Vară indiană, de Alexandru Emil Mărin -poeme haiku -

                                                                  de  ANA DROBOT

Volumul de poeme haiku Vară indiană al poetului Alexandru Emil Mărin ne invită la o meditație asupra timpului, naturii și trecerii prin etapele vieții. Titlul sugerează un anotimp al melancoliei senine – toamna târzie, când căldura verii pare să mai dăinuie pentru o clipă. Vară indiană devine astfel o metaforă a maturității, a echilibrului interior și a reflecției asupra trecerii, dar și o expresie a dorinței de a prelungi frumusețea vieții, chiar și atunci când se bănuie apropierea finalului acesteia.

Structura volumului — fiecare poem fiind numerotat — sugerează o împărțire a timpului în momente dense, concentrate, asemenea unui jurnal liric în care emoțiile nu sunt exprimate direct, ci prin imagini poetice. Natura devine un cod prin care poetul comunică stările sufletești, iar cititorul este invitat să le descifreze.

Îngândurare –

scrisorile iubitei

mi-ard degetele

 

Singurătate –

aleargă printre ramuri

ecouri

Aceste poeme surprind intensitatea iubirii și fragilitatea amintirii. în timp ce reflectă dorința de introspecție și dialogul interior.

Merii în floare –

până și omizile

se retrag sfios

 

Salcâmi înfloriți –

uitate pe poliță

Chanel și Dior

Iar cele două poeme  haiku de mai sus pun în contrast frumusețea naturii în contrast cu artificialitatea lumii moderne, accentuând preferința poetului pentru simplitate și autenticitate.

Tema iubirii revine şi ea sub multiple forme. Iată un exemplu...

Calea Lactee –

urmele pașilor mei

până la tine

În acest poem dragostea capătă dimensiuni cosmice, iar în poemul următor ea devine legătura dintre pământesc și celest.

Ochii iubitei –

două stele mai puțin

pe cerul nopții

În alt poem autorul surprinde distanța și speranța fragilă a apropierii.

Singurătate –

între mine și tine

doar curcubeul

Volumul surprinde și unele momente de reflecție asupra timpului și memoriei. În acest poem întoarcerea fizică se transformă într-o revenire la sine...

Trenul în gară –

mi s-au întors din vacanță

amintirile

Următorul poem marchează suspendarea timpului, amintirile devenind singurul loc unde „eternitatea” mai poate fi atinsă

Eternitate –

fără de ace și cadran

ceasul bunicului

Copilăria, familia și moștenirea afectivă sunt evocate cu tandrețe:

            Crepuscul cețos –

            bunicul șterge geamul

            cu dosul hainei

Acest poem redă o scenă simplă, dar încărcată de magie, unde gesturile cotidiene ale bunicului capătă valoare mitică.

 

     În următorul poem toamna vieţii se referă atât la om cât şi la natura din jurul său

                Tablou de toamnă -

                pe bănci pensionarii

                frunzele pe alei

     Şi în finalul volumului poetul ne readuce tema efemerității verii și a trecerii tinereții:

Sfârșit de vară –

numai două petunii

în ierbarul tău

Poemul sugerează selecția afectivă a amintirilor, păstrarea esenței și renunțarea la prisos.

 

Prin Vară indiană, Alexandru Emil Mărin reușește să transpună într-un limbaj concentrat și delicat complexitatea trăirilor umane – iubirea, singurătatea, nostalgia și speranța. Haikuurile sale sunt meditații asupra clipei și a sensului existenței, invitând cititorul la o contemplare senină a vieții.

În ansamblu, volumul devine o formă de jurnal spiritual, o trecere lină de la vară la toamnă, de la tinerețe la maturitate, de la efemer la etern. „Vara indiană” este, de fapt, o vară a sufletului – o stare de calm, frumusețe și reflecție care prelungește, în poezie, lumina verii dincolo de granițele timpului.

                                                                                                                                       

     (*Alexandru Emil-Mărin - VARĂ INDIANĂ.Poeme haiku. Editura Amanda Edit, Sinaia, 2019).

 

Miresmele anotimpurilor / Fragrances of the seasons de Constantin Stroe

 MIRESMELE ANOTIMPURILOR*

-Poeme haiku-

Ana DROBOT

 

            La poetul Constatin Stroe, deși haikuul pare obiectiv și neutru, el are și un nivel personal, vizibil prin temele, imaginile și referințele proprii. Ca orice poet liric, autorul de haiku are un univers poetic propriu, exprimat printr-un limbaj indirect. Haikuul nu folosește figuri de stil clasice, ci indicii care sugerează atmosferă, stări afective și asocieri legate de anotimpuri, tradiții, locuri sau persoane dragi.

Asocieri afective între obiecte, experiențe și episoade ale vieții sunt prezente în poemul:

Cânt de gramofon -/ bunica-şi aminteşte/ de tinereţe.

Într-un alt poem, dintr-un loc asociat cu basmele copilăriei, gura sobei devine un loc asociat cu amintirile, și ele fiind precum nişte poveşti, ale vieții proprii din alte timpuri:

La gura sobei -/ locul cu cele mai/ multe amintiri.

Fiecare anotimp este o mireasmă, este ceva efemer, care ne rămâne și nouă, cititorilor, întipărit în amintire. Miresmele sunt doar un pretext pentru deschiderea noastră către un alt mod de percepție. Naturii îi este atribuită o empatie cu trăirile fiinţei umane. Astfel, lalelele se pleacă în fața unor evenimente din viață umană:

Candele-n altar -/ lalele aplecate/ a smerenie.

Parfumul anotimpurilor devine parfumul amintirilor de demult, atent păstrate:

Lada de zestre -/ printre vechile haine/ parfumul bunicii.

Volumul de față ne provoacă să ne schimbăm perspectivele asupra poemului haiku. Acesta nu interzice orice întoarcere către trecut.

Efemerul și reflecțiile asupra efemerității vieții duce haikuul spre alte zone, spre zona unui poem filozofic. Un poem haiku poate fi mult mai mult decât o sumă de simple imagini și senzații:

Păpădiile/ tot ca viaţa omului-/ dangăt de clopot.

Păpădiile suflate de vânt nu pot fi decât precum viața omului, care ne dă uneori impresia că pur și simplu se risipește ca și când nu ar fi fost. Dangătul clopotului cititorul îl simte ca și cum ar scutura păpădiile prin sunetul său.

În poemul haiku o varietate de sentimente se pot exprima indirect. În poemul următor simțim clar o stare de ghidușie, printr-o aluzie poznașă la poemul lui Matsuo Basho:

Liniştea broaştelor/ tulburată de-o piatră.../ copilul râde.

Aceeași stare de ghidușie regăsim şi în poemul:

Teiul înflorit -/ dar parfumul vecinei / trece prin gard. Ademenitoare, vecina îi atrage, în mod jucăuș, atenția celui care observă scena. Dragostea e parte din experiența vieții, iar natura participă și ea, intensificând-o și prezentând-o pentru cititori în toată intensitatea ei:

Apa de izvor.../ oricât de rece nu stinge/ focul inimii.

În mod surprinzător, poemul haiku se desprinde uneori de realitatea imediată, prin oglindirea în apă:

De la fântână/ bunica în găleată,/ aduce luna. Simțul artistic este văzut în poeme care creează o nouă percepție asupra lumii prin juxtapunere, sau prin îmbinarea celor două părți ale poemului: Joacă de fluturi/ în cartierul meu - / puful plopilor.

Puful plopilor e comparat, indirect, cu fluturi care zboară jucăuș. Rolul poetului de haiku este acela de a oferi o altă viziune asupra realității, sau de a ilumina cititorii, oferindu-le o altă înțelegere a realității înconjurătoare:

Poemul haiku -/ lumina din sufletul/ poetului.

Poemele haiku pot fi privite şi precum nişte imagini dintr-un album. Poetul face un exercițiu de introspecție răsfoindu-și propria carte:

Recitându-mi cartea,/ îmi revăd copilăria/ ca într-un film.

Cititorii sunt invitați să răsfoiască poveștile sugerate de fiecare haiku, unde imaginile din natură și viața omului se împletesc cu reflecții filozofice și stări emoționale. Autorul își exprimă, indirect, trăirile personale, iar cititorii sunt îndemnați să reflecteze la propriile experiențe. Volumul devine astfel o ocazie de a-l cunoaște pe autor și, totodată, de a explora propriul univers interior, sub pretextul observării anotimpurilor.

(*Constantin STROE - MIRESMELE ANOTIMPURILOR-Haiku, Editura U.Z.P.R.. Bucureşti, 2025)

 

Dumitrițe și brândușe - Poeme într-un vers

 

 

 DUMITRIŢE ŞI BRÂNDUŞE

-Poeme într-un vers-

 

                                  de Vasile MOLDOVAN

 

     Poeta Dumitra Negrușa s-a născut  și  s–a format în Câmpia Română. Ceva din această entitate s-a răsfrânt benefic asupra personalității sale. Aidoma plaiului natal, întins până la orizont, fără ondulările vale-deal ale spațiului mioritic descris de  Lucian Blaga.

     O văd pe  ziarista și poeta Dumitra Negrușa  pigulind calmă asupra cuvintelor. Autoarea e aidoma apelor de câmpie – Teleormanul – care i-au încântat copilăria, de un calm și de un echilibru proverbiale. Ea a făcut gazetărie decenii, la mai multe publicații , cu migala unei croitorese de modă, atentă și la ansamblu și la amănuntele croielii. Atâta doar că Dumitra Negrușa nu a lucrat cu materiale textile, ci cu cuvinte și propoziții. Cuvintele au urmărit-o întreaga carieră, venind probabil din două surse: din Biblie care începe cu pledoaria pentru cuvânt și de la Necuvintele lui Nichita Stănescu, care i-au inspirat pe mulți poeți contemporani.

    Când a realizat că ziaristul e istoricul clipei, doar al clipei,  a considerat că e momentul să debuteze ca poet. A ales cuvintele  ca numitor al ziaristicii și al poeziei. Volumul de debut, Cuvinte nesupuse (1994), constituie o piatră de hotar în creația sa. După alte apariții editoriale, revine cu o antologie de autor, Cu fața spre cuvinte (2000), ediție bilingvă, româno-bulgară. Chiar și numai din  titlu se poate deduce saltul calitativ al poetei. Dacă la început  cuvintele nu i se supuneau, acum poeta se află cu fața la cuvinte, deci s-a realizat o armonie între creator și creația sa.

     Pe poetă am cunoscut-o în anii de pionierat ai Societății Române de Haiku. După o lungă perioadă de absență a revenit la fel de discretă ca la început. Toți ne așteptam, după  experiență îndelungată,  să publice și un volum de haiku. Și iată că, recent, așteptarea s-a încheiat. Poeta ne-a surprins, dar nu cu un volum de haiku, așa cum ne așteptam, ci cu un manuscris cu poeme într-un vers. Nu doar noutatea temei m-a frapat, ci și calitatea manuscrisului, al cărui prim cititor am fost, manuscris care vede acum lumina tiparului. După Dan Florică, tot din Sud, de la Bolintin Vale, și Virginia Popescu, Dumitra Negrușa este al treilea autor care publică o carte de poeme într-un vers de excepție.

    Prima parte a culegerii sale reprezintă un calendar de poeme într-un vers. Ceva similar publicase și Virginia Popescu pe internet. Ambele calendare conțin poeme de mare finețe, și de o muzicalitate  aparte, cum numai la creatorul genului se mai întâlnește. În această parte a volumului, Dumitra Negrușa scrie poeme într-un vers după tiparul haikuului. Secvența nu e împărțită pe anotimpuri, ca la japonezi, ci pe luni. Păstrarea numelor vechi ale lunilor anului întărește patina vremii, una din valorile esențiale ale poemelor de inspirație niponă.

Iată o definiție a lunii

Cireșar: Cireșul își deschide un stand pentru podoabe.

Pentru toiul verii, reprezentativ este poemul

Sântilie:De biciul lui de flăcări fug duhurile rele.

Luna Octombrie e surprinsă în dublă ipostază, cea din natură și cea din viața omului : Un Brumărel pe pajiști și altul pe la tâmple.

Răsfățându-se, poeta își face în dar unul dintre poeme.

Onomastică: La ziua mea de nume  primesc o dumitriță.

Interesantă este și secvența Ipostazele zilei, în care sunt surprinse ritmurile circadiene din natură. Iată două dintre aceste ipostaze:

Liniștea amiezii:Au ațipit și macii, în mijlocul câmpiei.

și

Bolta înstelată: Din bumbi de aur, noaptea-și desferecă veșmântul.

 Celelalte secvențe ale cărții sunt ancorate mai mult în realitățile autohtone. Poeta abordează în mod inspirat motive naționale,

Călărețul trac: Răzbate din legendă   un tropot de copite.

sau

Țepeș: Turnată-n bronz,   privirea-i scrutează spre fruntarii.

Evenimentele religioasesunt surprinse îndeosebi prin viziunea omului din popor. În Noaptea de Bobotează, bunăoară, elementul creștin apare la un loc cu un obicei străvechi, nelegat de religie:

Cu busuioc sub pernă, ea-și vede-n vis ursitul.

Un loc aparte îl ocupă obiceiurile necreștine, cum ar fi Zilele Babei.

Baba Dochia e surprinsă astfel:

Urcând  pe pisc de munte,   își scutură cojocul.

    Revenind la dragostea dintâi poeta își încheie demersul  liric cu cuvintele, socotite Izvoare de inspirație:

Din râuri de tăcere   cuvintele se-adapă.

   Surpriză totală, cartea Dumitrițe și Brândușe de Dumitra Negrușa are  șansa să rămână un reper de referință în domeniul poemului într-un vers, gen specific doar literaturii române.

 

 

O LUME ÎN CARE REGNURILE SE ÎNTREPĂTRUND

                                                                            de Vasile Moldovan

   Cu  Fuga de întomnare (Casa Editorial-Poligrafică Bons Offices, Chişinău, 2025) basareabanul Vasile Spinei se află la  cea de a noua carte de haiku și senryu. S-a făcut remarcat încă de la cartea de debut, Surăsul călugărului / The Monk’s Smile(Constanţa, Editura Leda, 1996), pentru care a fost premiat de Societatea Americană de Haiku.

   Prezenta lucrare cuprinde o arie tematică diversă, un adevărat  Univers, în care se regăsesc toate regnurile. Acestea nu acționează separat, ci se întrepătrund.

    Un rol aparte îl are cocostârcul, simbol la moldoveni, ca și la români în general, al fertilității:

 

    Cocostârcul                                                            

    muncind din greu la cuib –        

    consoarta e încă în zbor   

         

    Pe cuib, dansul    

    festiv al cocostârcilor-

     reunire

 Alte păsări, liliacul și graurii, bunăoară, zi și noapte însuflețesc natura:

     Mai cade o frunză-              

     țipătul nocturn                       

     al liliacului       

                    

      În vie,

      ferchezuind sperietoarea

      graurii într-o veselie

        În poemele   recente ale poetului Vasile Spinei vom găsi și flori de culori și miresme diferite, dar preferatele lui sunt ființele firave,  inclusiv cele care nu cuvântă din lumea lui Emil Gârleanu. Argumentul e imbatabil. Și aceste ființe, de exemplu o pasăre, pisica sau câinele, aidoma omului, au suflet:

Trezit de o pasăre

cu glas jalnic-

și dânsa e suflet.

 

Legătura dintre om și ființele din preajma lui este de o mare complexitate. Mi-amintesc de un poem haiku al poetului Vasile Spinei publicat in urma cu mai mulţi ani, poem care  este considerat drept cel mai frumos poem haiku de iubire din limba romana. În el este vorba  de un bărbat, o femeie, dar însoţiţi de o pisică:

 

Pisica toarce

şi iubita doarme.

Mai pun un lemn pe foc 

în volumul prezentat acum iată cum se comportă  pisica poetului nostru faţă de  un pacient:

    

    La pieptul suferindului,    

    privindu-l în ochi,            

    pisica  

                            

    Ambulanța întârzie-

    pisica

    de la pat la geam

  Pisica, desi la mulţi autori este în dușmănie cu câinele, la Vasile Spinei devine solidară cu cel ce împărtășește aceeași soartă:

     Câine în lanț-                    

     ținându-i de urât             

     pisica pripășită              

 

     Tunete și ploaie -

      la poarta încuiată

      câinele pribeag

       Izgonit sau plecat de bună voie,  câinele revine la casa abandonată sperând să-și regăsească stăpânul și paradisul pierdut.

      Trăind sentimentul trecerii iremediabile a timpului, poetul fuge de întomnare, adică de îmbătrânire, visând să-și cumpere o nouă oglindă în care să se vadă iarăși tânăr, iar bastonul primit în dar să-l foloseasca doar după ce va împlini o sută de ani:

      Pivindu-mă                        

      în  oglindă-                         

      e timpul să comand alta     

   

       De ziua mea

        un baston în dar-

        să stea în cui până la sută

        Poemul haiku practicat de Vasile Spinei, desi lipsit aproape complet de podoabe stilistice, proprii mai degrabă poeziei occidentale este, așa cum se exprimă criticul japonez Ito Isao,  privirea organicistă a lui Vasile Spinei  asupra lumii, universului, care se reflectă atît în modul direct, în care el fixează obiectele, atent selectate din natură, cât și în stilul său clar și individual.

 

Rezultatele Concursului anual al revistei Haiku, Ediția 2025

 

 SECTIUNEA ROMANA

A.    POEME HAIKU / HAIKU POEMS

 

Premiul 1/Premier prix

Dan C. IULIAN

Casa natală –                                      
năpădită de-amintiri                           
și lăcrămioare                                     

Premiul 2/Deuxième prix

Ana Irina DROBOT

Plimbare în parc –                              
se ating doi ghiocei                

unul de altul                                                   

 

Premiul 3/ Troisième prix

Mircea MOLDOVAN 

Cântec de leagăn –                             

sporind misterul nopții                       

un greier firav                                     

 

Menţiuni/Mentions

Constantin STROE

Aşteptând                                          

un sărut de Dragobete                        

primul haiku nescris

                       

Mirela BRĂILEAN

Berzele în cuib –                                

femeia își cuprinde                             

pântecul rotund                                  

 

Vasile COJOCARU

Narcise albe –                                     

în ochii blânzi ai mamei                      

griji nerostite  

                                   

Livia SFÂRÂILĂ

Ora plecării –                                      

numai berzele se-ntorc                       

la vechiul lor cuib       

                       

Maria TIRENESCU

Noapte cu lună –                                

primele flori de cais                            

se deschid pe rînd                              

 

 

 

B.     POEME SENRYU/SENRYU POEMS

Premiul 1 senryu / Premier prix senryu

Mona IORDAN

Mireasmă de tei–                                            

un fluture ameţit                    

zboară în zig-zag

                       

Premiul 2 senryu / Deuxièeme prix senryu

Cezar CiOBÎCĂ

Veioză bio –                                                   

pe noptiera mamei                  

doar o gutuie                          

 

Premiul 3 senryu / Troisième prix senryu

Letiţia IUBU                         

An electoral-                          

baloanele de săpun                 
lansate din nou                       

........................................................................................

SECTIUNEA FRANCEZA

 

Premiul 1/ Premier prix

Micheline BOLAND – Belgique 

Matin de juillet                                    Dimineață de iulie

pas d’enfants juste un pigeon              în curtea şcolii fără copii

dans la cour d’école                             doar un porumbel

 

Premiul 2/ Deuxieme prix

Jean ANTONINI –France 

Saison du  printemps                           Timp de primăvară

est-elle plus propice                             este mai favorabil

aux seprations?                                    despărţirilor ?
           

Premiul 3/Troisieme prix

Diane DESCÖTEAUX        
Sympathique à voir                             Plăcut de văzut

un vieillard aidant un autre                 un bătrân ajutându-l pe altul

avec son fermoir                                  la fermoarul său

 

Menţiuni/Mentions

Michel BETTING–France  

Antenne relais                                     Antena releu                           

claquant du bec la cicogne                  barza pocnind din cioc

envoie son mesage                              trimite mesaje

           

Keith A. SIMMONDS –France

Tout abandonnée                                  Totul abandonat                   
sur un banc du parc public…               pe o bancă publică...
la poupée masqué                                 o păpușă cu mască

 

Micheline AUBĖ – Canada                         

Cimetiere ancien                                 Cimitir vechi

inscriptions disparues                          inscripţii lipsă

souvenirs aussi                                    amintiri de asemenea

 

Premiu pentru senryu/Prix pour senryu

Pascal Pozzo di BORGO – France

Même aux cigales                                Chiar și la greieri

interrompent leur concert                    le opreşte cântecul

averse d’été                                         ploaia de vară

................................................................................

SECTIUNEA ENGLEZA

                       

Premiul 1/First award

BARBARA GAIARDONI –Italy               

Winter rose . . .                                    Trandafir de iarnă. . .

a declaration of love                            o declarație de dragoste 

without words                                     fără cuvinte

 

Premul 2/Second award

Urszula MARCINIAK-Poland                   

Painting together                                 Pictând împreună

each student adds new colors                         fiecare elev adaugă culori noi

to the fall landscape                            peisajului toamnei

              

Premiul 3/ Thirs Award

Annette AKKERMAN –Netherlands                    

Camping in the wild                            Camping în sălbăticie

nothing but chirping crickets              în noaptea fără lună

in the moonless night                          doar cânt de greieri

                             

Mentiuni/Mentions

Djurdja ROZIC –Croatia               

A revolving door–                               O uşă rotativă –

shopping center pukes shoppers          magazinul respinge cumpărătorii

with empty pockets                             cu buzunarele goale

 

Silva TRSTENJAK– Croatia          

Valentine's Day                                   Sf. Valentin

appointment for insemination              inscrişi la inseminarea

intrauterine                                           intrauterină

Ngô Bình Anh KHOA–Vietnam                      

Rural summer break                            Vacanță la ţară

a kitten busy pouncing                        un pisoi ocupat se joacă

on its own shadow                              cu umbra sa

              

Premii pentru senryu /Awards for senryu

Stanford FORESTER – USA

Autumn colors –                                 Culorile toamnei –

the scarerow’s shirt                             cămașa sperietoarei

nicer than mine                                    mai faină ca a mea

 

Katica BADOVINAC –Croatia                  

Colors of spring...                               Culorile primăverii...

lovers are walking,                              îndrăgostiții se plimbă,

I walk the dog                                    eu plimb câinele.

 

Dubravko KORBUS – Croatia                  

Good Friday                                       Vinerea Mare                 

all fish ran away                                   toți peștii au fugit

from the fish market                           din piaţa de peşte