia 2007, festivalurile de haiku de la Sofia-din Bulgaria, 2005, sau de la Pecs, din Ungaria 2010, de la Ghent din Belgia etc).

Revista Haiku a apărut fără întrerupere în cei 23 de ani de existenţă şi acum vă prezintă numărul jubiliar 50/2013. Continuitatea revistei s-a datorat tuturor colaboratorilor, poeţilor entuziaşti din SRH, care au înţeles că actul de creaţie nu depinde de bani şi de diferite influenţe din afară şi se datorează numai talentului poetic autentic şi dorinţei lor de a cunoaşte mai bine şi a promova această formă de poezie, de inspiraţie niponă, în România. Am făcut un bilanţ încercând să ne reamintim primele realizări ale revistei, primii noştri colaboratori entuziaşti şi primele poeme haiku realizate de haijinii români. Dar cu evenimentele ce au avut loc în jurul revistei Haiku am putea să umplem foarte multe pagini. Sunt peste 300 de poeţi români care au publicat poeme haiku în revista Haiku sau în alte reviste împortante din ţară şi din străinătate.

Trebuie să menţionăm în mod deosebit Societatea de haiku din Constanţa care a editat revista Albatros, bilingvă, cu o bună grafică şi un conţinut diversificat şi de calitate, întotdeauna interesant, precum şi celelalte cercuri de haiku din oraşe din ţară (Târgu-Mureş, Iaşi, Cluj-Napoca, Slobozia etc.), unde există poeţi talentaţi, care contribuie în mod permanent la afirmarea poemelor de sorginte niponă. Astfel, prin talentul poeţilor noştri şi prin revistele dedicate acestui poem, poemul haiku, o poezie aparent austeră, fără ritm şi fără rimă, dar cu o filozofie şi o alcătuire aparte, stabilită prin multe reguli prozodice şi estetice importante, continuă să câştige teren în România.

An de an poeţii români au fost preocupaţi să citească şi să înveţe regulile poeziei japoneze, să se perfecţioneze, dar şi să dapteze şi să aplice aceste reguli la condiţiile din ţară. Cât de mult am reuşit să respectăm esenţa haiku-ului sau cât de mult ne-am îndepărtat de ea se poate observa mai ales din lectura poemelor publicate de-a lungul anilor în paginile revistei noastre. Putem afirma că multe dintre speranţele de început s-au realizat, iar ceea ce nu s-a putut realiza este inclus în planurile noastre de viitor pentru revista Haiku. Vom continua să încurajăm activităţile în cenaclurile de haiku, să descoperim şi să promovăm noi talente cu afinităţi spre această formă de poezie, totul pe baza talentului poetic autentic. Vom continua să promovăm colaborarea cu poeţii străini de haiku, să traducem din poezia acestora, să organizăm concursul anual internaţional de haiku al revistei şi să participăm la alte manifestări de peste hotare.

Vă invităm să citiţi revista Haiku şi să colaboraţi cu noi în continuare! Urăm succes tuturor poeţilor şi cititorilor revistei, din ţară şi de peste hotare! Şi dorim să ne întâlnim în continuare în paginile revistei Haiku, atâţia ani şi zile câte ne sunt date de bunul Dumnezeu!

Colectivul de redacţie al revistei Haiku: Valentin Nicoliţov-redactor şef, Paula Romanescu, Vali Iancu, Teodora Moţet şi Vasile Moldovan-redactori

 La revue d’interferences culturellles roumain-japonais HAIKU no. 50 

En mars 2013 nous avons célébré 23 années de la première publication de la revue Haiku dans la presse littéraire du Rou-manie, realisee par le dévouement de celui qui fut le professeur Florin Vasiliu fondateur de la Société Roumaine de Haiku et de la Maison d'édition Haiku.

La revue d'interférences culturelles, roumain-japonais HAIKU est, chronologiquement parlant, une des premières publications specialisée dans l’Europe. Son acte de naissance a été signé a 24 janvier 1990, et le premier numéro parut dans un tirage de 12 000 exemplaires en mars de la même année. Dans le Comité de rédaction de la revue ont été reunis de grands poètes tels que Marin Sorescu, ulterieure nommée Minis-tre de la culture, Ştefan August Doinaş, Ion Acsan et autres tra-ducteurs notables de poésie haïku. Dans la revue Haiku ont été publiées les poèmes haiku des grands poètes roumains : Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Gheorghe Tomozei et autres.

Un an plus tard, en mars 1991, le fondateur de la revue Haïku, Florin Vasiliu (1929-2001) a fondé la Société Roumaine du Haïku. Depuis sa création, la revue a contacté des publications de Japon et d’Europe: HI, Ko, Blythe Spirit.

Un an important dans l'activité de la revue est 1994, quand son comité de rédaction s'est impliquée, ainsi que la Société Roumaine de Haiku, pour célébrer le tricentenaire de Matsuo Basho, marqué, notamment, par editer d’un numéro spécial de la revue, par organisation d’un sympo-sium à l’Union d’Ecriteurs Roumaine et par realisation d’'un volume avec les poèmes haiku traduits en roumain intitulé Matsuo Basho le saint du haiku...

Commençant avec l’annee 2005, la revue Haiku a organise son premier concours de haïku, dont son prestige a grandi dans les années suivantes, alors qu'en 2007, quand la compétition est devenue internationale. Avec le n ° 37 (printemps/été 2007), nous avons commencé la edition bilingue de la revue Haiku (roumain-français et roumain-anglais pour certains textes roumains). Le concours de poésie est organisé en trois sections et trois langues: le roumain, le français et l’anglais. Depuis la première année, le concours de la revue Haïku a réuni plus de 120 poètes, dont plus de 60 poètes étrangers de 27 pays. La plupart des poèmes pour le concours ont été envoyée par les auteurs de France, Serbie, Cro-atie, Bulgarie, Etats-Unis, Nouvelle-Zélande, Royaume-Uni et l'Inde etc.

Sur la base de la sélection, les poémes des concurrents roumains et étrangers qui participeront au concours de haïku, etaient publiées dans l’ anthologie internationale du haïku, nomée Grillons et chrysanthèmes (2007), ainsi que l'Anthologie franco-roumaine de haïku, Coucher de soleil (2010), tous deux avec des échos favorables dans le pays et à l'étranger (realisateur Valentin Nicoliţov). Aussi dans l'année 2010 a été publiée par le même realisateur, une grande Anthologie roumaine du haïku intitulé Quand les grillons ne chantent pas… comprenant 147 poètes roumains importants.

La revue Haïku travaille en collaboration avec nombreux revues de profil haïku de l'étranger : Gong (revue de l'Association Française de Haïku), Ginyu, World Haiku et Ko (revues de haiku du Japon), avec la revue bulgare MATADOR et avec les publications en ligne de France (Ploc!), de Royaume-Uni ( New Hope International Rewiev ) et de Roumanie, Con-stellations diamantines, etc. Depuis 2012 la revue Haiku a son propre blog sur internet: revistahaiku.blogspot.com Les représentants de la Société Roumaine de Haiku et de la revue Haiku ont participé à nombreuses réunions (dans les festivals et les colloques de haiku organisées à Constanţa) et dans l'événements internationaux prestigieuses (dans le premier Congrès européen de haiku en Allemagne-2005, dans la Conférence de l'Association Mondiale de Haiku à Tokyo-Japon 2007, dans les festivals de haïku à Sofia-en Bulgarie en 2005, ou à Pecs, en Hongrie en 2010, dans le festival de Gand en Belgique, etc..).

Enfin, les haikistes roumains figurent parmi les lauréats de nom-breux concours internationaux. La revue Haiku paru sans interruption pendant les 23 ans d'existence et vous presente ici le numéro jubilé 50/2013. La continuité de la revue est due à tous les collaborateurs, poètes de SRH qui comprennent que l'acte de création ne dépend pas de l'argent et des influences exterieures et est due uniquement d'une véritable talent poétique et de leur désir de mieux connaître et de promouvoir cette forme de poésie, d'inspiration japonaise, en Roumanie. J'ai fait un bilan pour essayant de souvenir les pre-mières réalisations du revue, nos premiers collaborateurs enthou-siastes de haïkus et les premiers poemes haiku créée par des poè-tes roumains, mais avec les eveniments qui etaient deroulées au-tour de la revue Haiku j'ai pu remplir de nombreuses pages. Il y a plus de 300 poètes roumains qui ont publié dans la revue Haiku et en autres grands revues dans le pays et dans l'étranger.

Il faut remarquer en particulier la revue performante Albatros de la Société de Haiku de Constanţa, bilingue, avec de bons graphiques et le contenu diversifié et de qualité, toujours intéressantes, et d'autres cercles de haïkus dans les villes à travers le pays (Târgu Mureş, Iasi, Cluj-Napoca, Slobozia, etc) ou sont des poètes doués qui contribuent en permanence à l'affirmation de poèmes d'inspiration japonaise. Ainsi, par notre talent poétique et les magazines dédiés à ce poème, le haïku, un poème apparemment austère, sans rythme et sans rime, mais avec une philosophie et une structure unique et les règles prosodiques et plusieurs regles esthétiques continue de gagner terrain année après année dans la Roumanie. Dans chaque année les poètes roumaines etaient préoccupés à lire et à apprendre les règles de la poésie japonaise, de former, d'adapter et d'appliquer ces règles dans la situation de notre pays.

Combien nous avons réussi à garder l'essence du haïku et jusqu'à quel point nous nous sommes éloignés d'elle peut être vu surtout par la lecture de poèmes publiés au fil des ans dans les pages de notre revue. Nous pouvons dire que la plupart des premiers espoirs ont été réalisés, et ce qui n'a pas été atteinte est inclus dans les plans fu-turs de la revue Haiku.

Nous allons continuer d’encourager les activités des cercles de haïkus, de découvrir et de promouvoir de nouveaux talents pour cette forme de poésie, le tout basé sur le véritable talent poétique. Nous voulons continuer de promouvoir la coopération avec les poètes de haïku étrangers, de traduire leur poésie, d'organiser les compétitions internationales de haïku et de participer à d'autres compétitions à l'étranger.

Nous vous invitons à lire la revue Haiku et continuer à travailler avec nous. Nous desirons bonne chance à tous les poètes et les lecteurs !

 La rédaction de la revue Haiku. Valentin Nicoliţov-redacteur en chef, Paula Romanescu, Vali Iancu, Teodora Moţet et Vasile Moldovan-redacteurs.

Haiku din Statele Unite

Pagini ale Societăţii de Haiku din America

                                                           

                                                                      Marius Chelaru

                  

   

Fondată în 1968, Haiku Society of America (HSA) promovează scrierea şi evaluarea/ înţelegerea poeziei haiku în limba engleză. Cei mai mulţi dintre cei peste 700 de membri ai societăţii au reşedinţa în SUA, dar locuiesc şi în alte ţări. Calitatea de membru este la îndemâna tuturor cititorilor, autorilor, translatorilor şi celor care studiază /cerce-tează haiku. Societatea susţine/ girează conferinţe, prelegeri, work-shop-uri, lecturi şi concursuri. Revista societăţii, Frogpond, prezintă/ promovează haiku ale membrilor societăţii, dar şi ale altora, precum şi articole şi recenzii. Într-o încercare în strădania de a întări prietenia cu fraţii şi surorile noastre poeţi din România, noi (Comitetul Executiv al H.S.A.), vă oferim aceste poeme, în versiunea română semnată de Marius Chelaru. Lectură plăcută!

(Mulţumiri domnului David G. Lanoue pentru conlucrarea în ideea de a oferi o versiune cât mai exactă în limba română a poemelor prietenilor noştri din SUA).

 

Haiku from United States of America

Pages of the Haiku Society of America

Founded in 1968, the Haiku Society of America promotes the writing and appreciation of haiku poetry in English. The majority of its over 700 members reside in the USA, but there are also members in other countries. Membership is open to all readers, writers, translators, and students of haiku. The HSA sponsors conferences, lectures, workshops, readings, and contests. The society’s journal, Frogpond, presents haiku by HSA members and others, as well as articles and book reviews. In an effort to reach out in friendship to our brother and sister poets in Romania, we (the H.S.A.’s Executive Committee) offer these haiku -Romanian translations by Marius Chelaru. Enjoy!

               

Ziua tuturor sfinţilor[1]            all saints day

aprind două candele                I light two candles

cu o rugăciune                         with one prayer

(Randy Brooks, ofiţer „Electronic Media”/ Electronic Media Officer)

doar amintindu-mi …              only remembering

mireasma ploii                         the scent of rain

primul sărut                             first kiss

            (Frogpond 34:1; Angela Terry, secretar/ Secretary).

felie de lună                             sliver of a moon

desenez forma pe canava        I trace the oilcloth pattern

cu degetul meu                        with my finger

(Sari Grandstaff, al doilea vicepreşedinte/ Second Vice President).

sandviş, cafea                          sandwich now coffee

apoi culesul napilor                 now naptime

primăvară                               spring

(Adrienne Christian, Ripples Newsletter Editor).

coaja piersicii                          skin of peach –

o lunecare                                a slip

a limbii                                    of the tongue

(Modern Haiku 43.3; Francine Banwarth, editor Frogpond).

iese în cipici                             out in slippers

să mute furtunul grădinii        to move the garden hose

abia văduvă                            the new widow

(Michael Dylan Welch, prim vicepreşedinte/ First Vice President)

nori de nea                              snow clouds

fiecare dintre noi vede                        each of us seeing

pe altcineva                             someone else

(paul m., trezorier/ Treasurer).

peste tot ghinde                       acorns everywhere

veveriţa târâie                         the squirrel drags

o pizza                                     a pizza

(David G. Lanoue, preşedinte/President)

---

[1] Ziua tuturor sfinţilor (cunoscută şi cu numele de „All Hallows, Solemnity of All Saints” sau „The Feast of All Saints) se celebrează pe 1 noiembrie (de fapt începe la apusul soarelui în 31 octombrie, şi se termină la apusul soarelui pe 1 noiembrie). [nota M.C.]

POEŢI AI SOCIETĂŢII ROMÂNE DE HAIKU

POEME SENRYU

Maria ADAM

Oraş dezolant –

pe bloc o cioară

ca observator

Astrid ANDREESCU

Îndrăgostiţi moderni –

ea întrerupe sărutul

pentru mobil

Cornelia ATANASIU

Ce secretare!

Firmă de avocatură

cu profituri grase

Jules Cohn-BOTEA

Ce drag îmi este

cel care mă laudă -

ştiu că-i obiectiv

Cezar CIOBÎCĂ

Ziua Victoriei –

o conduc pe soacră-mea

pe ultimul drum

Şerban CODRIN

Academia scoate

un post la concurs –

paznic de noapte

Marius CHELARU

În camera mea

între cărţi eu şi praful-

seară de iarnă

Iulian DĂMĂCUŞ

Vechiul Trabant –

umilit zilnic

de câinele vecinului

Dan DOMAN

Pomul de Crăciun –

până şi soacra pare

mai bună sub el

Petru-Ioan GÂRDA

Chilipir ratat:

Grecia de vânzare

şi eu n-am un cent

Florin GRIGORIU

Infanteristul

venit în permisie –

ea, goală puşcă

Vali IANCU

În pas cu vremea –

Bunicul pe ogor

nepotul pe Net

Letiţia IUBU

În livadă

sperietoare bunica

bătând din palme

Octavian MAREŞ

Două femei bete –

împart sticla cu votcă

în limba rusă

Vasile MOLDOVAN

Nunta de argint…

Mireasa-şi priveşte-n oglindă

gura ştirbă

Ioan MARINESCU-PUIU

Ploaie de topamnă-

în umbrela veche

o gaură nouă

Teodora MOŢET

Parc-aş fi tâmplar –

îmi pun zâmbind plaivazul

după ureche

Manuela MIGA

Zi lungă de post-

mirosul chiftelelor

e înălţător

Vasile MUSTAŢĂ

Curcubeu pe cer...

şi tu propovăduieşti

apocalipsa

Valentin NICOLIŢOV

Plajă de nudişti

nu-mi găsesc prietena:

o ştiam blondă ...

Dan Viorel NOREA

Nu mai sunt singur –

vecina are defect

televizorul

Radu PATRICHI

Revelion la TV –

pisica abia mai ţine

ochii deschişi

Virginia POPESCU

La întâlnire –

fata poliţistului

cu câinele lup

Paula ROMANESCU

Auditoriul –

de-atâtea ne-nţelesuri

frunţi încruntate

Dumitru ROŞU

Blondă la modă –

ca să se îmbrace bine

se dezbracă des

Constantin STROE

Câtă linişte!

Trei zile la pescuit

fără soţie

Mircea TECULESCU

Viscol românesc-

călători şi prefect

căutând drumul

Maria TIRENESCU

Nunta de aur –

mirele şi mireasa

cu părul de-argint

Marian NICOLAE-TOMI

Cu zdrenţe noi-

sperietoarea despuiată

de vagabonzi

Ştefan Gh. THEODORU

Fete pe stradă!

Hercule cu frunza lui

e mult mai decent

Ion UNTARU

În faţă hârtia,

în braţe motanul;

cum să mă împart?

Abonamente la Revista Haiku / Abonnements / Subscriptions

Abonamente la Revista Haiku

Poeţii de haiku din străinătate care doresc să colaboreze şi să publice în Revista Haiku, revistă semestrială, sau să facă un abonament la această revistă se vor adresa prin e-mail domnului Valentin Nicolitov pe adresa următoare: valentin.nicolitov@yahoo.fr

Abonnements à Magazine Haiku

Les poètes etrangères de haïku qui veulent collaborer et publier dans le magazine Haiku, revue semestrielle roumaine, ou faire un abonnement à ce magazine doit soumettre un question par e-mail au monsieur Valentin Nicolitov au l'adresse suivante : valentin.nicolitov@yahoo.fr

Haiku Magazine Subscriptions

Haiku poets from abroad that want to collaborate and submit materials for the Haiku Magazine, bianual magazine, or to subscribe to this magazine should address themselves to mister Valentin Nicolitov on the following address: valentin.nicolitov@yahoo.fr

Probleme ale poemului haiku contemporan III

Traducerea poemului haiku.

O întrebare importantă pe care şi-o pun poeţii de haiku: ce dificultăţi apar când se traduce un poem haiku original, din limba japoneza, trecând prin traduceri succesive în mai multe limbi până ajunge să fie citit în româneşte? Cine poate traduce cel mai bine un haiku? Fără traduceri bune poemul haiku nu poate fi cunoscut dintr-o ţară în alta, nu se poate mondializa, iar o traducere proastă poate altera mult înţelesul poemului original. Este concluzia mai multor conferinte internaţionale de haiku la care au participat şi poeţi români de haiku. Ban’ya Natsuishi, preşedintele WHA, se întreba acelaşi lucru într-un articol întitulat Pot să se întâlnească Orientul şi Occidentul în haiku? El răspundea: şi da şi nu. Nu, pentru că prin traducere poemul haiku îşi pierde înţelesul primar, traducătorul fiind concentrat mai mult pe formă, pe înţelesul fiecărui cuvânt şi nu pe înţelesul întregului. Da, atunci când va fi bine cunoscut şi corect tradus în cât mai multe ţări, în mai multe limbi şi va putea să dea naştere la micropoeme în stil haiku. Atât antologia anuală a WHA cât şi revistele româneşti de haiku practică de mai mulţi ani traducerea poemelor şi în limbi de circulaţie internaţională, franceza sau engleza. Revista Albatros le traduce în engleză, încă de la înfiinţarea ei, din anul 1992, iar Antologia anuală a WHA, de la înfiinţare, din anul 2005, prezintă poemele traduse în mai multe limbi (în limba natală a fiecărui poet publicat, într-o limbă de circulaţie internaţională, dar şi în limba japoneză). Şi revista Haiku a trecut de câţiva ani la traducerea poemelor şi a multor materiale publicate în limba engleză sau franceză, în acest fel putând fi trimisă prin poştă unor colaboratori din alte ţări. De asemenea, autorii români au publicat în ultimii ani multe volume sau antologii de haiku, tanka, poeme într-un vers sau poeme în lanţ în două sau trei limbi. Colaborăm cu mulţi poeţi care sunt şi traducători buni, un exemplu este chiar dl. profesor Constantin Frosin, o somitate în domeniul traducerii poemelor de sorginte niponă.

Se poate vorbi de o pedagogie haïku?

Pe lângă talentul poetic pe care trebuie să-l aibă toţi cei care încearcă să scrie haiku, se poate vorbi de un mod specific de a învăţa să scrii haiku? Ar fi mai bine ca haiku-ul să înceapă a fi scris chiar de la vârstele copilăriei sau ale adolescenţei? Experienţe de introducere a poemului haiku în şcoli, chiar în programa şcolară, există în multe ţări. De mai mulţi ani există astfel de preocupări şi la Constanţa. Mi-amintesc faptul că la Festivalul de haiku de la Constanţa din anul 2005 tema principală dezbătută a fost Haiku-ul şi educaţia, această temă fiind lansată de Clubul Mondial de Haiku de la Londra încă din anul 2000. Doamna Profesoară Văceanu a prezentat un material interesant pe această temă şi la simpozionul SRH din anul 2011.

SRH a început mai timid această activitate în domeniul pedagogiei haiku, abia în anul 2010; prin efortul depus de dna profesoară Adina Enăchescu s-a constituit o filială a noastră la Rm.Vâlcea, care cuprinde profesori şi elevi din mai multe şcoli din judeţ ce au început să practice haiku-ul. Trebuie să ne gândim cum putem să sprijinim mai bine activitatea lor, să programăm o întâlnire într-o localitate de pe Valea Oltului, să discutăm împreună despre haiku şi să-i ajutăm să se documenteze mai bine.

Dialogul internaţional

Cu toţii suntem de acord că fără un dialog intercultural haiku-ul nu se poate mondializa.
Pe lângă traduceri corecte, făcute cu talent poetic, un rol important în circulaţia internaţională a poemului haiku îi revine dialogului cultural realizat prin participarea la conferinţele şi festivalurile internaţionale de haiku organizate în diferite ţări ale lumii şi în Japonia. La acestea s-au discutat problema haiku-ului ca mijloc de expresie planetar, modificarea regulilor haiku pentru a-l face adaptabil mai uşor în alte limbi, folosirea cuvintelor cheie, kigo-ul nemaifiind obligatoriu pentru europeni sau americani. Un rol important l-au avut şi consfătuirile şi simpozioanele organizate şi desfăşurate de Societatea de haiku din Constanţa în ultimii zece ani.

Un alt rol important în dialogul mondial revine Internetului şi participării la concursurile internaţionale de haiku. Avem mulţi poeţi români participanţi şi câştigători de zeci de concursuri internaţionale, un recordmen fiind poetul Eduard Ţară din Iaşi care a câştigat aproape 100 de concursuri până acum. Ultimul premiu de valoare l-a primit în vara lui 2010 odată cu câştigarea Concursului de haiku Japonia-Europa când a fost premiat de Ambasadorul Japoniei în prezenţa Preşedintelui în exerciţiu al Consiliului Uniunii Europene, Dl Herman van Rompuy, şi el un binecunoscut poet de haiku. În revista Haiku nr.44/2010 am publicat o prezentare a cărţii sale de haiku. Drept urmare, am primit o scrisoare din partea domnului Herman von Rompuy, prin care ne mulţumea şi ura poeţilor români de haiku succes în activitatea lor.

Ceea ce este important, atât la haiku-ul în stil clasic cât şi la cel modern este respectarea categoriilor estetice care îl definesc şi care generează adevăratul spirit haiku. Fără spiritul haiku şi fără puterea de sugestie adevăratul poem haiku nu există, rămâne doar un micropoem în stil haiku ce păstrează doar numărul de versuri şi de silabe şi, uneori, kigo-ul şi cezura. Spiritul haiku reprezintă o manieră deschisă şi intuitivă de a apropia o realitate la care cititorul este asociat, pe care o cunoaşte. Aceste probleme au fost dezbătute în numeroase conferinţe şi congrese internaţionale de haiku. Ele au continuat să fie dezbătute de World Haiku Association la Conferinţa de haiku de la Sofia din anul 2005, la conferinţele de haiku din Suedia, Japonia şi Germania precum şi la Festivalul Mondial de Haiku de la Pecs din Ungaria în august 2010. La multe dintre aceste manifestări internaţionale au participat şi poeţi români de haiku membri ai SRH. Pe aceeaşi temă Banya Natsuishi a scris eseul menţionat anterior întitulat Pot să se întâlnească Orientul şi Occidentul prin haiku ?, iar în luna octombrie 2010, poetul breton Alain Kervern a publicat la Rennes, în Franţa, un alt studiu interesant întitulat De ce nonjaponezii scriu haiku ? (Pourquoi les non Japonais écrivent–ils des haïku?)

Lumea haiku este în continuă mişcare şi transformare. Trebuie să ţinem pasul cu ea, dar în acelaşi timp să scriem poeme haiku inspirate din realitatea noastră de fiecare zi. Deşi poeţii din multe ţări au scris chiar şi haiku-uri erotice, noi, românii, până nu demult, credeam că nu putem scrie poeme haiku de dragoste, haiku-ul fiind în general un poem auster. Iată că un poet din Republica Moldova a reuşit să scrie un poem haiku de dragoste frumos, care exprimă acea dragoste calmă, senină, care există între sufletele pereche. Este vorba despre poetul Vasile Spinei şi vă amintesc în încheiere acest haiku atât de frumos:

Pisica toarce/ şi iubita doarme./ Mai pun un lemn pe foc//

Probleme ale poemului haiku contemporan II

Curente în haiku-ul mondial

Primul este curentul clasic cunoscut, instaurat din secolul XVI, curent tradiţional care are încă cea mai mare influenţă în Japonia şi în multe ţări din lume, pe care îl practicăm şi noi de 21 de ani. Acest curent este practicat în multe ţări europene începând cu Franţa, Ţările de Jos, Italia etc. Chiar şi un ambasador cultural al Japoniei pentru Europa, poeta Madoka Mayazumi, care ne-a vizitat ţara în august 2010 şi ne-a vorbit despre poemul haiku la Casa oamenilor de ştiinţă din Bucureşti, ne-a demonstrat că practică atât poemul haiku clasic cât şi cel modern. Am publicat câteva poeme de-ale sale în revista Haiku nr.44/2010.

Al doilea este haiku-ul liber, care a apărut în era Meiji, după 1867, ca o dorinţă a japonezilor de a elibera poemul de regulile clasice pe care le-au considerat în mare parte perimate, desuete, provenind din vremea feudală când Japonia era închisă oricărui contact cu alte ţări din lume. Haiku-ul liber a fost îmbrăţişat după japonezi de către poeţii anglofoni, de cei din America mai ales. Acest curent a mers mai departe şi în prezent susţine că fiecare civilizaţie poate scrie un haiku propriu, fiecare popor îşi poate inventa propriile reguli de exprimare în haiku-ul modern. În România haiku-ul cunoaşte ambele forme de scriere, de la forma fixă de 17 silabe (5-7-5) până la haiku-ul liber, modern, unde aluzia sezonieră nu este precizată şi numărul de silabe este mai mult sau mai puţin exact.

Ambele curente au în comun ideea că structura din poemul tanka se poate păstra în continuare şi în haiku, adică să fie compus din cele două părţi, una care exprimă o legătură cu natura în general şi a doua cu aspect particular, o acţiune în natură, ce sunt separate de kireji (cuvântul care taie, desparte). Conexiunea iniţială cu natura reprezintă universalul, iar cea secundară are legătură cu natura umană sau cu o acţiune în natură şi reprezintă particularul. Această pendulare între universal şi particular dă poemului o profunzime enigmatică ce caracterizează spiritul haiku.

Deci poemul haiku poate fi scris atât în stil clasic cât şi modern. Ambele stiluri păstrează prozodia clasică, dar pot apare mici abateri de una sau maxim două silabe de la cele 17 silabe consacrate şi de la aşezarea silabelor în cele trei versuri (în loc de 5-7-5, pot apare 5-5-7, 7-5-5), sau chiar în două versuri, 12-5, 5-12, mai ales la autorii de limbă engleză.

Haiku-ul modern, fără kigo, este asemănat de mulţi cu spotul publicitar, care conţine cuvinte foarte puţine, concentrate, timpul cât se derulează fiind de ordinul secundelor. Şi poemul haiku se întinde pe parcursul unei singure respiratii timp de câteva scunde. Spiritul haiku reprezintă o manieră deschisă şi intuitivă de a apropia o realitate pe care cititorul o cunoaşte. Unii poeţi anglofoni confundă poemul haiku cu poemul senryu păstrând doar latura ironică a acestuia.

În ambele stiluri, clasic sau modern, nu se face rabat de la calităţile estetice de baza ale poemului haiku arătate. Iată câteva poeme scrise de străini si de români care cred că păstrează calităţile enumerate.

Haiku-ul de tip clasic:

Fluturele/ adormit pe marele clopot/ al templului// (Buson)
Sălaş sărman/schelălăitul câinelui/ noaptea, pe ploaie// (M.Basho)

Şi replicile sale actuale care se aseamănă foarte mult ca spirit haiku şi putere de sugestie:

Spital, ploaie, frig./Un câine lângă poartă/ne privim tăcuţi// (Florin Vasiliu)
Gard de cimitir-/ florile salcâmului/ între două lumi// (Florin Grigoriu)
Viscoleşte/faţa tinerei târfe/ luminată de felinar// (poet din Canada)
Se sparg valurile/ se ceartă pe dig/ emigranţii// (poet din SUA)
Febra Genovei/ poezie, fotbal/ şi ambulanţe// ( Ban’ya Natsuishi)
Bufetul gării/fum, vodcă, ochi înroşiţi/şi gălăgie// (Valentin Nicoliţov)

Poemul haiku poate exprima şi un contrast puternic între starea sufletească a omului aflat într-un moment de grea cumpănă şi seninătatea lumii înconjurătoare:

Chiar în clipele/ nenorocirii noastre-/ ciocârlii cântând// (Şerban Codrin).

Acelaşi contrast între starea sufletească a celui venit la mormântul celor dragi şi cântecul de dragoste al păsărilor neştiutoare din cimitir:

O cruce nouă/lângă una putredă./ Şi trilul mierlei…//(Valentin Nicoliţov).

Desi majoritatea poeţilor au căzut de acord asupra structurii cunoscute de 17 silabe în formula
5-7-5, sunt tolerate în haiku-ul modern şi structurile 5-5-7, 7-5-5, sau chiar 5-12 sau 12-5. Chiar şi la poetul clasic Issa întâlnim des astfel de structuri modificate. Sunt tolerate de asemenea, una sau cel mult două silabe în plus sau în minus faţă de cele 17 consacrate.

Din păcate, se publică astăzi multe banalitati care respectă doar regula celor 17 silabe asezate 5-7-5, dar nu au nicio legătură cu spiritul haiku sau cu puterea sa de sugestie, fiind simple pasteluri despre natură, sau meditaţii, sau chiar aforisme uneori. Regula ar fi să nu fie catalogate sau denumite ca poeme haiku ci doar poeme în stil haiku.

Aşa cum arătam mai înainte, lucrul cel mai important la realizarea unui poem haiku este să ne ferim de platitudine şi de banal. Iată şi un exemplu de micropoem de o banalitate deosebită care nu are nimic în comun cu spiritul haiku, un poem care îmi vine acum în memorie:

Tunet de vară/ oaia părăseşte turma/să pască singură /(Ion Codrescu).

Am găsit mai multe poeme banale ale multor autori, dar nu este cazul să le mai expun aici. Nu vreau să mai insist pe astfel de exemple negative, deşi la o lectură atentă ele pot fi găsite din abundenţă.

Ar mai fi totuşi de menţionat unele aspecte privind copierea de către unii poeţi diletanţi a unor poeme haiku de calitate ale altor poeţi cunoscuţi şi publicaţi. Cunosc cel puţin şapte sau opt exemple de autori care au împrumutat poeme haiku întregi sau doar părţi de poeme de la alţii, fără nicio jenă. Pe unele falsuri le-am semnalat în revista Haiku şi, drept urmare, mi-am atras antipatia celor menţionaţi, pe alţii nu i-am semnalat încă şi nici nu cred că o voi mai face în viitor, deşi îi am pe toţi strânşi într-o mapă şi aş putea publica chiar o plachetă cu “operele” lor de împrumut. Dar nu mi-am propus să deschid o astfel de polemică ci numai s-o semnalez, vreau să amintesc faptul că acest fenomen negativ încă persistă printre unii poeţi, mai ales începători, şi trebuie înlăturat. Toţi cei care întâlnim aceste falsuri trebuie să le arătăm colegilor în cenaclurile proprii de haiku, mai ales atunci când autorii respectivi nu înţeleg să se îndepărteze de asemenea obiceiuri. Nu doresc să deschid niciun fel de polemică pentru că nu cred că asta este calea spre perfecţiune. Nu mă consider o somitate în această materie ci doar un poet la fel ca oricare altul. Doar că fac efortul de a mă documenta şi am obiceiul să citesc cam tot ce-mi cade în mână şi să analizez cu atenţie ceea ce am citit.Trebuie să citim mai mult, să colaborăm mai mult unii cu alţii şi rezultatele bune se vor înmulţi. Şi să fim mai atenţi la calitatea poemelor pe care le publicăm, pentru a nu semăna confuzie mai ales în rândul celor care vor să abordeze scrierea acestui poem şi nu au stabilite încă nişte criterii de calitate, deoarece ei vor încerca să-şi stabilească singuri aceste criterii citind poeme din diverse volume apărute.

Şi aici doresc să mă refer la lipsa unor analize critice amănunţite asupra volumelor de poeme haiku, lipsa criticii de haiku.

Inainte de 1989 poemul haiku era considerat o poezie prea intelectuală, neînţeleasă de politrucii agramaţi ai fostei puteri care o exilaseră în afara literaturii. Dar şi acum, după 22 de ani, sunt destui literaţi care nu acceptă această formă de poezie, din inerţie sau poate din necunoaştere. Ei consideră că acest poem nu este poezie şi nu trebuie luat în seamă mai ales din cauza a două caracteristici ale sale: lipsa rimei şi a ritmului propriu unei poezii clasice şi simplitatea sa, poemul haiku nefolosind figurile de stil cunoscute în poezia clasică cum sunt metafora, comparaţia, personificarea, adjectivele de tot felul etc. Aceşti critici se comportă, din păcate, la fel ca şi ciobanul venit de la ţară care, ajuns la grădina zoologică din oraş, vede o girafă, se uită lung la ea buimăcit şi spune că “animalul ăsta nu există”, fiindcă în viaţa lui de cioban de până atunci nu l-a văzut şi nu l-a păscut. Aşa cred că privesc consternaţi criticii şi poemul haiku. Dar nu au dreptate: există în literatură multe poezii fără rimă, cu versuri albe, însă pentru a întelege poemul haiku cred că ar trebui mai întâi să dorească să-l cunoască. Mai sunt şi alţi critici care mai cunosc câte ceva despre particularităţile din limba japoneză. Aceştia afirmă că poemul haiku nu poate fi scris şi înţeles în alte limbi datorită acestor particularităţi. Ei fac referire mai ales la faptul că în limba japoneza poemul conţine 17 sunete denumite onji, care nu sunt echivalente cu cele 17 silabe de la noi.

Din aceste câteva motive expuse mai înainte în prezent nu avem comentarii despre haiku în literatura română care să ofere nişte criterii solide de apreciere a calităţii acestui poem.

Majoritatea celor care s-au încumetat să prezinte cărţi de haiku apărute la noi au avut aprecieri de tipul citit-plăcut. A făcut excepţie doar eminentul profesor Ion Rotaru care în O istorie a literaturii române de la începuturi şi până în prezent a acordat mai multe pagini mişcării haiku din România.

Există aşadar puţine studii de analiză a poemului haiku, de identificarea componentelor sale pe cele două planuri, în cele două sau chiar trei momente distincte ale sale. Tot din necunoaştere nu se fac analize specifice pentru identificarea puterii de sugestie, a spiritului haiku, a categoriilor estetice utilizate pentru a aduce în cele trei versuri spiritul haiku. Nimeni nu analizează contrastele, nici simplitatea, firescul, graţia, atitudinea de desprindere din materialitatea lumii. Ba mai mult, unii poeţi, confundă de multe ori firescul şi simplitatea cu banalul făcând exces de banalităţi. Nici simţul simplităţii nu trebuie exacerbat, căci dacă este utilizat prea des reduce poemul haiku la o simplă expunere de banalităţi. Şi există, din păcate, sumedenie de autori şi de cărţi cu zeci sau sute de tristihuri banale care sunt denumite pompos poeme haiku. Am dat mai înainte un singur exemplu.Trebuie să recunoaştem că nici revistele literare sau editurile care le publică nu reuşesc să facă distincţie între un poem despre natură, un simplu pastel în 17 silabe şi un poem haiku atentic. Există, în schimb, mulţi autori, începători, mai modeşti, care-şi cunosc limitele şi-şi întitulează micropemele scrise drept “poeme in stil haiku”.